Dispariția fostei “eminențe cenușii” a revoluției lasă în urmă multe enigme, una dintre ele referindu-se chiar la averea sa. Unii spun că victor atanasie stănculescu ar fi fost putred de bogat. Alții, dimpotrivă, susțin că nu avea mare agoniseală. E drept, nici nu se poate spune că a murit sărac. Mulți se așteaptă să apară un testament, un act care să scoată în evidență “averea secretă” a generalului victor atanasie stănculescu. Avere pe care se vor bate copiii, nepoții, dar și ultima femeie din viața lui. Întrebarea este cât de departe va ajunge lupta pentru moștenirea stănculescu…
A făcut afaceri cu arme, echipamente și tehnică militară și strategică înainte și după 1989. A ocupat funcții importante și în regimul comunist, și în cel postrevoluționar. După 1990 a fost, pe rând, ministrul apărării și ministrul industriilor. A înființat o bancă prosperă. A lucrat la unul dintre cele mai importante concerne din lume: grupul bali. La un moment dat, presa vremii – „evenimentul zilei”, prin ’92-’93 – titra pe prima pagină că generalul victor atanasie stănculescu este cel mai bogat român. A fost un mit bogăția lui? L-au năruit procesele sau poate păcănelele, unde unii spun că juca sume fabuloase?
Averea generalului, la prima vedere
A fost sau nu a fost, la un moment dat, generalul stănculescu cel mai bogat om din românia? Åži, dacă a fost, unde este și, mai ales, cui rămâne averea lui? Femeia în brațele căreia a murit generalul, doamna elena p., nu vrea, deocamdată, să vorbească despre modul cum a apărut în viața celui care, la un moment dat, era cel mai puternic și, zic unii, cel mai bogat om din românia. Copiii generalului – o fată din prima căsătorie și un băiat, care-i seamănă leit, dintr-o căsătorie extraconjugală – sunt departe de bucurești și nu se știe dacă vor participa azi, în jurul prânzului, la ceremonia de incinerare. Încercând să aflăm mai multe despre eveniment, dar și despre misterele generalului (inclusiv o posibilă bătălie pe avere), am stat de vorbă cu diverse persoane care l-au cunoscut și care i-au fost, într-un fel sau altul, aproape în ultima perioadă a vieții. Cei mai mulți indică faptul că nu era un om bogat, ba dimpotrivă. Sub protecția anonimatului, cei consultați de “ring” spun că stănculescu a avut o casă de vacanță la săftica (pe care a vândut-o ca să-și plătească avocații) și o vilă cu două etaje în cartierul băneasa (în spatele ambasadei chinei), unde a locuit mult timp după ce s-a mutat din primăverii și unde, în 21 decembrie 2003, prima lui soție s-a sinucis aruncându-se de la etaj. Se pare că și acea casă a vândut-o, având nevoie de bani pentru procese. Alții spun că fiica lui, cu care nu s-ar fi înțeles prea bine, l-ar fi forțat să o vândă. Mai există un zvon, neconfirmat însă din surse sigure, potrivit căruia în respectiva vilă ar locui fiul femeii cu care generalul și-ar fi petrecut ultimii ani din viață. Cert este că, înainte să moară, stănculescu locuia în cartierul dorobanți, într-un apartament modest cu două camere. Avea o pensie peste medie, în jur de 50 de milioane (lei vechi). Dacă beneficia de o asigurare substanțială, dacă avea bani în conturi, nimeni nu spune deocamdată. Așa cum nimeni nu spune dacă a lăsat sau nu un testament. E posibil ca, după ce generalul va fi petrecut pe ultimul drum, să înceapă “războiul” pe avere. Deocamdată e liniștea dinaintea furtunii.
“mi-au lansat aceste procese ca să mă blocheze financiar”
Pentru că nimeni nu are curajul să vorbească despre asta, am încercat să aflăm dacă generalul a vorbit despre averea sa. La un moment dat, în cartea “în sfârșit, adevărul…”, chiar victor atanasie stănculescu, în dialog cu istoricul alex mihai stoenescu, declara că nu este un om bogat. “mi-au lansat aceste procese ca să mă blocheze din punct de vedere financiar. M-au blocat mai întâi aici (n.r. – în procesul «motorola»), pentru că a trebuit să-mi dau demisia de la banca pe care am înființat-o (n.r. – robank). Când a început celălalt proces, «timișoara», m-am dus și mi-am dat demisia de la bali. Le-am spus: «nu pot să iau banii de la bali în timp ce sunt judecat pentru crime». Alți bani nu am avut. Bani înainte de evenimentele din 1989 au avut oamenii de culoare din românia”, spunea generalul în cartea apărută în 2009. Åži totuși, în respectiva carte, generalul mărturisea cu multă detașare cum, strâmtorat fiind, a vândut un cadou primit dintr-o țară arabă, un pumnal bătut în aur și diamante, cu un miliard de lei vechi. Era generalul un om al contrastelor, al paradoxurilor? Rămâne de văzut. Mai trebuie însă precizat un amănunt. Se pare că stănculescu nu a fost “executat” nici în dosarul „motorola”, unde a fost achitat –deși, inițial, prejudiciul era fabulos – și nici în dosarul “timișoara ’89”, în care daunele materiale și, mai ales, morale le-a plătit armata. Adică noi, poporul. Din buzunarul nostru.
Fost procuror militar: “generalul nu era bogat, dar am vrut să-l arestez”
O persoană extrem de credibilă, un fost magistrat militar, acum procuror, întărește ideea că generalul stănculescu nu ar fi fost un om înstărit. “nu avea avere. Eu, cel puțin, în calitate de procuror militar anchetator, nu am avut niciun indiciu că generalul stănculescu ar fi fost un om bogat”, spune avocatul col. (r) gheorghe oancea, fost magistrat militar, care l-a anchetat pe generalul stăculescu în dosarul “motorola”. Åži adaugă: “am vrut să-l arestez pe generalul stăculescu, dar nu l-am arestat de rușine pentru că, în acea perioadă (n.r. – 1997), începuseră demersurile pentru aderarea țării noastre la nato și s-ar fi spus: «uite, ăștia își arestează ministrul apărării». Pe de altă parte, persoana lui nu era un pericol public. Am vrut totuși să-l arestez, acesta este adevărul, pentru acest dosar, «motorola», care a reprezentat, dacă vreți, cauza dispariției flotei de pescuit oceanic a româniei, respectiv 64 de nave. Era a patra flotă din lume, iar valuta pe care ipo tulcea trebuia s-o depună în bancorex s-a dus pe telefoanele motorola produse prin 1978, deci depășite moral și uitate prin niște depozite din elveția”.
În loc de… Epilog. Blestemul focului?
Mâine (n.r.-miercuri), în jurul prânzului, la crematoriul vitan-bârzești, în cadrul unei ceremonii restrânse, trupul neînsuflețit al generalului victor atanasie stănculescu, omul-cheie al evenimentelor din decembrie 1989, va fi incinerat. Ciudat este însă altceva: la ani buni de la revoluția care a început la timișoara printr-un criminal ”ritual” de împușcare în ceafă și ulterior ardere (la crematoriul ”bucurești”) a 43 de eroi-martiri (vezi operațiunea ”trandafirul”), dintre cele patru ”eminențe cenușii” ale acelor vremuri, trei, respectiv silviu brucan(ideologul), sergiu nicolaescu(regizorul) și victor atanasie stănculescu(generalul), se despart de lumea aceasta, cu tot cu secretele lor, prin inciderare. Un ritual pe care biserica ortodoxă nu-l agrează. Tulburător este însă un detaliu: la incinerarea penultimului, o altă eminență cenușie, ion iliescu(despotul luminat), a citit ”tatăl nostru”, rugăciunea fundamentală a creștinilor. Să fie acesta un semn? Să fie începutul sfârșitului unui blestem?!…
