o să postez în timp real cărţile aflate pe rol. opiniile sunt facultative.

Târfe Asasine, Roberto Bolano, ed. Curtea veche 2009

Incredibil acest chilian pe care mi l-a recomandat Gelu. Amestec inevitabil de realism magic cu – suprinzător -  subiecte aproape mondene. De urmărit, un suflu revigorant pentru proza dus-americană, al doilea chilian pe care îl citesc în ultimii doi, trei ani după experienţa – uşurică dar plăcută – a cărţilor lui Luis Sepulveda.

„Femeile sunt târfe ucigaşe, Max, sunt maimuţe rebegite de frig care se uită în zare dintr-un copac bolnav, prinţese care te caută în întuneric, plângând, atente la cuvinte pe care nu le vor putea rosti niciodată. Trăim în echivoc şi în echivoc ne planificăm ciclul vieţii“, spune personajul (o ucigaşă, o târfă sau amândouă la un loc) povestirii care dă titlul acestui volum. Ultimele amurguri pe pământ povesteşte despre o călătorie la Acapulco devenită, încetul cu încetul, o coborâre în infern. În Dentistul ni se relatează povestea unui adolescent misterios şi a doi adulţi care îl privesc de pe marginea unei prăpăstii. În Buba avem de-a face cu istoria fotbalului în trei episoade: cel al unui fotbalist american, cel al unui fotbalist african şi cel al unuia spaniol, alături de surprinzătoarea poveste a echipei acestora, echipă care ar putea foarte bine să fie FC Barcelona. În Carnet de bal ni se oferă 69 de motive pentru a nu vorbi despre Pablo Neruda. În Prefigurarea lui Lalo Cura ne adâncim într-o poveste despre traficanţi de droguri şi regizori de filme porno, iar Fotografii, una dintre ultimele povestiri din volum, ni-l readuce pe Arturo Belano, protagonistul romanului Los detectives salvajes.

„Aşa este literatura lui Bolaño. Şi aşa va continua să fie: o viitură în care cântă bestii pline de lirism şi gândesc creierele cele mai exacte. Iar eu scriu aceste rânduri în după-amiaza zilei de marţi, după ce tocmai am fost sunat şi mi s-a comunicat moartea lui. Jos, în stradă, într-o cabină telefonică, un om loveşte şi urlă în telefon: Spune-mi ceva! Nu-i răspunde nimeni. O scenă clasică dintr-o carte de Bolaño. Un ultim şi sublim omagiu pe care realitatea îl aduce ficţiunilor sale.“

Rodrigo Fresán

Cea mai tare fază de la fâsul ăla de miting de săptămâna trecută.

Mai mulţi prieteni s-au dus şi ei să caşte gura la popor, poate, poate o pun sindicaliştii de-o revoluţie şi nu cumva să o rateze. Ajunşi pe la ora 14, găsesc Piaţa Victorie Goală. Fără pic de acţiune, resemnaţi prietenii o întind la o bere nu înainte de replica şi gestul geniale ale unuia: „Eu sunt anarhist. Tot rup o crenguţă!”

Comuna Balaci este situată la cinci km de Siliştea-Gumeşti

volumul a apărut în 2007 împreună cu altele “mecenate” de Videanu, Blaga şi alţii

“(însemnare din anul) 1981

Noiembrie, Cracovia

Ieşirea din criză a unei naţiuni începe cu asumarea riguroasă a crizei. E ceea ce, în România, nu se întâmplă niciodată. Un anumit abuz al ingeniozităţii, un simţ exagerat al contingentului ne ajută, din nefericire, să păcălim mereu împrejurările, să eludăm drama, să răspundem oricărei înjosiri prin virtuozitatea driblingului.”

(Andrei Pleşu – Note, stări, zile 1968-2009, editura Humanitas 2010)