18°

București

ULTIMA ORA

DE ŢINUT MINTE! Regele, mareşalul, SSI - "TROICA" ÎNTOARCERII ARMELOR! Vezi ce spune prof.dr. Cristian Troncotă despre ROLUL SERVICIILOR SECRETE ROMÂNEŞTI ÎN RĂZBOI


Fără doar şi poate, rolul serviciilor secrete româneşti în cel de-al Doilea Război Mondial nu este de neglijat, chiar dacă multe din faptele lor de arme, din diverse raţiuni, sunt şi acum, la 70 de ani de la sfârşitul războiului, ţinute sub tăcere.


Nimeni nu ar putea să vorbească mai bine despre implicarea serviciilor secrete în cel de-al Doilea Război Mondial decât prof. dr. Cristian Troncotă, cel mai important istoric al serviciilor de informaţii româneşti. Rugat să explice rolul şi implicarea “armatei din umbră” în cea mai mare conflagraţie mondială a secolului XX, fostul decan al Academiei de Informaţii ajunge la serviciile secrete româneşti făcând o acoladă mare spre spionajul britanic: “Winston Churchill, în lucrarea sa memorialistică despre serviciile secrete britanice, vorbea despre faptul că, începând din 1942, când au fost create acele structuri speciale («Special escuadrons», care erau nişte structuri cu misiuni în spatele frontului), din acel moment, şi armatele britanice au început să obţină victorii. Churchill aprecia, aşadar, rolul fundamental al serviciilor secrete în obţinerea marii victorii. Sigur că a fost o victorie obţinută cu mari sacrificii. Şi tot referitor la rolul serviciilor de informaţii, de data aceasta româneşti, în legătură cu serviciile secrete britanice, trebuie spus că nu s-a discutat prea mult în istoriografia noastră, pentru că rămăseserăm foarte mult timp captivi în mentalul istoriografiei comuniste, potrivit căreia comuniştii au realizat actul de la 23 august 1944, iar regele nu a făcut decât să joace cartea comunistă. O prostie foarte mare. O exagerare. O interpretare politică procomunistă”.
Despre cum i-a folosit Eugen Cristescu pe spionii britanici din echipa ”Autonomul”. Şi ”ecuaţia” actului care schimbat soarta României
Trei sunt reperele majore pe care le vede profesorul Cristian Troncotă ca făcând diferenţa în ecuaţia actului de la 23 august 1944. “În realitate, cei care au jucat un rol efectiv în actul de la 23 august au fost trei mari actori. În primul rând, Maiestatea sa regele Mihai I, în al doilea rând Serviciul Special de Informaţii (SSI), condus de Eugen Cristescu, şi, nu în ultimul rând, mareşalul Antonescu. Vorbind de serviciile secrete, trebuie spus că, în decembrie 1943, SSI a recuperat echipa «Autonomul», formată din cei trei ofiţeri ai serviciilor secrete britanice (n.r. - paraşutaţi în România în cadrul operaţiunii «Autonomul»), şi i-au cazat în clădirea jandarmeriei. În martie 1944, Cristescu îi scoate, au întâlnire cu Iuliu Maniu în Pădurea Andronache şi se pun de acord în legătură cu posibilitatea de a schimba orientarea strategică politico-militară a frontului românesc, lucru care s-a şi întâmplat, de altfel, şi toate s-au făcut cu aprobarea mareşalului Ion Antonescu. Deci, dacă-l băgăm şi pe mareşal în această ecuaţie, vom fi mai puţin încrâncenaţi, vom percepe istoria cu mai multă obiectivitate, cu mai mult echilibru şi vom recunoaşte şi rolul pe care aceşti actori l-au jucat. Să nu uităm totuşi că mareşalul Antonescu a păstrat acea rezervă strategică a Armatei Române pe care nu a aruncat-o pe Frontul de Est orbeşte pentru a realiza misiunea de învăluire a arcului carpatic, pentru ca, la momentul oportun, să poată desfăşura acţiuni militare în Vest pentru recuperarea Transilvaniei. Lucrul acesta l-a spus mareşalul Antonescu şi în faţa Tribunalului Poporului şi nimeni nu l-a contrazis. Aşadar, ecuaţia completă este: Maiestatea Sa regele Mihai, mareşalul Antonescu şi serviciile secrete - care, iată, au asigurat protecţia echipei «Autonomul» (să nu uităm că, după 23 august 1944, «autonomii» cu cuarţurile păstrate de SSI în seiful blindat al Băncii Naţionale, au reuşit să ia legătura cu comandamentul aliat de la Cairo şi să raporteze ce s-a întâmplat la 23 august 1944). În fond, la acea dată a fost o schimbare a comandantului armatei însoţită, evident, de o schimbare de orientare politico-militară. Deci nu a fost niciun fel de insurecţie armată, revoluţie antisocială, antiimperialistă etc. A fost, pur şi simplu, o decizie românească”, spune Cristian Troncotă.


Cristescu, prieten cu Titulescu şi Antonescu
Istoricul Cristian Troncotă scoate în evidenţă unele aspecte mai puţin ştiute din biografia lui Eugen Cristescu: “Trebuie, aşadar, să privim lucrurile detaşat şi, dacă este să ne referim la servicile secrete româneşti, putem spune că SSI a fost în prim-plan cu această acţiune de protejare a «autonomilor» care, practic, au sprijinit decizia regală. Evident că atunci când spunem SSI putem să spunem, în primul rând, Eugen Cristescu, directorul general al serviciului de informaţii, un profesionist crescut în instituţie. Să nu uităm că, până în februarie 1934, el a fost directorul general al Siguranţei. Îndeplinise şi o funcţie importantă în cadrul organizaţiei Poliţiilor Europene cu sediul la Haga, de unde a venit cu foarte multe documente şi a organizat poliţia din România. Era foarte bun prieten cu Nicolae Titulescu şi cu mareşalul Antonescu, iar despre aceste lucruri nu s-a vorbit în istoriografia noastră, din diferite motive”.


Cum a ”blocat” Moruzov spionajul britanic
Profesorul Troncotă a vorbit şi despre rolul celuilalt as al serviciilor secrete, Mihai Moruzov, şeful Serviciului Secret de Informaţii al Armatei Române: “Moruzov a avut nişte acţiuni interesante, nişte cazuri superbe. De pildă, în 1940, a descoperit că serviciul de spionaj britanic voia să ducă nişte şlepuri încărcate cu pământ şi nisip, să facă o ambuscadă şi să provoace blocarea Canalului Porţile de Fier, ceea ce ar fi însemnat o lovitură economică pentru că toate barjele noastre de petrol spre Germania se scurgeau pe acolo. Iar Moruzov a dejucat această operaţiune secretă. El făcea schimb de informaţii cu englezii, dar când era la operaţii îi bloca. Iar operaţiunea lui Moruzov a avut un rol important în cel de-al Doilea Război Mondial”.


”Le dăm germanilor petrol şi grâne, iar ei, în schimb, ne dau aur”
Explicând cât de importantă a fost pentru români, în al doilea război mondia, ”ARMA” numită PETROL, istoricul Troncotă revine la mareşalul Antonescu: ”Vedeţi, unii preferau chiar să ne ardem rezervele de petrol decât să le punem la dispoziţia Germaniei. Iar Antonescu a fost de altă părere: le dăm germanilor petrol şi grâne, iar ei, în schimb, ne dau aur. Aşa se întâmplă că tezaurul nostru de 92 de tone de aur(din care 26 de la germani), păstrat la Tismana, zidit acolo în stâncă: a fost scos la lumină după plecarea trupelor sovietice, acum se află la Banca Naţională, iar la Tismana este amenajat un muzeu”.


“Prin întoarcerea armelor, România a salvat 1,5 milioane de evrei”
Profesorul Troncotă face apel şi la cifre pentru a sublinia rolul ţării noastre în Al Doilea Război Mondial: “Sunt foarte multe lucruri despre care nu se vorbeşte în istoriografia noastră, iar noi îi dăm cu lovitura de stat, cu ce rele a făcut regele Mihai, cu ce rele a făcut Antonescu, când, în mod normal, sunt români şi unii, şi alţii şi ar trebui să plecăm de la lucrurile bune pe care le-au făcut. Sigur că au fost şi greşeli pardonabile. Evident, nu trebuie să ne îmbătăm nici cu apă rece. Păi, haideţi să luăm nişte cifre, pentru că toată istoriografia occidentală militară este la unison: datorită actului de la 23 august s-a scurtat războiul cu 500 de zile. Ei spun lucrul acesta. Or, dacă occidentalii afirmau că, pe durata războiului, media a fost de 3.000 de evrei care mureau pe zi, înseamnă că dacă noi am scurtat cu 500 de zile războiul, înmulţind 500 de zile cu 3.000, ajungem la cifra de 1,5 milioane de evrei pe care noi i-am salvat. Şi atunci de ce ne sar la gât că am făcut holocaust?!... Bun, ne asumăm partea noastră de responsabilitate, dar să ni se recunoscă şi faptele bune. Nu neagă nimeni Holocaustul, îi apreciem, suntem lângă ei, dar să recunoască şi ei unele fapte pe care le-am făcut, pentru că istoriografia occidentală recunoaşte lucru acesta”.
“Am fost şi noi în rândul ţărilor civilizate”
Rugat să tragă o concluzie despre rolul serviciilor secrete în cel de-al Doilea Război Mondial, profesorul Troncotă arată: “Cu ocazia împlinirii a şapte decenii de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, să ne amnitim despre ceea ce a fost pozitiv în contribuţia noastră la acest război unde nu am avut ce căuta decât reîntregirea naţional-statală pe care am reuşit-o până la urmă la vest, prin recuperarea Ardealului. N-am reuşit-o la est, dar faptul că am participat la război şi ne-am bătut pentru drepturile noastre eu cred că este un lucru pozitiv. Iar dacă serviciile secrete au avut un rol în aceste aspecte pozitive ale participării noastre în război, inclusiv întregirea la vest, înseamnă că am fost şi noi în rândul ţărilor civilizate”.

Ti-a placut?

1854

afisari