Posts Tagged ‘diverse’

  • Luni, 08 Noiembrie 2010

    Interviuri unicat: Adrian Păunescu

    Puţinii cititori fideli ai blogului meu îşi amintesc poate că şi după moartea Mădălinei Manole am reuşit, în exclusivitate, să obţin şi să public un interviu postmortem cu “diva”. Păstrând buna tradiţie şi motivat de “toleranţa” de care au dat din plin dovadă cititorii postării precedente am decis să public ultimul interviu cu Adrian Păunescu pe care acesta a decis, fără nicio ezitare, să mi-l acorde în urmă cu doar o oră.

    Reporter: Maestre!

    Adrian Păunescu: Ce nesăbuit îmi tulbură şi-acum somnul?

    Reporter: Nimeni Maestre!

    Adrian Păunescu: Nimeni? Atunci e bine, căci toată viaţa-mi crudă de Nimeni am fost înconjurat.

    Reporter: Sunt băiatul cu interviul, Maestre. Îl mai facem?

    Adrian Păunescu: Ştiu prea bine de ce mă cauţi, scârbavnice. Ce vrei să afli de la mine?

    Reporter:Maestre, am o rugăminte înainte de a începe…

    Adrian Păunescu: Dorinţa-mi este nulă, ca glasul să-ţi ascult, dar fie spune…

    Reporter: Aţi putea vorbi normal aşa cum aţi vorbi cu amic pe o bancă în parc?

    Adrian Păunescu: Tu chiar nu ştii ce-mi ceri, greşeală a naturii îţi voi face netrebnica poftă

    Reporter: De ce vă place atât de mult să vi se spună “Maestre” ?

    Adrian Păunescu: Sincer îţi spun că nu mă prea omor după apelativul ăsta. De tânăr tânjeam să mi se spună “Învăţătorule”. Îmi aduc aminte că la unul dintre cenacluri a venit o tovarăsă,  pardon o domnişoară,  la mine şi m-a întrebat înflăcărată. “Învăţătorule, învăţătorule învaţă-mă să-mi iubesc glia aşa cum o faci tu.” Mi-a stat înima câteva secunde.

    Reporter: V-a şocat probabil întrebarea…

    Adrian Păunescu: Nicidecum, îmi plăcea aşa de mult că îmi zicea “Învăţătorule” încât simţeam că trebuie să imortalizez sanguin acel moment.

    Reporter: Şi ce i-aţi spus tinerei?

    Adrian Păunescu: Am luat-o de mână şi am întrebat-o : “Fetiţo, mă iubeşti?” “Ca pe lumina ochilor Învăţătorule”, mi-a spus ea în extaz. “Atunci mergi la ai tăi şi spune-le asta şi atunci glia te va iubi pe tine”

    Reporter: De ce aţi scris poezii omagiale?

    Adrian Păunescu: Pentru că întotdeauna mi-a plăcut să descopăr şi să valorific binele dintr-un om.

    Reporter: Ce aţi găsit bun de valorificat la Ceauşescu?

    Adrian Păunescu: Era de treabă şi iubea patria. Lepădătura aia de nevastă-sa îl punea să facă rele. Şi în cazul meu băga tot felul de strâmbe până ce am liniştit-o cu o odă de nu s-a văzut.

    Reporter: Ce mulţumire aveţi?

    Adrian Păunescu: Am mai multe dar una dintre ele este că am reuşit să fac lumea să mă regrete

    Reporter: Vi s-a părut în regulă să vă urce pe scenă în cimitir la îmormântare?

    Adrian Păunescu: Cum adică “în regulă”? A fost exact ceea ce mi-am dorit. Ultimul Cenaclu… de la înălţime să privesc miile de nefericiţi cum plâng şi se gândesc la mine ca la un zeu.

    Reporter: De Axinte ce spuneţi ?

    Adrian Păunescu: Aaa băiatul asta, deşi e un golan nespălat, promite mult. Axinte a înţeles pulsul scenei şi a vrut să facă lumea să mă aclame, ce e rau în asta?

    Reporter: Nimic, întrebam…atât.  Aţi fi vrut pe cineva în mod special la îmormântare?

    Adrian Păunescu: Da,… dar îi era imposibil să vină

    Reporter: Cine?

    Adrian Păunescu: Eh… nu vreau să spun nu are rost.

    Reporter: Pe aici cum e?

    Adrian Păunescu: Cald rău. Noroc cu unii caraghioşi care se învârt şi ei pe aici. Am deja trei amici, Vladimir,  Iosif Vissarionovici şi Adolf.

    Reporter: Descrieţi-mi în câteva cuvinte viaţa dumneavoastră.

    Adrian Păunescu: Loialitate, poezie şi iar loialitate.

    Reporter: Ce aţi fi vrut să faceţi şi nu aţi mai apucat?

    Adrian Păunescu: Multe aş mai fi vrut însă e ceva ce mă roade încă.

    Reporter: Încă un volum de poezii?

    Adrian Păunescu: Nu, o lucrare ştiinţifică: “Oportunismul şi ipocrizia, metode de supravieţuire citadină”

    Reporter: Un mesaj pentru cititorii noştri?

    Adrian Păunescu: Nu mă uitaţi. N-aş suporta ideea.

  • Sâmbătă, 23 Octombrie 2010

    EXCLUSIV: Stenograma reală a unei zile de toamnă în Deltă cu…

    Trebuie să mă felicit pentru că am descoperit aşa ceva(şi ce uşor a fost). Pentru cine sesizează nuanţele, ceea ce urmează să va prezint în rândurile următoare este ceea ce unii numesc sinceritate involuntară.

    Acţiunea se petrece la Sulina şi este centrată doar pe un personaj, care vă este foarte cunoscut tuturor.

    Oct. 22, 2009 12:24.   O zi însorită de toamnă. Personajul nostru, o doamnă blonda trecută bine de 30 de ani, goneşte pe un drum, plin de gropi care duce la Tulcea. Şi-a cumpărat un telefon iPhone şi îl explorează: “Buna dimineata!!! Am reusit sa scriu corect. Merg spre Tulcea si firms misca masina fie pierd semnalul”

    12:47 Oricât ar încerca şoferul să conducă de atent nu reuşeşte să  nu o zdruncine pe doamna care insistă însă să scrie mesaje pe noul ei telefon : “Faptul ca folosesc iPhone ul prima data. Si pe drumul asta sa scrii in masina este Mai grey decat sa te machiezi chiar!”

    12:53 După doar şase minute telefonul blondei mai furnizează un mesaj care, în opinia mea, este pe cât de sincer, pe atât de interpretabil şi totodată provocator. Doamna, uitându-se probabil pe geamul maşinii, priveşte pustietatea şi se întreabă: “Pe aici cum este? Sunt constrangeri sau poti fi liber?:) “ S-o fi referit la limita de viteză, la libertatea paradisiacă sau la cea dionisiacă?

    15:23 Personajul nostru îşi continuă periplul cu barca… “Sunt pe barca. Inca este vreme frumoasa, buna de turism in Delta. Merg spre Sulina.” Şi continua cu “Vad niste case frumoase pe aici. Altele sunt de prost gust.”

    17:39 Blonda ajunge într-un loc virgin care,probabil, îi aduce  aminte de copilărie. Doamna scoate liniştită telefonul şi scrie: “Am mancat catină pe plaja la Sulina! Este o vreme Superba.”

    17:41 După doar două minute blonda simte iar nevoia să descrie momentul unic pe care îl trăia, regăsirea eului în centrul unei pustietăţi care îşi cauta parcă un stăpân : “Merita sa vii aici. Plaja este inca salbatica. Acum pustie. Ca si cum ar fi doar a mea!”

    Ziua se termină în acest ton contemplativ şi, pe undeva, aş spune chiar romantic.

    Realitatea dimineţii următoarei zile loveşte însă cu brutalitate şi blonda care se desfăta cu fructe de cătină, cu doar o zi înainte, consemnează : ” ‘neata! Prima zi de campanie electorala.”

    PS: Toate cuvintele bloduite au fost scrise pe telefonul mobil de către însuşi personajul  despre care v-am povestit. Cine o fi oare, ghiciţi? :)

  • Vineri, 03 Septembrie 2010

    Uite ce scria New York Times în anul 1907 despre răscoala ţărănească de la noi

    Ce mi se pare interesant este caracterul anti-semit al revoltei(infirmat cu vehemenţă în cărţile noastre de istorie), dar surprins de autorul american. Acesta precizează totuşi că nu este  motivul principal pentru care ţăranii  incendiau şi omorau. În plus relateaza ca studenti de la Iasi mobilizasera si organizasera masele si nu lideri din randul taranilor. Cu toate acestea, actele comise erau de o cruzime maximă: tăranii nemultumiţi “ştergeau” de pe hartă sate întregi, băgau în saci fete tinere şi le aruncau în râul Siret. Articolul este scris chiar în luna când a debutat răscoala.


    Published: March 23, 1907
    Copyright © The New York Times

    Dacă doriţi să citiţi documentele daţi click pe ele.

  • Marți, 31 august 2010

    Vreau să renunţ la cetăţenie

    Nu, nu vreau altă cetăţenie. Vreau doar să renunţ la asta pe care o am.  Am acumulat suficente motive doar în vara asta care abia a trecut, încât sunt convins că nu mi-ar dăuna deloc gestul ăsta:

    Să vezi o ţară întreagă cum uită că ne îndreptăm spre un dezastru şi că belesc toţi ochii la circul creat în urma sinuciderii unei proaste dezaxate… Apropos…. emisiunile de ieri şi alaltăieri, Acces Direct, în care sunt invitaţi cei doi analfabeţi, care au căpătat între timp aere de vedete, sunt emblematice pentru mulţimea de cretini care ar devora orice informaţie ineptă despre moartea acelei no name.

    Să vezi cum conaţionalii tăi îşi freacă mâinile de bucurie când află că o amărâtă de asistentă e ţinută la beci ca un criminal, de un procuror megaloman ce îşi doreşte doar faimă. Şi de ce ? Nu cumva doar pentru că femeia aia plătită cu 25 % mai puţin nu a stat 12 minute dintr-o mie cu ochii pe cablul înădit de la aerul condiţionat, în timp ce cei cu adevărat vinovaţi fac pe drasticii la televizor şi  promit că de acum nou născuţii nu vor mai muri carbonizaţi? Niciunul nu recunoaşte că mâinile lor sunt pătate de sânge încă din momentul în care au ţinut pixul cu care au semnat contracte cu firme de apartament care au făcut mereu reparaţii şi verificări la mişto.

    Încă un lucru… Dragi imbecili care “sancţionaţi” pe forumuri repatrierea ţiganilor din Franţa, chiar nu se poate să fiţi sinceri nici chiar sub protecţia anonimatului? Discriminarea ţiganilor în România şi în Franţa şi în alte părţi nu se bazează pe criterii rasiale. Este o consecinţă a modului în care MAJORITATEA membrilor acestei etnii se comportă în societate indiferent dacă sunt săraci sau bogaţi. Voi fiind nişte manelişti beţivani sau nişte proaste care vă interesează doar când şi cu ce bani să vă mai cumpăraţi nişte haine, îi iubiţi pe ţiganii aia care vă desfată auzul cocalaresc dar vă e frică şi scârbă de restul. Aţi fi bine să recunoaşteţi asta…măcar faţă de voi în faţa oglinzii.

    Pe mâine…

    PS:  Sunt mulţumit măcar că “blonda” cu Aston Martin de la MAPN a fost pusă pe liber. Pentru mine ăsta e un succes personal al acestei veri.

  • Marți, 10 august 2010

    Stire şoc despre Fernando de la Caransebeş!

    Este cunoscut ca fiind unul dintre cei mai jenanţi români dar, într-o anumită perioadă nu demult trecută, era unul dintre cei mai promovaţi. Tabloide foarte citite şi televiziuni cu rating mare prezentau pe larg “talentele” lui Fernando de la Caransebeş, uitând deseori că e un ins obişnuit şi aproape tot timpul penibil în  tot ce facea. Noroc cu www.cocalari.com “jurnaliştilor” că altfel nu auzeaţi de “vedeta” de la Caransebeş.

    Pe scurt, pentru un articol publicat zilele trecute trebuia să întreb diverşi manelişti ce părere au despre măsura lui Boc de impozitare a “cântăcioşilor”. După ce am vorbit cu câţiva reprezentanţi de seamă ai “genului” am decis că nu ar strica să vad ce mai face Fernando şi iată ce am aflat:

    Mi-a zis destul de abătut că …. S-A LĂSAT DE CÂNTAT. Că doar mai bate câteodată clapele la orgă şi… că s-a apucat de muncă.

    Bravo Fernando. În sfârşit ai făcut o alegere înţeleaptă. Păcat că sigur nu te vor urma şi alţi “ambiţioşi” ai scenei. Dar stii de ce nu? Pentru că încă prea mulţi românii retardaţi ascultă muzica lor în maşinile lor de zeci de mii de euro, în apartamentele lor cu boltă şi termopane şi la telefoanele cumpărate de la manglitorii din Obor.