Amelie Nothomb , Acid Sulfuric editura Polirom 2007, preţ 10 lei, librăria Humanitas Creţulescu

O lectură de maximum două ore, o carte extreme de comercială şi previzibilă. Probabil că doar vânzările pot explica de ce există o colecţie Amelie Nothomb la Polirom.

Traducere din limba franceza si note de Ada Tanasa.
Romanul prezinta o umanitate cruda si plictisita, care isi procura senzatiile tari prin urmarirea unui reality show macabru: participantii sint luati cu forta de pe strada si inchisi in ceea ce pare a fi copia exacta a unui lagar de concentrare nazist, dotat insa cu camere de luat vederi care filmeaza fiecare miscare a prizonierilor, pentru divertismentul milioanelor de telespectatori. Cele doua personaje centrale sint Pannonique (CKZ 114), una dintre victime, si Zdena, care joaca rolul de gardian al lagarului. Intre cele doua femei se creeaza o relatie foarte strinsa, bazata pe fascinatia obsesiva a uneia pentru cealalta si pe continua negociere a relatiilor de putere dintre ele. CKZ 114 trece de la interpretarea magistrala a rolului de victima supusa si neajutorata la asumarea unei misiuni de convingere a telespectatorilor sa opreasca jocul infernal, pe cind Zdena isi da seama ca talentul sau de a manevra oamenii si situatiile pentru propriul interes este mai limitat decit crezuse.

Atenţie la nuanţe. textul este preluat de pe coperta 4 a primului număr al revistei Rahan.

„Rahan şi-a apărat dintotdeauna semenii şi, în mod special, pe cei mici. El i-a ajutat atunci când aceştia au fost pierduţi, înfometaţi sau maltrataţi. Şi niciodată nu a putut suporta ca adulţii să se servească de ei cu intenţii rele. Pentru el, copiii făceau partea din colectivitate, erau capabili să-şi asume responsabilităţi, dar, mai ales, reprezentau viitorul omenirii”

Vă amintiţi de confruntarea Băsescu-Antonescu-Geoană? când preşedintele a dat cu mucii în fasole faţă de memoria soţiei lui Antonescu? Apoi a spus că habar nu avea de povestea tragică din familia liderului liberal.

Cristian Boureanu a copiat perfect apucăturile şefului în emisiunea Gabrielei Vrânceanu Firea iar ieri seară a  declarat că nu a avut habar că jurnalista este văduvă.

cum să spun… despre politicieni numai de bine!

dementă cartea “Spaime şi scârbe în Las Vegas” de Hunter S. Thomson, ed. Polirom. O găsiţi alături de nenumărate alte volume excelente la reduceri. Adică 10 lei.

Pentru exemplificare, redau un pasaj:

„Băutura începu să reducă efectul drogului şi halucinaţiile mele ajunseră la un nivel acceptabil. Trăsăturile chelnerului de la room-service aveau un aspect vag reptilian, dar nu mai vedeam pterodactili uriaşi târându-se de-a lungul coridoarelor într-o baie de sânge proapăt. Acum singuta problemă era o firmă cu neon din faţa ferestrei, blocând vederea noastră spre munţi – milioane de mingi rostologolindu-se, fugind pe o pistă foarte sinuoasă, simboluri stranii şi filigrane, scoţând un bâzâit agasant…

-       Priveşte pe geam, am zis.

-       De ce?

-       E o… maşină uriaşă pe cer… un fel de şarpe electric… venind direct spre noi.

-       Împuşcă-l, spuse avocatul meu.

-       Nu încă, am zis. Vreau să îi studiez obiceiurile”

Traducere din limba engleza si note de Adrian Buz

Roman ecranizat in 1998 in regia lui Terry Gilliam, cu Johnny Depp si Benicio del Toro in rolurile principale – un film-cult al contraculturii americane.

Avind o puternica tenta autobiografica, Spaime si scirbe in Las Vegas (1971) ii are ca principali protagonisti pe jurna­listul Raoul Duke, alter ego‑ul scriitorului, care pleaca spre Las Vegas intr‑o decapotabila rosie, impreuna cu avocatul sau, doctorul Gonzo, ca sa descopere partea intunecata a Visului American. Sub pretextul unei rela­tari „la cald” a faimoasei curse de motociclete „Mint 400”, cei doi se lanseaza intr‑o aventura halucinogena: inarmati cu un intreg arsenal de amfetamine, hasis, marijuana si LSD, viziunea lor asupra celebrilor ani ’60 din America nu poate fi decit grotesca si absurd de hilara, o perspectiva de cosmar impinsa pina la ultimele ei consecinte.

„Spaime si scirbe in Las Vegas este un clasic al culturii pop, imaginea vie a unei ere apuse, o supradoza de comedie in stare pura. Beneficiind de o inteligenta sclipitoare, de o limba ascutita si de o imaginatie debordanta, Thompson a insuflat relatarilor sale o profunzime si o vigoare rareori intilnite in jurnalism, ca si in literatura.” (Kirkus Reviews)

„Tot ce scria Hunter S. Thompson era adevarat, desi nu se conforma definitiei pe care o dam de obicei adevarului. Iar tipul de autenticitate pe care l-a urmarit si l-a practicat ne va ramine pentru totdeauna inaccesibil celor mai multi dintre noi.” (The New York Times)

Nicio şansă. Aparatul de partid, şpaga şi şantajul au funcţionat exemplar. Activiştii, ameninţaţi ori ba, au luptat cu abnegaţie să bage pumnul în gură unor grevişti cu nervii slăbiţi, descurajaţi, amărâţi, aproape de lehamite.

Greva de ieri, greva de azi, mai mult cu titlul. Protest cu schimbul, câte zece minute. Huiduieli în curtea intituţiei, pe stomacul gol. Fără chef de gălăgie, fără tragere de inimă, fără speranţă. „Flămând şi gol, făr’adăpost / mi-ai pus pe umeri cât ai vrut / şi m-ai scuipat şi mai bătut”.

Lanţul slăbiciunilor. Eu te strâng pe tine cu uşa ca tu să-i strângi pe cei din subordine. Descentralizarea reprimării pe scară ierahică. Foarte bun domn Funeriu s-a descurcat impecabil.

Primăriile nu au funcţionat şi au funcţionat. S-au strâns şi nu s-au strâns taxe. Nicio coerenţă. Nu înţelegi nimic.

Badea, Ciutacu şi mai alţii au strigat ieri în cor: pe noi nu mai contanţi, nu vă mai luăm apărarea. Poate s-au pripit. Poate că poporul ar vrea ceva acţiune dar poate e prea laş. Sau poate e prea calculat. Prea pragmatic. Mai bine cu -25% decât în şomaj. Poate tatăl a doi copii de gimnaziu nu are puterea să strângă de gât câţiva şefi abundând de vasalitate. Poate o doamnă cu mama în spital este sufocată de adrenalină la gândul că şi-ar pierde chiar şi ultima şansă. Poate.

Cine ştie… poate merită mai mult ajutor acum când sunt încolţiţi din toate părţile. Sau poate trebuie să le întoarcem spatele. Mie, sincer, mult mai grav mi s-a părut megamitingul unde s-a dansat. De grevă, a avut grijă Guvernul, prin pârghiile ultra-cunoscute, să o anihileze.