Adrian Păunescu

  • Poem inchinat de Adrian Paunescu lui A. Philipide

    Am aşteptat să treacă timp destul Pentru-a putea în linişte închide, Că pe-un zăvor de taină, glasul meu, Plângând pe cel din urmă Philippide. Cei ce i-au luat din drept îmbracă azi Ca pe-un efect ce i-ar purta departe, Tristeţea lui de om însingurat, Mantaua lui, de veghe şi de moarte. Poporul meu, tu nu ştii ce-ai pierdut, Te-ai învăţat cu morţile trucate Şi n-ai mai dat crezare tristei veşti Că el, murind, se...

  • Recviem pentru poetul poeziei

    Cei ce i-au luat din drept îmbracă azi Ca pe-un efect ce i-ar purta departe, Tristeţea lui de om însingurat, Mantaua lui, de veghe şi de moarte. Poporul meu, tu nu ştii ce-ai pierdut, Te-ai învăţat cu morţile trucate Şi n-ai mai dat crezare tristei veşti Că el, murind, se sting, o clipă, toate. Uzinele electrice clipesc, Pisicile din ochi îşi pierd din rază, O-nvălmăşeală-n creier toţi simţim Parcă nici luna nu mai...

  • Merg cu pumnii strânşi

    Merg cu pumnii strânşi pe stradă Fiecare deget plânge Simt că dacă i-aş deschide Mi-ar intra nămeţi în sânge Sunt cu tine cea mai bună Şi mai sfântă dintre toate Şi numesc iubirea noastră Jignitor - singurătate Însă tu îmi eşti ursită Şi mă chemi plângând acasă Şi desfac spre tine pumnii De iubirea friguroasă Tu eşti floarea de la munte Strămutată într-o glastră Şi te doare dintre toate Cel mai mult...

  • Condamnaţi

    Eu, sclavul trist al tristei mele harpe, eu văd pierind, cu ochii, ce-am iubit, mi-ar fi prea mult şi-o gaură de şarpe să merg în ea, tăcut şi umilit. Ce să mai cânt. Când au venit piraţii şi apele din mătci ni le-au furat, o lacrimă fiinţei mele daţi-i şi-o s-auziţi de omul scufundat. M-aş îneca, m-aş stinge şi m-aş duce, să mă zdrobească ritmuri pe-o şosea, nici nu mai am nevoie de o cruce, mi-a fost destul...

  • Viaţa, dublu mixt

    Trăiesc aici, dar mă simt că sunt departe, Din ce în ce mai singur şi mai trist, Nici nu mai ştiu cât pot să rezist, Închis într-un ziar şi într-o carte. Mă-ncredinţez iluziei deşarte Că mă salvează regăsirea-n Christ, Dar, vai, ajung un fel de dublu-mixt, Cu viaţă-n minus şi cu plus de moarte. Şi, totuşi, nu m-a ocolit norocul, Deşi mi-a fost întotdeauna greu, Şi-am transformat în foc destinul meu Ca, azi,...

  • Descântec de viaţă şi moarte

    Să fie de dulce, să fie de vară, Să fie de iarbă ajunsă la brâu, Să fie de dragoste ultima oară, Să fie de pietre spălate de-un râu. Să fie de mine, să fie de tine, Să fie cumva şi de noi amândoi, Să fie de rău şi să fie de bine, Să fie de mierea ascunsă-ntr-un roi. Să fie de cer şi să fie de munte, Să fie de mâine, să fie de azi, Să fie de tâmplele mele cărunte, Să fie de ceaţa ieşită din brazi. Să fie...

  • Dumnezeul salvării

    Închide fereastra, perdeaua o lasă, Dă zgomotul mării afară din casă, Dă-mi voie s-aşez fruntea mea pe-al tău pântec, S-ascult al rodirii şi-al tainelor cântec, Să fiu tot o rană, să fii tot o rană, Materia-n fierberea ei grosolană, Să trecem în moarte din cauze varii, Cu marea venind către noi ca barbarii. Eu las adevărul acesta să steie, Eşti cea mai fierbinte şi dulce femeie, La noapte, plângând lângă tot ce...

  • Presimţământul

    Va veni iarna, miroase a fulg - Ţăranii pun lemne-n şoproane, Şi sfinţii din mistice taine se smulg Şi-ncărunţesc în icoane. Va veni iarna, la munte fac foc Muntenii uitaţi de guverne, Ei care nu au nici salarii, nici loc, Ci doar existenţe eterne. Va veni iarna şi apele curg Trăgând după sine obârşii Şi-n scurtele zile cu vânăt amurg La geamuri de case bat urşii. Va veni iarna curat şi rapid, Un rug pe sub brume se...

  • Tragica nerăbdare

    Dac-ai fi avut răbdare Până vara viitoare, Se găsea un loc în lume, Totuşi, pentru fiecare. Te-a intoxicat fervoarea Că rămâi nelegitimă Şi-ai înfăptuit cu voia Sinucidere şi crimă. Ai ucis iubirea noastră, Ordinar, ca pe-o insectă, Cât era de luminoasă, Cât era de imperfectă. Joc străvechi de-a căsnicia Ce voiai să-ţi dea un nume, Jalnică ipocrizie, Bună de-arătat la lume. Toate explicate bine, Într-o logică...

  • Cine iese ultimul din ţară

    Sărăcia noastră ne omoară, De atâta marş ne doare splina, Cine iese ultimul din ţară E rugat să stingă şi lumina. Noi mereu le-am suportat pe toate, Ducă-se dezastrele de-a dura, Dar de ce, în plină libertate, Cea mai mare să devină ura? Pluralismul – tuturor ne place, Chiar dacă îl facem numai unii, Dar vedem, de-atâta timp încoace, Pluralismul cinic al minciunii. Sfântă-i opoziţia pe lume Şi organic preferăm...

  • Poetul

    Aş sta, aşa cu faţa-n sus, Lovit pieziş de vreme Şi-ncet ca un izvor supus Ţi-aş murmura poeme. Şi patul de sub şira mea, Podeaua care-l ţine, Cu timpul s-ar dărăpăna Şi-n casă-ar fi ruine Şi peste molcomul prăpăd Peste privirea-mi oarbă Cu gura începând să văd Eu, năpădit de iarbă, Din somnul ca un trist magnet Ce ştie doar să cheme, Ţi-aş mai încredinţa încet Mistere şi poeme. Albitul firii mele os,...

  • Criză în întuneric

    Pădure de-a dreapta, pădure de-a stânga, Ce margini greţoase de hău Şi mare în ţărm îţi continue tânga Şi mie mi-e rău. Ce mult întuneric, nu văd nici o cale, Vapoarele-n mare sunt reci, În mine un haos întreg se prăvale Şi, moarte cum treci! Se vaită cucii în cuiburi ciudate Şi mie, în mine mi-e greu. Şi marea bolnavă se-agită şi bate În sângele meu. De ce să m-agăţ când sunt toate fugare Şi oamenii dorm...

  • Biet nemuritor la zidul morţii

    Numai viteza mă mai ţine viu Şi sclav măreţ aceloraşi proporţii, Să mă opresc, n-am dreptul nici să ştiu Că sunt alergător la zidul morţii. N-am timp la zidul morţii să m-aşez, Şi combustibil am, de nicăierea, Probabil unii cred că şi trişez, Dacă, de-o viaţă, îmi refuz căderea. N-am mai dormit de când eram copil, Cu-aceste roţi, cu-această şa sunt una, Iar dacă aţi încetini, umil, M-aş prăbuşi din zid,...

  • A FOST CÂNDVA O ŢARĂ

    Cică-ntr-o vreme legendară, Cum spune arheologia, Într-adevăr, era o ţară Cu numele de România. Iar noi, bastarzi de foaie verde, Ne mai rugăm plângând fierbinte Ca bunul Dumnezeu s-o ierte Şi lumea să o ţină minte. Poveştile spun că pe vremuri, în lume, Trăia mulţumită de sine O ţară cu muzica Romei în nume Şi sângele dacic în vine. Iar voi, cei de astăzi, iar voi, cei de mâine, Când n-o mai găsiţi nici pe...

  • Telefon peste moarte

    În lumea numelor străine, Mă simt, şi eu, un străinez, Iau telefonul lângă mine Şi n-am ce număr să formez. Trăiesc, fără speranţă, drama Că neamul meu, acum, e frânt, Mi-e dor de tata şi de mama, Dar nu au număr, la mormânt. De convorbiri cu ei sunt gata Şi în necunoscut mă zbat, Îi sun pe mama şi pe tata, Dar crucea sună ocupat. Au numere secrete parcă Şi aparatul n-are ton, Deodată aflu şi tresar că Nici...

  • Mortul învingător

    Ce ţară, ce morală, ce prăpăd, Un fapt de viaţă mai grozav ca toate, Un mort este votat majoritar Şi-n clasament pe toţi cei vii îi bate. Aşa a fost, şi este, şi va fi Conflictul de-ntuneric şi de groază, Un mort învinge pe cei vii la vot Şi ei aproape cred că îi trişează. Şi, vai, absurde autorităţi Se strâng buluc şi judecă drăceşte Şi îl declară pe învinsul lui Învingător doar pentru că trăieşte....

  • A murit dreptatea-n România

    N-avem nici un fel de nostalgie, nu ni-i dor de viaţa din trecut, dar aveam şi noi un drept la muncă şi la circul cinic l-am pierdut. Ţara noastră nu mai e a noastră, haosul ni-i singurul câştig, unde e democraţia, Doamne, când murim de foame şi de frig? Am ajuns cu toţii nerentabili, numai că suntem vânaţi pe rând, colonia mamii ei de ţară, o simţim căzând şi decăzând. Am pierdut puterea de-a produce, ni s-a luat,...

  • ROMÂNIA, ULTIMUL BAL

    În loc să fim o ţară numai fraţi, Simţim, în noua epocă barbară, C-am fost, în viaţa noastră, blestemaţi S-ajungem chiriaşi la noi în ţară. Din tot ce facem, nu avem nimic, Ne macină străine interese, Făina noastră n-are spor nici pic, Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese. Trăim acelaşi tragic simţământ, Sub politicieni şi sub contabili, Că noi, ca neam, avem destinul frânt Şi suntem de prisos şi...

  • Pacient la final de veac

    Şi află, doctore, c-aici mă doare, Acolo unde geme-un colţ de ţară, Acolo unde plânge fiecare Ca naţiunea noastră să nu moară. Iar dacă e de completat o fişă, Te rog, permite-mi să o scriu cu sânge, Începătura bolii este grijă, Am tricolorul ciuruit pe sânge. Farmacopeea stă să se răstoarne Asupra mea cu toate ale sale, Dar eu port rana veacului în carne Şi am în splină ţărăneasca jale. Tăiaţi-mă de-a...

  • Scrisoare către ţara pe linie moartă

    Toate-ale tale sunt sfinte, dar părăsite cu voia, leagăne, vieţi şi morminte, lideri ce au paranoia. Ţară de cumpeni depline, ţară cu plaiuri şi raiuri, este o boală în tine, vine un grai fără graiuri. Încă în râuri ai peşte, încă ai oameni în case şi Dumnezeu te iubeşte, parcă n-ar vrea să te lase. Dar te distrugi în gâlceavă şi te urăşti cu ardoare, măduva ta e bolnavă, lanţuri îţi cresc la picioare....

  • De la un cardiac, cordial

    De-aicea, de pe patul de spital, Pe care mă găsesc de vreme lungă, Consider că e-un gest profund moral Cuvântul meu la voi să mai ajungă. Mă monitorizează paznici minimi, Din maxima profesorului grijă, În jurul obositei mele inimi Să nu mă mai ajungă nicio schijă. Aud o ambulanţă revenind, Cu cine ştie ce bolnav aicea, Alarma mi se pare un colind Cu care se tratează cicatricea. Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,...

  • Tragicii Doina şi Ion

    În 1981 şi 1982, la Bucureşti dădea să se limpezească ultimul contur al României Mari. Veniseră de la Chişinău valori semnificative, la întâlnirea istorică, îndelung aşteptată, cu valori de dincoace de Prut. Curios fapt: viaţa continua să se desfăşoare, la nivelul maxim, şi la Chişinău. Dar prezenţa în diverse locuri din Bucureşti a unioniştilor basarabeni dădea o notă de romantism şi vitejie ieşirilor publice...

  • APEL SUFERIND

    De multă vreme n-am avut ocazia să-mi pun în ordine gândurile şi să mă judec în deplină luciditate. Suferinţa care m-a condus în Spitalul de Urgenţă, la Secţia de reanimare a inimii, îmi dă această şansă de-a mă autoanaliza. Ce ar urma să rămână după mine? Copiii mei şi cărţile mele. Şi poate nişte amintiri nu tocmai urâte. Trec prin stări diverse. Medicii mă supraveghează cu atenţie şi grijă. Instinctul...

  • Confuzia valorilor ( continuare din numărul trecut)

    În Memoriile sale din Flacăra lui Adrian Păunescu, strălucitul fost ministru de externe al României, Ştefan Andrei, povesteşte, cu luciditate, şi relele, dar şi victoriile politicii ceuşiste. Mai mult decât atât, reproducând stenograma convorbirilor dintre Stalin şi Groza, Andrei nu-şi face păcatul din a cenzura vreuna din părţi. Faţă de tot ceea ce se ştie despre Stalin, respectiva stenogramă aduce o noutate...

  • Confuzia valorilor

    Am condus din 1973 până în 1985 o revistă foarte populară şi, în mare măsură, curajoasă: Flacăra. Strategia noastră, acolo, era deschisă, dar invicibilă: să gândim cu capetele noastre. Apucasem să-l auzim pe Nicolae Ceauşescu rostind această sintagmă şi n-am ezitat. A fost instrumentul nostru de lucru. Intram în diverse arii de activitate, de la medicină la motoare. Pentru a aborda toate acele subiecte, conform legilor...

  • Clipa de cumpănă

    Există, probabil, pentru fiecare dintre noi, o clipă de cumpănă în care, conştient sau intuitiv, o ia într-o direcţie a vieţii, care îi modifică tot traseul viitor. Am văzut rude şi prieteni alegându-şi calea. Nu în fiecare zi apar aceste răspântii. Eu însumi, cu puterea de a selecta, pe care o dobândisem la acea vârstă, am reuşit să descopăr, prin ceaţa tinereţii, către ce să mă îndrept. Sau, poate, aşa îmi...

  • Grandoare şi umilinţă

    De Ziua Armatei Române, n-am scăpat de imaginea obsesivă a grandorii şi umilinţei, în acelaşi Bucureşti. Preşedintele şi guvernanţii au ales partea de sărbătoare a zilei respective. Militarii, care au slujit ţara decenii şi decenii, au ales protestul în zona Cotrocenilor. Şi ce frumoşi erau militarii activi, defilând prin faţa celor mai înalte autorităţi ale statului! Şi ce trişti erau militarii, din generaţiile...

  • Limbuţia capitulardă

    Femeile cu care m-am însoţit în viaţă observau, după ce mă cunoşteau mai bine, că, ori de câte ori sunt vinovat de-o întâlnire cu alte femei, răspund bogat, foarte bogat la întrebarea care mi se punea în legătură cu ceea ce am făcut în seara respectivă. Dădeam amănunte pe care nu observam că le folosesc numai în cazul respectivelor „incendii“ de familie. Acopeream cu vorbe ceea ce mi se părea că femeile din casa...

  • Antologia cinismului

    Obişnuindu-se cu pantomima politică ieftină, democrat-liberalii şi ajutoarele lor de nădejde au renunţat treptat la obligaţia de a gândi. Ceea ce fac ei, de multă vreme încoace, e să dea o aparenţă cât de cât viabilă ideii că ar mai exista ca partid. Dar ce partid e acela care-şi timorează personalităţile, îşi marginalizează liderii, îşi ridică împotriva sa propriul popor? Relativele unanimităţi, în aprobarea...

  • Doctorul Arafat

    Am cunoscut mulţi medici valoroşi în România în care mi-am dus viaţa. Pe unii, când am avut nevoie de ei. Pe alţii, când au avut nevoie de mine. Pe destui, în circulaţia mea normală printre oameni. Aş putea spune că, dacă suntem performeri consecvenţi într-un domeniu al vieţii, chiar viaţa este domeniul performanţei noastre netrădate. Poate că un anumit sentiment de nelinişte m-a păstrat în cercul de prieteni al unor...

  • Galeria ticăloşilor nemuritori

    Nişte artişti, regizaţi probabil în taină de prinţul Hamlet, joacă în piesa Hamlet a lui Shakespeare, o scurtă scenă privitoare la asasinarea regelui Danemarcei, de către fratele său, devenit rege al Danemarcei. Scena se petrece sub ochii uzurpatorului asasin. Ar fi inutil să insistăm asupra furiei uzurpatorului, în faţa acestei probe acuzatoare care îl priveşte direct. Dar, în genere, uzurpatorii au ceva împotriva...

  • Rănile nevindecate

    Ritmul în care apar noile răni nu dă voie cicatricelor să se liniştească şi să se vindece. Istoria contemporană ne-a lăsat numeroase răni nevindecate. O anumită politică de capitulare determină longevitatea şi plăcerea de a face răni noi. La mijlocul anilor ’90, pe când eram unul dintre reprezentanţii României la Consiliul Europei, mi s-a părut suspectă graba cu care se trecea peste situaţia gravă din Iugoslavia şi...

  • Represaliile guvernamentale

    Cine nu e de acord cu guvernul o păţeşte. Într-un fel sau în altul. Stăpânind aproape întreaga suprastructură, preşedintele face exact ceea ce crede dumnealui, în toate. Nu-i mai convine opinia unui ministru, care îl avertizează că, prin tăierile succesive de drepturi, se vor crea nemulţumiri grave între oameni, îl asmute pe Boc să-l căsăpească pe vlădescul respectiv. Ce, e o problemă? Un dictator adevărat nici măcar...

  • DEMNITATEA ÎNVĂŢĂTOAREI ANGHEL

    De zile şi zile, de săptămâni şi săptămâni, o femeie din România se află în greva foamei la Caracal, în semn de protest faţă de atitudinea guvernului. Imaginile în care apare această învăţătoare sunt din ce în ce mai înspăimântătoare. Frumuseţea ei naturală e invadată de palori şi cearcăne, de umbre şi probe hepatice ieşite la suprafaţă. Medicii au încercat, în anumite momente, să oprească procesul...

  • Vânătoarea de handicapaţi

    România oficială a trecut la o nemiloasă vânătoare a handicapaţilor ei. De pe o zi pe alta li se iau toate drepturile, mai mult decât atât, sunt şi învinuiţi pentru că au obţinut certificate de handicapaţi, aşa cum culpabili devin şi cei care le-au dat aceste certificate. E o atmosferă sinistră, de sfârşit de lume. Guvernul vrea să desfiinţeze categoria handicapaţilor ca atare, pentru a-i lua banii. Încă, până azi,...

  • Dacă nenorocirea de astăzi se petrecea sub Ceauşescu?

    Cum ar privi oamenii lucizi ai anilor noştri situaţia din România actuală închipuindu-şi-o ca proprie perioadei când Nicolae Ceauşescu conducea România? Faţă de acea epocă, s-au rostit şi încă se mai rostesc toate blestemele şi măscările, toate acuzaţiile şi pamfletele, chiar dacă realitatea acelor vremuri nu atinsese nici pe departe unele dintre performanţele negative ale anilor noştri. Cum ar fi fost judecată o...

  • INDUSTRIA TRĂNCĂNELII

    De ani şi ani, România se leagănă în ridicole explicaţii care ţin loc de realităţi. N-avem ce ne trebuie, dar trăncănim pluralist despre ceea ce ne trebuie. S-a produs un proces de tăbăcire a pieilor de larg consum. Ele suportă orice şi merg mai departe. Nu le mai atinge niciun reproş. Poetul colonel Nicolae Tăutu a participat cândva la o şezătoare literară, în timpul căreia cei prezenţi s-au comportat foarte...

  • PLECĂRILE DIN ROMÂNIA

    Asistăm cu un anumit fel de indiferenţă la un fenomen devastator pentru această ţară: plecările definitive în străinătate. Şi nu e vorba de plecări nemotivate. Intelectuali de cea mai bună condiţie, tehnicieni şi oameni simpli îşi caută soluţii de viaţă în alte orizonturi. Nici în Spania, nici în Portugalia, nici în Italia nu s-a reuşit o imunizare în faţa crizei mondiale. Numai că, la noi, crizei mondiale i s-a...

  • CONDAMNAREA PENSIONARILOR

    Comportamentul celor care conduc România faţă de pensionari este o dovadă de laşitate şi de cinism. Cu cine şi-au găsit guvernanţii să-şi încerce puterile? Cu acei oameni care şi-au depus vieţile în banca dezvoltării României şi nu mai pot răspunde prin gesturi dure plăcerii conducătorilor de a-i umili. Dacă batjocura aceasta numită legea pensiilor ar fi apărut atunci când actuala generaţie de pensionari era în...

  • Poporul protestează, guvernul nu-l bagă în seamă

    Într-o lume normală, cu subiect şi predicat, protestele tuturor categoriilor de cetăţeni români împotriva guvernului şi a preşedintelui ar trebui să-şi găsească răspunsul pe care oficialitatea îl consideră potrivit. Nu mergem până acolo încât să susţinem că, la corul nemulţumiţilor aproape unanim, guvernanţii ar trebui să-şi dea demisia fără crâcnire. Dar nici atâta nesimţire câtă îi caracterizează pe...

  • Flutur, funia şi săpunul

    Luat de avântul unui umanism irepresibil, politicianul portocaliu Gh. Flutur a reintrodus în circuitul democraţiei conceptele de funie şi săpun. El a declarat că respectivele ingrediente ale bunului dialog li s-ar cuveni adversarilor politici ca să se poată spânzura în voie. Realmente, se simţea nevoia unei astfel de restauraţii a funiei şi a săpunului. Viaţa n-avea niciun chichirez, trăită lălâu, prea departe de ştreang...

  • 10 ani fără Ioan Alexandru

    S-a pustiit ţara de valori în aceşti ani în care mugurii putrezesc pe ramuri încă de când apar. S-a murit în războaie. S-a murit în lupta de clasă. S-a murit în puşcării. S-a murit în regimul monopartid. Acum se moare abundent în democraţie. Se iese din scenă la nevreme. Ne amintim, cu deosebire, de cei care au murit în ultimii ani. Florian Pittiş era născut în 1943, an în care m-am născut şi eu, şi s-a stins cu...

  • Puci cu încetinitorul

    Într-adevăr, în România a fost dată o lovitură de stat. Preşedintele Băsescu crede că autorii ar fi: Sorin Ovidiu Vîntu, Dan Voiculescu, Victor Ponta şi Crin Antonescu. Pe lângă ei, probabil, au robotit la această lovitură de stat analiştii politici care se exprimă în fiecare seară la Realitatea TV şi Antena 3. Nu este exclus ca vigilentele autorităţi române, puse în priză de comandantul suprem, să descopere şi...

  • BOLNAV DE ŢINTE MICI

    Astăzi, 1 octombrie, ar fi trebuit să ajung la Craiova, la sărbătorirea celor 50 de ani de când promoţia mea a terminat liceul. Acest liceu se numea „Nicolae Bălcescu“ şi nu cred că aş avea motive să mă dezbrac de acest nume ca de o haină ponosită şi înjositoare. Nicolae Bălcescu nu e mai prejos decât Carol în istoria României. Numai că eu n-am terminat acel liceu. Eu am învăţat acolo doar în clasa a IX-a, două...

  • Prigonirea protestatarilor

    Conform otrăvitului mecanism al diversiunii care domină politica românească de azi, din toată drama pe care o traversează România, liderii aflaţi la butoane au ales un amănunt şi depun toate eforturile să-l ridice la rangul de realitate semnificativă. Suntem, aşadar, în anul celei mai cumplite, urâte şi degradante sărăciri a populaţiei. Incompetenţa şi cinismul celor care conduc România au dat o notă aparte, de farsă...

  • EVTUŞENKO: SFÂRTECAT DE TANCURI RUSEŞTI

    În urmă cu câţiva ani, a venit pe neaşteptate la Bucureşti marele poet rus Evgheni Evtuşenko. Legenda lui îl precedase. Întâi a apărut ea, apoi poezia lui, în ultimă instanţă – poetul însuşi. N-am fost un iubitor de Rusia. M-a impresionat totuşi cultura rusă. M-a obligat să preţuiesc prototipul rusului omenos şi milos. Când el s-a arătat asupra poporului meu în formă de armată, mi-a plăcut cel mai puţin....

  • VASILE BLAGA: UN ADVERSAR ADMIRABIL

    Excesul de partinitate împiedică buna vizibilitate a valorilor în tot orizontul politic. Nici criteriile nu se păstrează în astfel de judecţi. Un adversar valoros e primejdios pentru celelalte partide, din care nu face parte. De câte ori am vorbit laudativ despre o personalitate sau alta din grupul politic advers, de tot atâtea ori am primit reproşuri. Ştii dumneata ce ne-a făcut ăsta? Cum poţi trece peste daunele pe care ni...

  • Singurătatea ne grăbeşte moartea

    Îmi amintesc solidaritatea lumii culturii în jurul filmului „Reconstituirea“ a lui Lucian Pintilie şi Horia Pătraşcu. Oameni diferiţi şi chiar adeversari au înţeles apelul meu de a se solidariza, fără condiţii şi fără mofturi, în apărarea unei opere de artă ce fusese interzisă de cenzura de partid şi de stat. Zaharia Stancu şi Eugen Barbu nu-şi vorbeau. Au răspuns împreună la întrebarea: Care e cel mai bun film...

  • MISS DE ROMÂNIA FACE ŞI ISTORIE

    Zilele acestea am trăit un moment de istorie. Roberta Anastase, preşedinta Camerei Deputaţilor, a fost surprinsă de mii de privitori în timp ce fura voturi. Fosta Miss de România putea şti că se află în atenţia camerelor de luat vederi şi că are puţine şanse ca fărădelegea ei să nu se observe. Totuşi, a avut tupeul să vadă în faţa ochilor 70-80 de deputaţi şi să emită pe guriţă concluzia că sunt 170. Ar fi de...

  • MARTIRII BOJOR

    Cine îl vede pe dr farmacist Ovidiu Bojor prin Bucureşti, în vremea noastră, puţin la trup, cu faţa smochinită, blând şi înţelegător cu ceilalţi, mare ştiutor de carte în ale botanicii farmaceutice, va accepta greu că el este omul care a îndrăznit să urce în cei mai înalţi munţi ai lumii şi va accepta cu dificultate că este urmaşul unei familii de martiri ardeleni, asasinaţi mişeleşte în ziua de 23 septembrie...

  • ĂŞTIA SUNT OAMENII CARE NE CONDUC

    Neruşinarea Robertei Anastase, de a frauda votul deputaţilor, în plină lumină a televiziunilor, pentru a obţine ceea ce dorea PDL, adică, o lege a pensiilor care să sărăcească şi mai tare România, nu e un fapt în sine, un moft al unei domnişoare din popor care saltă fundul, ca s-o vadă juriul. Aflată pe locul 3 în ierarhia statului român, vipera din fruntea Camerei Deputaţilor, conform unui obicei al celor ca ea, este...

  • UN CTITOR − AURELIAN BONDREA

    L-am cunoscut de mult, în plină epocă socialistă. Se ocupa de cadrele din Ministerul Învăţământului, în epoca tulbure a reconstrucţiei şcolii naţionale. N-avea un post prea înalt, dar cuvântul lui conta. Era – aşa cum a şi rămas – un om de echilibru şi de cuvânt. A vremuit peste el, dar bunul-simţ al olteanului de munte i-a rămas întreg. În grupurile în care se întâmpla să fie prezent, nu se făcea remarcat...

  • O LEGENDĂ, PITTIŞ

    A fost un om viu, cumplit de viu, înnebunitor de viu, un om ca mine şi ca dumneata şi totuşi altfel decât fiecare dintre noi, un om fragil şi rezistent, un om muritor şi nemuritor, un supravieţuitor încăpăţânat al tuturor suferinţelor personale pe care le ascundea cu artă şi stăpânire de sine, un om educat şi care, în plus, s-a şi autoeducat, în zonele în care simţea nevoia unui surplus de cunoaştere, un om cuminte...

  • Prezumţia de vinovăţie

    Regimurile totalitare au avut şi remarcabile realizări negative: prezumţia de vinovăţie. Rătăcirile democratice, ce gravitează în jurul unui adevăr, care nu se lasă prea uşor găsit, au întărit convingerea dogmaticilor nenuanţaţi că prezumţia de nevinovăţie e un faliment al logicii, în vreme ce prezumţia de vinovăţie mobilizează până şi pe nevinovaţi să-şi dovedească nevinovăţia. Cu prezumţia de vinovăţie...

  • EXIGENŢI ŞI ACUZATORI CU CEILALŢI

    Nu mă aşteptam ca talentatul teleast Radu Moraru să atace cu atâta seninătate pe câţiva dintre cei mai valoroşi scriitori şi gazetari contemporani: Cristian Tudor Popescu, Emil Hurezeanu, Cornel Nistorescu, Bogdan Chiriac, Mircea Dinescu şi, în treacăt, Adrian Păunescu, din perspectiva unei prese proletarizate, fără legătură cu iniţiativa privată. Împreună cu d-na Andreea Pora, Radu Moraru a construit un fel de...

  • Întoarcerea armelor

    N-am negat şi nu voi putea nega niciodată rostul imediat al întoarcerii armelor. Ceea ce m-a tulburat însă e înţelesul profund al acestei acţiuni, mai ales când se repetă. România nu putea, de exemplu, găsi o soluţie mai oportună şi mai oportunistă pentru a încheia al Doilea Război Mondial decât prin trecerea furtunoasă în tabăra învingătorilor. Numai că memoria popoarelor lucrează. A ajuns până în folclorul...

  • ÎNTOARCEREA LUI HORHY MIKLOS

    Au pângărit Ardealul cu-o stafie, Care miroase-a balegă bolnavă, E Miklos Horthy, vizitiu de navă, Venit să-şi resuscite crima vie, Şi nu era pe vreun peron de gară, Vai, nu era, cumva, în vreo speluncă, Era aici, întreg, la noi în ţară, Să dea neghiobilor din jur poruncă. Aşa precum bozgorodea Raduly, Primarul cu profil de caracudă, El a venit pe lunecuşul sulii, Să ia Ardealul şi să-l dea la Budă. Subdezvoltare...

  • FRECVENTÂND O RUINĂ

    Imaginea generală a şcolilor din România este descurajantă. Domeniul ca atare, al învăţământului, e lăsat în părăsire de guvernanţi. Altele sunt priorităţile: politica, politica, politica. Noul început, pe care se întâmplă să-l trăim, consternaţi de prea multele semne ale subdezvoltării şi mizeriei, care vin dinspre şcoli ale momentului, găseşte pe deţinătorii puterii concentraţi asupra sondajelor de opinie care...

  • Miros de puşcărie igrasioasă şi de lanţ ruginit în rana victimei

    În România miroase iarăşi a igrasie de puşcărie şi a rugină de lanţ de pe care nu s-a şters sângele celor încarceraţi. Regia întregului moment e sinistră. Abundenţa de gri a zilei de toamnă precoce, feţele căzute ale oamenilor care trec fără rost de colo colo pe străzi, paginile din mica publicitate doldora de morţi, noile plecări ale specialiştilor umiliţi într-o străinătate care îi aşteaptă sau nu, eşecul...

  • UMILIREA AUTORITĂŢII

    Creşterea nebunească a infracţionalităţii nu poate să nu fie pusă în relaţie cu umilirea autorităţii. Prin democraţie, mulţi au înţeles refuzul de a asculta de lege, de a-i respecta pe cei puşi s-o aplice, de a călca în picioare judecători, procurori, poliţişti şi de a considera că totul e discutabil într-un stat de drept. Sunt unul dintre cei care, în societatea socialistă, făceau tot felul de gesturi de nesupunere...

  • NESIGURANŢA ZILEI DE MÂINE

    Pentru milioane şi milioane de români, singura certitudine este incertitudinea: omul e bântuit de capriciile destinului, de convulsiile mereu suprinzătoare ale naturii, de presiunea întâmplării. Când însă nesiguranţa zilei de mâine îi este sporită de haita politică aflată la putere, când locul de muncă i se poate refuza de pe o săptămână pe alta, când n-are bani să-şi trimită copilul la şcoli înalte, omul se simte...

  • Sinucidere prin împrumut

    Incapabil să găsească soluţii economice în ţara pe care o administrează, guvernul Băsescu-Boc pregăteşte un nou împrumut de la FMI. Comportamentul acestui guvern nu e diferit de al unui drogat care nu se poate reabilita pe nicio cale. Numai că unor oameni şi unor instituţii care şi-au pierdut uzul raţiunii, comunitatea este obligată să le ia încrederea. Guvernul Băsescu-Boc merge târâş prin Europa, mai obţine nişte...

  • Exploatarea prin preţul medicamentelor

    În interiorul criminalei politici a actualei guvernări, de neglijare şi batjocorire a sănătăţii publice, exploatarea acestui popor captiv prin preţul medicamentelor este ea însăşi o culme a neruşinării şi lipsei de omenie a timpului nostru. Ştiu, fireşte, că niciun minister nu se ocupă de comercializarea medicamentelor. Tot din laşitate. Dar acest guvern întreg şi puterea care-l susţine realizează, în aceşti ani,...

  • Onorat de Basarabia

    După o viaţă cu suişuri şi coborâşuri, după morţi şi învieri, după deznădejdi şi nădejdi, după ce am avut privilegiul să respir 67 de ani în actuala Românie geografică, iată că parte de Românie în care m-am născut, Basarabia, a găsit instituţiile şi oamenii care să-mi onoreze munca şi dăruirea pentru neamul românesc. (…) Şi totuşi, Academia Moldovei a hotărât, în 12 august 2010, invitarea mea ca membru...

  • Diversiunile

    Actuala guvernare s-a specializat în diversiuni. Nimic nu-i e mai propriu decât diversiunile. Ea creează diversiuni aproape în fiecare problemă, dar creează diversiuni şi la modul interdisciplinar. Cum nu poate rezolva propriu-zis nimic, guvernul introduce în proximitatea nimicului respectiv o aberaţie care să distragă atenţia de la acel nimic. Sunt însă şi probleme capitale, pe care Guvernul Băsescu-Boc le tratează la fel:...

  • DOAMNE, OCROTEŞTE-I PE ROMÂNI!

    Noi, în cel dintâi război, am ajuns prin moarte noi, Doamne, ocroteşte-i pe Români, am dat sânge şi sudoare, pentru România Mare, Doamne, ocroteşte-i pe Români! Am dat viaţă şi soldaţi, pentru-o patrie de fraţi, am dat fapta, am dat zisa de la Nistru pân-la Tisa. Dar pe urmă-n patruzeci, anul marii făr’delegi, două fiare ne-au muşcat, Ultimatum şi Diktat. Biata lume nu ştia că-ntr-o zi, la Moscova, au semnat un...

  • Preşedintele grijii faţă de om

    Va trebui să treacă multă vreme ca să înţelegem măcar un pic din jertfa preşedintelui Băsescu. El ia lucrurile prea în serios. Vrea să educe poporul român la nivelul fiecărui om. Face un fel de terapie individualizată. Ar fi putut să se mulţumească, în fond, cu împrăştierea duhului său peste mulţimi obediente. Nu. Marinarul mlaştinii cunoaşte şi valoarea unui ţânţar. De aceea – coborârile sale intempestive...

  • Renaşterea de la Chişinău

    La ora când ziarul care poartă şi acest text iese la suprafaţa Bucureştilor, prin gurile metroului, eu ar trebui să mă aflu – şi probabil că voi fi – la Academia Moldovei pentru a primi însemnele rangului intelectual ce mi-a fost conferit. Am trăit destule tristeţi şi destule bucurii în viaţă. Chiar în această perioadă, suferinţa m-a încercat la modul cel mai dur. Bucuria primirii mele în Academia Moldovei a...

  • După 30 de ani, Dan Chebac

    Între primele valori tinere pe care le-am descoperit şi le-am sprijinit în Cenaclul Flacăra abia înfiinţat şi-a păstrat un loc al său şi studentul Dan Chebac. Făcea parte din seria supradăruită de Dumnezeu: Doru Stănculescu, Mircea Vintilă, Marcela Saftiuc, Valeriu Sterian, serie care aducea într-o Românie ameninţată de monotonie o altă muzică, o altă perspectivă asupra comunicării, o altă conştiinţă de sine. Nu...

  • Umilirea intelectualilor

    Contrar oricărei logici, Guvernul Boc a reuşit să facă şi din plata impozitelor şi a taxelor un supliciu. Nu e destul că, după toate teoretizările agresive, potrivit cărora la noi domneşte cota unică, s-a ajuns la 300 de impozite, nu e destul că, mânat de o ură oarbă împotriva elitelor intelectuale, robotul din fruntea guvernului şi roboţeii ajutanţi au inventat biruri noi pentru liber-profesionişti, artişti, ziarişti,...

  • Patriarhul – antisemit?

    Nu e prima oară în istorie când un ambasador, din păcate chiar ambasadorul american, adică reprezentantul Ţării Libertăţii, răneşte (printr-un gest nepotrivit) demnitatea poporului care-l găzduieşte. Orice sfat prietenesc, de la egal la egal, din partea oricui, e bine-venit, oricând, în desfăşurarea evenimentelor. Dar lucrurile nu mai stau aşa atunci când Banca Naţională a României scoate o medalie jubiliară dedicată...

  • Accesul la propriile valori

    Periodic, asupra unor personalităţi ale României este aruncată acuzaţia de antisemitism. Personal, n-am înţeles niciodată excesele de niciun fel, inclusiv cele privitoare la evrei. Mi se pare, într-adevăr, primitivă şi umilitoare judecata globalistă. Niciun popor nu este perfect nevinovat în faţa istoriei, aşa cum niciun popor nu e vinovat prin totalitatea faptelor lui. Nu neg existenţa unor confruntări ideologice între...

  • Minister condus de un dos

    Nu l-a întrebat nimeni până acum pe numitul Cseke Attila cu ce ocazie. Adică de ce să fie, într-o ţară cu atâţia medici valoroşi, el, un pacient mediocru, ministrul sănătăţii. Ce ne interesează pe noi, oamenii cu permanente nevoi de sănătate, algoritmul politic, în urma căruia acest nimenea neruşinat şi cinic ocupă funcţia de comandă în sănătatea publică în România? Au crezut liderii politici care au decis...

  • Însingurat, între zarzavaturi

    Multă vreme, încă din copilărie şi până la moartea tatălui meu, am avut siguranţa că, orice mi s-ar întâmpla, tot îmi mai rămâne o instanţă de recurs. Şi în viaţă, şi în meserie. Senzaţia că, mergând prin viscol, nu trebuie să îl iau eu primul în piept mă mai liniştea. Nu era chiar definitiv răul. N-aveam bani? Găseam eu pe cineva să-mi împrumute. N-aveam libertate? Îmi construiam una de uz intern, în...

  • Presa nu se poate face fără personalităţi

    Nu ştiu dacă, în urmă cu câteva decenii, aş fi gândit la fel ca azi, constatând că în acest ziar foarte viu şi onest, lângă atâtea rubrici interesante, a încetat să mai existe rubrica marelui ziarist Ion Cristoiu. Am scris în paralel cu domnia sa editorialele de la paginile 2 şi 3 o bună perioadă. Când pornisem, unghiul de atac era oarecum comun: critica puterii. De la un moment încoace, neliniştitul analist şi-a...

  • Băsescu n-a reuşit să alunge toţi medicii

    Marele vis al conducătorului detestat şi urât, Traian Băsescu, de a vedea medicii plecaţi din ţară nu s-a putut realiza în timpul dorit de lacomul sfertodoct. Noaptea de 16 spre 17 august 2010, cu toată tragedia care s-a întâmplat la Maternitatea Giuleşti, trebuie să-l fi decepţionat pe liderul ce nu mai încape în ţara lui de poporul lui. De unde atâţia medici curajoşi şi inspiraţi în spitalele Capitalei? Ce caută...

  • Adio, frate Ioan Timiş!

    La câtă tristeţe acumulasem în această vară nebună, căreia parcă i-am căzut prizonieri, asta îmi mai trebuia, să deschid ochii, duminică dimineaţă, pe ştirea că deputatul PDL Ioan Timiş a încetat din viaţă într-un spital, la Londra. Fusesem colegi de bătălie electorală în campania din 2004, în tot cuprinsul mirificului judeţ Hunedoara, probabil cel mai complex din întreaga Românie. Cel mai complex şi cel mai...

  • Băsescu îl ceartă pe Şmul, dar Şmul are dreptate

    Preşedintele Băsescu nutreşte convingerea că e prea prost plătit pentru câtă muncă face. E adevărat, nu-i puţin lucru să conduci operaţiunea de dărâmare a unei ţări. Dacă eforturile băsesciene, în direcţia distrugerii a tot şi a toate, ar fi corect apreciată, dacă s-ar da recompense pentru cel mai bun dintre demolatori, salariul prezidenţial – încasat în această perioadă de Băsescu – ar fi nedrept de mic....

  • Persistent miros de mort

    Odată cu încăpăţânarea preşedintelui Băsescu de a-şi dispreţui şi de a-şi pedepsi poporul, am tot mai acuta senzaţie că în România zace un mort neîngropat. Pe de o parte, faptul îmi provoacă oroare, pe de altă parte, mi-e cu neputinţă să nu observ că acest cadavru se răspândeşte treptat în întreaga natură şi societate. Nu trebuie să ne inducă în eroare împrejurarea că pare vioi. E un mort din care n-au...

  • Suntem pe mâna unor nebuni

    Suntem pe mâna unor nebuni, Suntem pe mâna unor nebuni, Suntem pe mâna unor mari nebuni. Sunt nopţi şi zile pe pământ Când nu mai e nimica sfânt Şi omul trage-n jug din greu, Nebunii pleacă din spital Şi intră-n câmpul social Şi îl ucid pe Dumnezeu. Nebunii urcă-n vârf de tot, Comandă lumea idiot, Declară zilnic un război, Murim săraci, murim umili, Din moftul unor imbecili Şi este vai şi-amar de noi. Nebunii fac în...

  • Spectacol oligofren

    Cine o crede Emil Boc, ocupantul momentan al postului de prim-ministru, că e? Toate semnele pe care le dă demonstrează un virus paranoic incurabil. Acest complexat, ajuns în fruntea guvernului, tocmai pentru a se face de râs, a declarat, recent, că parlamentarii care nu gândesc ca el trebuie să se ducă mai repede acasă. Întregul proces democratic postdecembrist se transformase, în minţişoara lui, într-o farsă caraghioasă pe...

  • În Academia Republicii Moldova

    În urmă cu şase decenii şi ceva, măicuţa mea, învăţătoarea Floarea Ispas, de loc din Bragadiru – Ilfov, a trebuit să plece înapoi peste Prut, sub presiunea din ce în ce mai dură a armatei sovietice, care-şi reîncepea verticalizarea. Din ce mi-au putut povesti mama şi sora ei, Lenuţa, care venise în judeţul Bălţi s-o ajute pe mama, a fost propriu-zis un drum prin infern. Fiecare dintre cei care voiau să dispară cât...

  • Hirocrima

    Cu cât mai grave, mai greu de închipuit, mai abominabile crimele, cu atât mai grăbită e abstractizarea autorilor lor! Nu-mi pot permite, la 65 de ani de la monstruozitatea de la Hiroshima, când un pilot american a bombardat marele oraş japonez, producând, finalmente, moartea a 200.000 de oameni, nelegaţi prin nicio responsabilitate de agresiunea niponă asupra lumii, prin execuţia, ca nişte pui de găină, printr-o simplă apăsare...

  • Stat pitic şi slăbănog

    N-am mai gustat de mult anotimpurile în desfăşurarea lor clasică. De ani şi ani, trăim în afara oricărei reguli. S-au micşorat perioadele pe care le numeam primăvară şi toamnă. De la caniculă la ger se trece cu uşurinţă şi cu cinism. Nici măcar verile şi iernile, însă, nu au desfăşurarea lor previzibilă. Mereu se întâmplă fenomene care neagă esenţa lucrurilor. Inundaţii infernale mătură şi distrug satele,...

  • Cenaclul de la Năvodari

    Ideea primarului de Năvodari (oraş cu 40.000 de locuitori) de a invita Cenaclul Flacăra la Zilele Oraşului s-a dovedit banală şi genială. I-a dat prin cap lui Nicolae Matei, de loc din Oltenia, să le ofere concetăţenilor un eveniment pe care şi ei îl uitaseră, deşi mulţi îl păstrau drag în memorie: Cenaclul Flacăra. Cu o trupă mică, suficientă pentru un atac asupra prejudecăţilor anchilozante, Cenaclul Flacăra a...

  • Vişan

    Ne-am cunoscut târziu şi ne-am apropiat ca dintr-o poruncă lăuntrică. El este un mare actor şi este şi un mare poet. Se numeşte Dorel Vişan. Dar, mai mult decât actor, el este autorul unui alt mod de a vedea şi a trăi lumea. N-are prejudecăţi legate de locul în care joacă. Nu se sperie de ieşirea din peisajul românesc şi de obligaţia de a descrie, din Austria ori din Ungaria, realităţi româneşti. I-am cerut acum...

  • Craiova orfană

    De când a zis ea primul „u” în faşă, Craiova şi-a ales să meargă împotriva cuminţeniei celorlalte echipe de fotbal. Numai Rapid mai dăduse semne de independenţă şi de demnitate şi, dacă ar fi vrut să o ia pe calea bisericii, Universitatea Craiova se putea călugări de prin 1964-1965. Dar a existat mereu în olteni un sâmbure de nebunie şi de revoltă, opus constant încartiruirii la echipele forţei şi la cooperativele...

  • Supravieţuirea prin diversiune

    În toţi anii tulburi ai istoriei, soluţia e lansarea pe piaţa publică a diversiunilor, mai mari sau mai mici, menite să atragă, asemenea unor smârcuri, atenţia celor care ar putea, în condiţii de viaţă normală, să se revolte împotriva nedreptelor întocmiri şi a minciunilor bine ticluite. De ani şi ani, lumea politică o ţine tot într-o chermeză a aparenţelor. Pentru cei mai mulţi dintre politicieni, nu există...

  • Asasinarea trecutului (II)

    Legenda fotografiei era că aşa beam noi, beizadelele. În această situaţie, în care ziarul respectiv n-a acceptat să publice niciun drept la replică, am fost de acord cu dispariţia acelei poze din numeroasele în care erau prezenţi oameni ai epocii. Şi n-a fost numai acel ziar. Dar asasinatul nu le-a reuşit grăbiţilor atentatori, dornici să-şi ascundă ei trecutul. Ca senator de Hunedoara, în perioada 2005-2008, am avut...

  • Tucă, 44

    Astăzi, omul de cursă lungă, teleastul, poetul tainic, gazetarul de excepţionale şi surprinzătoare împliniri, Marius Tucă, împlineşte 44 de ani. Într-adevăr, nimeni nu-i perfect. Un asemenea necaz ar putea deveni insuportabil dacă l-ar găsi pe cel căruia i se întâmplă, singur şi pustiu. Dar Tucă, neliniştitul cavaler al bătăliei pentru libertate, de locul său din Cacaleţi, Caracal, intră în teritoriul maturităţii...

  • Asasinarea trecutului (I)

    Mi-am petrecut copilăria în comuna Bârca, din Dolj, într-o vreme în care cele şapte-opt conace ale foştilor mari proprietari de pământ din localitate şi câteva gospodării ale ţăranilor înstăriţi au fost dărâmate, cu un fel de duşmănie târzie, fără ca absurda pedeapsă ireversibilă să-i mai găsească pe cei acuzaţi de bogăţie în acele locuri. Distrugerea averilor boiereşti, fie că erau în aria satului, fie că...

  • Complicitatea Băsescu-Orban-Tökes

    Abia aşteptam ca preşedintele ţării mele să exprime, la Băile Tuşnad, poziţia de minimă demnitate a României în faţa criminalei încercări a europarlamentarului Tökes cu privire la crearea de autonomie etnică şi administrativă a Ţinutului Secuiesc, în linia independenţei Kosovo. Ţinând minte că Tr. Băs. nu s-a sfiit, în trecut, să fie ferm, sub paza Constituţiei, am lăudat, în acea ocazie, atitudinea sa. Mi-au...

  • Sinucigaşa batjocorire a medicilor

    Numai nişte sinucigaşi încăpăţânaţi ar accepta şi uneori chiar şi-ar permite să susţină batjocorirea medicilor comunităţii. Egalitarismului din socialism i se alătură, în ciuda pseudonimelor pe care le poartă, egalitarismul din capitalism. Şi e un egalitarism la nivel de fund de prăpastie, nu un egalitarism al vârfurilor. Toţi trebuie să trăiască prost într-o Românie condusă prost. Politicieni fără nicio meserie...

  • Jocul nuanţelor

    Pe măsură ce inventarul cicatricelor personale e tot mai bogat, indiferenţa activă, ca să zic aşa, a locatarilor diverselor redute ale frontului contemporan vine să-mi resuscite durerea şi să-mi obrintească rănile. Nu mi-a plăcut niciodată partizanatul fanatic. Am înţeles mereu, chiar dacă uneori numai instinctiv, ce greu e să treci prin lume târând după tine o trenă de nuanţe. Dar nu mi-a plăcut supuşenia în faţa...

  • Nevoia de Academia Română

    România trebuie regândită: şi politic, şi economic, şi social, şi cultural. România trebuie regândită. Urgentă este convocarea tuturor competenţelor în materie de mediu, a tuturor autorităţilor pentru construirea, lansarea şi punerea în discuţie a proiectului privind râurile, pădurile, localităţile, aerul şi echilibrul României. Dacă respectivul proiect ar putea forţa şi primenirea proiectelor europene de resort,...

  • Ingratitudinea faţă de Basarabia

    De ani şi ani, prin hotărârea Congresului Spiritualităţii Româneşti, care se ţinea atunci la Băile Herculane, iar astăzi se ţine la Alba Iulia, am fost ales şi reales ca Preşedinte al Congresului. Exerciţiile regăsirii dintre fraţi au rămas dominanta acestui congres, deşi nu puţine au fost temele dialogurilor dintre românii de pretutindeni. În orice caz, diverse autorităţi ale statului român se ocupă de relaţiile...

  • De ziua mea

    Cu cât înaintez în vârstă, cu atât consider faptul un drum către marea iarnă. Ea nu a venit încă. Nici nu mă grăbesc să scot plugurile pentru a întâmpina înzăpezirile care vor urma. Doar că temperatura marii ierni va veni într-o compensaţie destinică, atunci când va veni, în raport cu fierbinţeala verii, din care mă pregătesc să ies. Îi înţeleg astăzi mai repede pe poeţii care au putut să-şi descrie...

  • Mamaia fără Tataia

    Cel mai prestigios festival de interpretare şi creaţie al tinerei generaţii, Mamaia copiilor, a putut fi organizat şi în acest an, al X-lea de la înfiinţare, pe malul mării, dar nu la Mamaia, ci, prin opoziţia factorului de decizie judeţean, la Constanţa. Au venit copii talentaţi, din toată România. Am fost, şi în acest an, preşedintele juriului. Din nefericire, a lipsit de la această ediţie jubiliară însuşi...

  • Pledoarie pentru drepturi ale românilor în România

    Aud, din tot mai multe locuri din ţară, că aşa-zisul tratament egal pe care statul român îl oferă investitorilor români şi investitorilor străini a rămas o vorbă goală şi indecentă. Ştirile cele mai noi cu privire la agresiunea unor străini împotriva pământului românesc, agresiune sprijinită prin toate mijloacele de statul român, devine pe zi ce trece o povară din ce în ce mai puţin suportabilă pentru toţi...

  • Vânzarea Ardealului pe voturi în parlament

    S-a creat un anumit sens, viciat, al ideii de şantajabili. Viciat şi limitat. Şantajabil a fost, ani şi ani, individul care şi-a ascuns dosarul politic în faţa criteriului inventat şi sacralizat de cadriştii de un tip sau altul. Până târziu în epoca socialistă, cine era descoperit că fusese legionar o păţea rău. De altfel, nu numai în România, ci şi în Franţa, condamnarea globalistă a tuturor foştilor componenţi ai...