18°

București

ULTIMA ORA

Un FOST CONCURENT MASTERCHEF face DEZVĂLUIRI ULUITOARE din CULISE: Eram înconjuraţi de bunătăţi şi mâncam sandvişuri şi pilaf fără gust


Luni a început la ProTV o nouă ediţie „MasterChef”, a doua cu noii juraţi. Noi am vorbit cu Mehrzad Moghazehi, finalist al primului sezon, despre partea nevăzută a show-ului: zeci de ore istovitoare de filmare, participanţi care trişau, mâncare puţină şi proastă şi multe alte sacrificii. Cu toate acestea, simpaticul iranian nu regretă nimic şi este conştient că nu ajungea la nivelul la care este acum fără această rampă de lansare.


Ai mai participa la „MasterChef”?
Sincer, să particip la „MasterChef” aşa, încă o dată, e mişto. Cu părţi bune, cu părţi rele, aşa cum a fost „MasterChef”-ul, mi-e dor de el. Per total, a fost o experienţă foarte tare, am învăţat foarte multe, am cunoscut oameni. Totodată, a fost o experienţă unică, nu cred că va fi a doua la fel. Noi am fost şi cobai într-un fel, am fost primii, am fost puşi în faţa faptului împlinit. Asta e: gătiţi, faceţi, dregeţi... În sezonul doi, toată lumea prinsese ideea. Eram încontinuu sub stres, nici nu puteam să dormim bine, să ne odihnim, că iar trebuia să filmăm.
Ce s-a întâmplat, de fapt, în spatele camerelor?
La un moment dat, am filmat 28 de ore. Bine, nu era să lucrăm încontinuu, dar filmam trei ore, după care era o pauză de o oră până se făcea curăţenie, dar în pauza aia nu aveam cum să ne odihnim. Dormeam pe acolo, în platoul de la „Vocea României”, care era în construcţie, pe trepte.
Cred că eraţi şi lihniţi!
Da... adică eram la „Master Chef” şi noi mâncam sandviciuri de la o firmă de catering sau pilaf cu piept de pui la grătar, fără niciun gust, fără niciun Dumnezeu.
Filmări în timp record
Şi n-aţi dat iama în cămară?
La un moment dat, eu cu Alex (n.r. - Cârţu) - bineînţeles, eram tot timpul împreună - şi cu colegul meu de cameră, Gabi Godeanu, ne zicem: „Ce facem, mă, avem atâtea bunătăţi în cămară şi nu mâncăm şi noi ceva bun? Mâncăm sandviciurile astea cu o felie de şuncă şi o felie de caşcaval?”. Şi, la un moment dat, îi zic unei fete care era de la producţie: „Cutărică, putem să mergem şi noi în cămară să luăm o brânză, o roşie, o pâine, să mâncăm?” şi îmi răspunde că da. Îţi dai seama, nu ne lăsau să intrăm în cămară când nu se filma. Am intrat acolo, am luat un coş şi-am început să-l umplem cu tot felul de bunătăţi: prosciutto, roşii cherry, fel de fel de chestii, ce puteam noi, pâine din aia mai specială, tot ce-am găsit noi mai bun şi care se putea mânca fără să gătim. La un moment dat vine băiatul de acolo: „Ce faceţi, mă, aicia? V-a dat cineva voie?”. „Da, ne-a dat voie cutărică.” Şi el strigă: „Cutărică, tu ai dat voie să intre ăştia aici în cămară să ia chestii?”. La care ea: „Da, mă, lasă-i, mă să ia”. Noi eram cu un coş plin de chestii, deşi spuseserăm că luăm doar roşii cu brânză. Mă rog, aşa am învăţat şi am început şi noi să mâncăm mai bine. În rest, stresul era oricum la fiecare episod, pentru că nu ştiam ce urmează să se întâmple. Multora le era frică de desert, erau câteva fete care erau OK la acest capitol, în rest, tuturor le era teamă de el. Când auzeam de proba cu desertul, toată lumea era... „aaaaooleu!”. Bineînţeles, unii aveau telefoanele tot timpul la ei şi se uită pe reţete şi-aşa... până am făcut gălăgie şi le-am zis producătorilor: „Băi, nu e corect, unii au telefoanele şi alţii nu le au, că aşa aţi spus, să nu le luăm, şi se uitau la reţete pe sub banc. Până la urmă ni s-au luat, dar ţi-am zis, era primul sezon; în sezonul următor nu ştiu dacă au avut voie cu telefoane. Filmările au fost făcute rapid, cred că avem record mondial. Totul era intens, dormeam câteva ore, am avut doar o zi sau două libere (în sensul că n-am filmat) în cele 30 de zile.
„Nu m-au dat afară de la muncă, dar nu eram plătit”
Bani nu v-au dat?
Nu ne-au dat, îţi dai seama, am fost pentru premiu. Doar cazare şi masă, de plătit n-am fost plătiţi. A fost o problemă... Eu, de exemplu, nu-mi imaginam că o să fiu ales şi, când am plecat de la muncă, am zis că o să lipsesc o săptămână, maximum două.
Unde lucrai?
Lucram la o firmă de distribuţie de sucuri şi apă din Turcia. Eram acolo de vreun an, un an jumate, cam aşa, şi am cerut voie să plec şi eu o săptămână. Dintr-o săptămână la „Master Chef” s-a ajuns să stau trei săptămâni, aproape patru. Numai în ultimul episod nu am apărut, adică încă două zile de filmare, dar am fost prezent acolo.
Şi nu te-au dat afară?
Păi, nu m-au dat afară, că am fost pionul principal la mine la muncă. Nu m-au dat afară, dar n-am fost plătit.
Cum te-ai descurcat?
Păi, aveam câteva sute de euro de plătit, datorii, plus chirie, plus întreţinere, pensia alimentară la copil, alte cheltuieli, facturi... şi am vândut maşina. Am avut un Opel Astra tunat, cameleon.
Cum arată viaţa ta după „MasterChef”?
Ce să zic, am intrat în domeniu, ţineam să lucrez... Am vrut lângă nişte oameni, nişte şefi buni, să învăţ, dar nu prea am avut cum pentru că nimeni nu te învaţă. Trebuia să stai lângă cineva ca să prinzi mai multe. Am făcut multe lucruri, am învăţat experimentând, adică am fost autodidact. M-am documentat foarte mult, mi-am dat interesul în tot ce-am făcut şi-am avut şansa că m-au contactat diverse persoane pentru evenimente, pentru fel de fel de proiecte şi am cunoscut foarte mulţi oameni, foarte mulţi chefi buni. Aşa am învăţat. M-am ţinut de treabă, pentru că mulţi s-au băgat în bucătărie după „MasterChef”, dar n-au rămas.
Disponibil pentru evenimente private
Ce faci acum?
În momentul de faţă lucrez la o companie multinaţională de catering. Mă ocup de evenimentele VIP. În zilele în care sunt liber fac demo cooking sau live cooking din locaţie în locaţie şi gătesc - am o zi orientală, o zi grecească etc., dar şi evenimentele mele. Am făcut, de exemplu, promovări de branduri, de locaţii. Oricine mă poate contacta pentru un astfel de contract.
„Aveam câteva sute de euro de plătit, datorii, plus chirie, plus întreţinere, pensia alimentară la copil, alte cheltuieli, facturi...”, MEHRZAD MOGHAZEHI
28 de ore cu pauze a durat cea mai lungă sesiune de filmare.
“Unii aveau telefoanele tot timpul la ei şi se uitau pe reţete... până am făcut gălăgie.”, MEHRZAD MOGHAZEHI

Ti-a placut?

5656

afisari