18°

București

ULTIMA ORA

Ce reprezintă FLORIILE şi semnificaţia creştină a ramurilor de salcie


Duminica Floriilor (sau, mai popular, Floriile) este sărbătoarea care amintește de intrarea triumfală a Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, înainte de Patimile și Învierea Sa, după cum ne relatează îndeosebi evangheliștii Matei și Ioan. 

Am dorit să aflăm cât de veche este această sărbătoare a creştinătăţii, precum şi simbolistica ei, iar lămuririle ne-au fost aduse de Dragoş Mîrşanu, teolog, specializat în teologie istorică si patristică la Bucureşti, Nijmegen (Olanda) și Leuven (Belgia).

"Floriile reprezintă o sărbătoare care a fost, se pare, instituită și ținută mai întâi între creștinii din Ierusalim, cel mai târziu în secolul al IV-lea, răspândindu-se apoi în tot Răsăritul și, un pic mai târziu, și în Apus. 

În vechime, Duminica Floriilor era văzută de fapt ca prima zi a Săptămânii Paștilor, fiind ziua în care candidații la botez, sau catehumenii (adulți) făceau o solicitare solemnă episcopului. Ziua Floriilor nu erau numai Duminica candidaților, ci și Duminica grațierilor, căci împărații creștini obișnuiausă le acorde în această zi", a precizat teologul Dragoş Mîrşanu pentru ziarulring.ro.

După cum se știe, Duminica Floriilor este ultima înainte de Paști: în seara acestei zile debutează, în bisericile ortodoxe, cunoscuta serie de slujbe numite denii, care caracterizează cel mai mult săptămâna Patimilor.

Salcie în zonele temperate, finic (palmier) - în ţările cu climă caldă

"Din antichitate până azi, s-a instituit obiceiul aducerii în biserici a ramurilor de finic (palmier), apoi, în zonele temperate, de salcie și purtarea lor în mâini, asemenea ramurilor de palmier și de măslin cu care ni se spune că Iisus Hristos a fost întâmpinat de mulțimi atunci când a intrat în Ierusalim pe măgar (animal al păcii).

Ramurile de finic, considerate simbol al veșniciei de vechii egipteni, deveniseră deja cu secole înainte de Hristos un simbol al (Zeiței) victoriei în lumea greco-romană. Deja în teologia creștină timpurie, ele puteau simboliza, de asemenea, victoria spiritului asupra trupului. Fundamental însă, purtarea ramurilor în triumf reprezintă credința că, prin Învierea Sa din morți la finalul Patimilor (ca și prin învierea lui Lazăr, sărbătorită în ziua precedentă, numită Sâmbăta lui Lazăr), moartea a fost "înfrântă", și oamenii au obținut accesul la viața veșnică întru Dumnezeu", ne-a explicat teologul Dragoş Mîrşanu.

"Pelerinajele" de Florii, cu ramuri de salcie

Pe alocuri, mai ales în marile orașe, se organizează așa numite "pelerinaje" de Florii: este vorba de urmarea unui traseu care punctează anumite locuri sacre din oraș (având de obicei ca punct final biserica centrală a orașului) de către o mulțime de clerici și credincioși, purtând ramuri de salcie. Astfel de "pelerinaje" sunt și o ocazie anuală de a proclama public credința creștin-ortodoxă, mai ales în cazul în care sunt organizate în diasporă.

În Rusia, în virtutea unei practici comune la Moscova în urmă cu câteva secole, dar dispărută pentru o lungă perioadă(având ca participanți activi pe patriarh și pe țar), s-au organizat recent puneri în scenă „complexe”, având în rolurile principale pe liderii religioși și laici ai orașului, incluzând șezutul episcopului pe măgar (sau, de fapt, cel mai adesea, pe un cal).

După binecuvântarea lor la biserică, ramurile de salcie sunt adesea luate de credincioși acasă. Nu e un obicei nou: de pildă, în Evul Mediu, pelerinii apuseni care vizitau Locurile Sfinte se întorceau acasă cu ramuri de finic pentru a le depune în bisericile lor.

Obiceiuri de Florii, în România

  • Salcia este nelipsită şi în România, la sărbătoarea Floriilor. Credincioşii merg la slujbă cu ramurile şi după ce sunt sfinţite le pun la icoane, geamuri, uşi, porţi sau le utilizează în gospodărie;

  • În ziua de Florii se curăţă mormintele şi se împodobesc cu ramuri de salcie;

  • Pe ramurile pomilor fructiferi, pe butucii viţei de vie, pe stupi şi la ferestre se agaţă ramuri de salcie, pentru ca toţi membrii familiei să se bucure de prosperitate şi de sănătate. De asemenea, pe ogoare şi în grădini, se îngroapă mugurii salciei sub prima brazdă, tot pentru efectul lor miraculos, care atrage belşugul;

  • Vitelor li se pun în mâncare mâţişori de salcie, pentru a fi sănătoase tot anul şi pentru a face viţei sănătoşi;

  • Cei care au ţinut post se pot delecta cu mâncăruri din peşte. De Florii, este dezlegare la peşte şi se spune că preparatele au putere de vindecare asupra celor care le prepară şi apoi le mănâncă;

  • Pentru sănătatea familiei, se aerisesc hainele, se termină curăţenia casei şi se stropeşte toată gospodăria cu agheasmă;

  • Este bine ca fetele care nu sunt căsătorite să scoată zestrea afară, la soare şi s-o împodobească cu flori. Este un obicei prin care, în ziua de Florii, păstrând rânduiala Postului, tinerele se roagă Mântuitorului Iisus să le dea sănătate şi să le aducă ursitul mai repede;

  • În Muntenia, în ziua de Florii oamenii nu se spală pe cap, pentru că este duminica în care înfloresc pomii, şi din acest motiv, cei care nu respectă tradiţia vor încărunţi;

  • Conform vorbelor din popor, aşa cum va fi vremea în Duminica Floriilor, la fel va fi şi în prima zi de Paşte;

  • Fetele îşi visează ursitul. În unele zone, fetele pun în noaptea de Florii busuioc sub pernă, pentru a deveni mai frumoase şi pentru ca, în acel an, cu puţin noroc, să se mărite;

  • În unele zone ale ţării, locuitorii de la sate se încing cu ramurile de salcie peste mijloc. Astfel, spun ei, sunt protejaţi de boli şi devin mai rezistenţi;

  • Superstiţiile de Florii spun că persoanele care nu vor să cinstească aşa cum se cuvine această sărbătoare se vor umple de pistrui;

  • Se mai spune că, începând din această zi, urzicile înfloresc şi nu mai sunt comestibile.

 

Ti-a placut?

3242

afisari