18°

București

ULTIMA ORA

Iren Arsene, manager Curtea Veche Publishing: Membrii Casei Regale sunt scriitori de succes


Cărţile cu sau despre Casa Regală a României s-au vândut ca pâinea caldă, iar interesul faţă de regalitate se află pe o traiectorie ascendentă. „ring” a stat de vorbă cu managerul Curtea Veche Publishing, editura care a tipărit volume „cu sânge albastru”.
Încotro se îndreaptă piaţa de carte din România?

Întrebarea este esenţială. Dacă am şti răspunsurile, probabil că am dirija toată piaţa mult mai eficient. Putem presupune câteva lucruri ce ne aşteaptă în 2013 într-un cadru pe care îl preluăm. Există şi o macroeconomie care se anunţa într-un fel. Nu putem spera în niciun caz să fim mai optimişti, iar 2013 înseamnă un an greu. Fără dubii, va trebui să muncim, în continuare, tot mai mult pentru rezultate modeste. Iar industria noastră este o industie nedezvoltată la nivelul vecinilor noştri sau în raport cu o piaţă europeană unde concurăm. Nu se mai face nicio diferenţă între noi, şi editurile din străinătate. Licităm cu ele, plătim costuri asemănătoare la drepturi şi pentru orice altă manifestare comună. Există şi o presiune externă, trebuie să fim atenţi şi la cursul valutar şi există punctul terminal al lanţului nostru, librăria, care, de asemenea, are greutăţi fenomenale. În 2012 a devenit mai lentă decât fusese înainte. Dacă înainte, la trei-patru luni se întorcea o buclă, acum, ea s-a lungit la şase-şapte luni şi reprezintă deja un ritm mult prea încet, aproape de a se opri. Trebuie să vedem unde este pe lista cumpărătorului această nevoie. Deci, omul are nevoie de nişte lucruri esenţiale şi trece sau nu pe acea listă nevoia de dezvoltare spirituală sau cultură. Asta o vom măsura, probabil că nici în 2013 această nevoie nu va avansa. Trebuie să avem curaj şi să ne dezvoltăm în continuare simţul adaptării. Editura are această capacitate de a se reduce atunci când sunt presiuni foarte mari şi să se deschidă când aşa ceva se permite.
Merg foarte bine, mai nou, cărţile de dezvoltare personală, de gătit. Explicaţia?
Explicaţia e foarte simplă. Această nonficţiune are nevoie mai multă lume. Dacă mama nu te-a învăţat să găteşti, ai şansa să te înveţe Jamie Oliver; dacă nu te-a învăţat familia sau şcoala să scrii un CV, te învaţă o carte; dacă nu ai învăţat cum să concurezi pe piaţa muncii, poţi să îţi aduci o mulţime de variante; dacă la şcoală nu există un manual despre cum să te comporţi în viaţă, sau în cuplu, sau cum să treci peste o criză, aceste cărţi îţi pot aduce informaţii esenţiale. Iar un om care reuşeşte să treacă peste obstacole devine mult mai apt de a evolua. Obstacolele există în viaţa tuturor, problema e câtă intuiţie şi pregătire ai ca să o depăşeşti. Trebuie să îţi dai seama că, din 1800, William James, deschizătorul psihologiei moderne, a explicat foarte multe fenomene care se întâmplă în mintea umană şi foarte multe scenarii pot aduce cu totul alt final. Există hărţi mentale, psihologice, care au soluţii foarte simple, numai că trebuie să le ştii. Apoi mai există metode eficiente de a educa copilul, de a-ţi păstra sănătatea. Toate astea sunt scrise în mii de cărţi de specialişti, toate cărţile noastre sunt scrise de profesori renumiţi. Este un răspuns foarte clar, devenirea noastră în capitalism se întâmplă pe nişte baze care în altă parte deja se cunoşteau. Există câteva societăţi formate spre care tindem şi noi. Vorbim despre Occident, America. Acele societăţi au un know-how pe care îl putem prelua dacă vrem. Dar asta nu e suficient. Oricând, un roman frumos sau, totdeauna, şi în exemplele personajelor din literatura universală, chiar şi eroii filmului sunt exemple de viaţă şi e foarte bine să alternăm. Există şi procente clare în acest sens. Cât ocupă piaţa de carte pentru copii, cât ocupă belestristica. La noi nu e măsurat foarte exact, dar e clar că din seria asta nevoia mai mare e la nonficţiune. La ficţiune este puţină inflaţie.
Un sondaj despre cărţile culinare, realizat de curând în Italia, relevă că mulţi dintre cititori au renunţat la ele invocând ingredientele greu accesibile, metodele de gătit descurajante sau materiile prime costisitoare. Bile negre au primit Gordon Ramsey sau Hestom Bloomethal, bilă albă pentru Jamie Oliver. Despre cărţile de gătit de la Curtea Veche?
Jamie e pe primul loc. Se pare că am avut o intuiţie foarte bună când am ales acest bucătar şi vă spun că, nu cu mult timp înainte de Crăciun, ultima sa carte a fost cea mai vândută în Marea Britanie, cu 140.000 de exemplare într-o săptămână. La noi, sigur, s-au vândut 100 de exemplare în acea săptămână, deci putem să observăm o diferenţă de consum, dar, pentru că există şi pe TV emisiunile lui, aceste cărţi se vând destul de bine şi ar fi util să ştim că sunt lucruri care altminteri nu ne ajunge o viaţă întreagă să le inventăm. Deci, Jamie a inventat o mulţime de moduri de a combina. El are cinci cărţi pe piaţă, anul acesta va apărea şi a şasea. Mai avem o carte interesantă a Ligiei Pop, cu diete şi reţete raw. Este o altă modă acum să ne ţinem departe de flacără. Şi această carte, şi acest autor au fost bine aleşi pentru că s-a vândut un tiraj foarte repede şi Ligia Pop ţine cursuri şi încearcă să împărtăşească tot ce a adunat într-o viaţă de vegetariană. Urmează anul acesta cel puţin trei alţi autori. Să nu uităm nici de cartea regală de bucate a principesei. Deci, şi la casele mari se întâmplă ca bucătăria să ocupe un spaţiu cu totul special şi putem să ne întrebăm de ce. Pentru că atunci când familia se adună se întâmplă acea magie de a ne simţi bine, şi nu ştim de ce, sau de a simţi nevoia de a sta împreună şi de a împărtăşi gusturi şi simţuri. Să încercăm să învăţăm din aceste cărţi nu doar reţetele, ci şi să fim împreună şi să creăm acea stare specială.
Ce înseamnă la ora actuală, în România, un tiraj bun?
Bestsellerul ar trebui să fie peste 10.000 de exemplare, pe termen lung, pe un an sau doi poate urca la peste 50.000, dar toate aceste cifre rămân modeste raportate la numărul de locuitori. Între trei-patru euro pe an pe cap de locuitor cheltuiţi pe carte, deci un pachet de ţigări. Deci, dacă ai renunţa la un pachet de ţigări pentru o carte, piaţa s-ar lărgi. Iar tirajele medii declarate de Ministerul Culturii sunt sub 1.000 de exemplare, dar editurile nu ar prea putea exista dacă nu ar fi 2.000 tirajul mediu. Profitul se pierde în timp la acest tiraj pentru că se întoarce foarte încet banul şi în timp pierzi. Şi editurile o duc foarte greu pentru că tirajele sunt foarte mici. Gândiţi-vă că 2.000 de persoane cumpără un titlu important. Vorbesc despre o carte care face tiraje mari în lume. Este aproape o enigmă. Cum de am ajuns până aici, pentru că dezavantajele sunt foarte mari. Există şi o idee a editurii să ne îndreptăm mai mult către copii, să încercăm să înfiinţăm un program de lectură şi am pornit cu unul pentru un grup de vârstă de până la 14 ani. Vor exista peste 20 de titluri până la sfârşitul anului din literatura universală, cărţi repovestite, pe scurt, în 100 de pagini, la nivelul de percepţie al celor mici în aşa fel încât să existe acea primă întâlnire cu autorul mare sau cu personajele importante din literatura universală. Şi să naştem o primă curiozitate în tânărul cititor care, mai apoi, după 14 ani, să dorească să reia lecturile in extenso. În toate ţările, această etapă pregătitoare există, iar la noi - nu. Sunt convinsă că va avea efecte şi se şi măsoară în cele cinci titluri pe care le avem deja pe piaţă. Ele sunt cumpărate, mai ales semnele din partea părinţilor sunt că se întâmplă o minune şi că copiii au început să citească. Deci greşim, adulţii sunt de vină că nu reuşim să avem cititori pregătiţi, gata de a putea alege ce le place după ce ies de pe băncile liceului. Consider că părintele şi profesorul sunt cei mai vinovaţi. Încercarea noastră este o posibilitate, nu ştim, procentual, ce efect va avea, dar măcar e ceva. Minorii trebuie antrenaţi, şi asta consider că e un pariu pe care îl fac. Să vedem dacă reuşim să îl şi câştigăm. Altminteri ajungem să uităm unde să punem cratima. Dispare cratima din limba română şi diacriticile şi o să apară tot soiul de cuvinte pe care nu le regăsim în dicţionar şi nu o să ştim ce înseamnă. E un pericol, suntem în situaţia în care plagiatul ajunge să se întâmple şi la bucătari, o diplomă se poate cumpăra. Instalatorul nu mai e instalator. De jos în sus. Să nu mai vorbim că poate profesorul nu e profesor şi ne dăm copiii pe mâna unor oameni care nu formează. Chiar dacă merge pe note foarte bune, s-ar putea ca nota să nu reprezinte adevărul. Asta creează o confuzie formidabilă. Până acum am cumpărat coroniţe, acum cumpărăm note. Nu ne pregătim copiii în mod serios.
Există din mediul editurilor proiecte pentru a schimba programa, pentru a implementa o oră de lectură?
A existat anul trecut o oră de lectură. Noi nu producem manuale, deci nu am luat parte la astfel de discuţii. Dar a existat o oră de lectură şi am încercat să ajungă la copii aceste cărţi pentru cei mici, pentru ora de lectură, şi am primit răspuns de la o învăţătoare dintr-o şcoală bucureşteană, care a spus că ora de lectură este pierdere de vreme şi că în locul ei fac matematică. Deci nu se poate controla. Chiar dacă există ora de lectură, să se ţină măcar 50%. Dar trebuie văzut mai de aproape, modul în care s-a ajuns aici. Aceste fenomene sunt îngrijorătoare, nu sunt de înţeles. Educaţia de acasă va trebui să suplinească educaţia publică.
Cât câştigă un autor dintr-o carte?
Din preţul de vânzare al unei cărţi se scade TVA-ul şi de acolo se stabilesc drepturile de autor, care sunt între 7 şi 10%, în funcţie de contract. Din preţul întreg, 50% rămâne în librărie. Din ce îţi rămâne, plăteşti traducerea, redactarea, regia, tiparul, care reprezintă o sumă foarte mare pentru că tirajele sunt foarte mici şi uneori autorul câştigă mai bine decât editura. Deci se poate trăi din scris, există câţiva autori. Acum, că ei sunt şi jurnalişti, scriu şi editoriale sau mai traduc uneori câte un scriitor, este un exerciţiu pe care îl fac ei. Şi din tradus se trăieşte. Şi editurile trăiesc din cărţi deşi nu fac avere.
Aţi fost decorată de Casa Regală şi există o serie de cărţi publicate de Curtea Veche.
Este o bucurie şi o onoare să lucrăm cu Casa Regală, este un proiect de trei ani şi sper să continue încă pe atât măcar. Pregătim pentru luna următoare „Portretul Reginei Ana”, următoarea carte care va apărea din această colaborare. Am debutat cu volumul principesei Margareta „Carte regală de bucate”. Este un instrument de comunicare excelent pe care Casa Regală l-a descoperit împreună cu noi şi prin care comunică foarte bine cu publicul. Există foarte multe lansări de carte, turnee prin ţară unde mergem să lansăm una dintre cele aproape 10 cărţi pe care le avem publicate. Avem un public interesat, viu, prezent. A existat această nevoie, am găsit forma şi de atunci este doar o problemă de imaginaţie când şi câte volume să apară, să prezinte membrii Casei Regale, obiceiurile. Este o Casă Regală deschisă, vie, cu putere, iar publicul apreciază acest altceva în societatea noastră suficient de haotică. Este o bucurie pentru public să poată reacţiona la câte un volum apărut pentru că sunt suficient de încărcate cu bucurie, curăţenie, bun-simţ.
Bestselleluri?
Da. „Anul Regelui” a fost şi ediţie de chioşc, la aniversarea celor 90 de ani ai regelui Mihai. Cartea s-a vândut în 80.000 de exemplare. „Muzica Regelui” a fost un alt dar public făcut care a ajuns la o cifră de peste 50.000 de exemplare. „Maşinile Regelui” a încheiat deja primul tiraj, peste 3.000 de exemplare. Sigur, în timp se vor mai adăuga vânzări. Publicul reacţionează la o personalitate atât de mare şi neutră, o personalitate pe care o poate admira. Indiscutabil, membrii Casei Regale sunt scriitori de succes.
E-bookurile?
Pentru anul acesta, editura şi-a propus 100 de titluri, este momentul intrării noastre pe piaţă. Procentual, sunt încă vânzări mici, sub 1%, dar este o nevoie care este bine-venită. Vine către lectură şi cel care are plăcerea gadgeturilor, fascinat de o tehnologie rapidă, nu contează că există un suport magnetic. E foarte bine că avem posibilitatea manevrării uşoare a cantităţilor cu totul altfel stocate, dar va fi pe piaţă. Vom coexista cu e-bookurile cu plăcere. Simt că e o formă de care trebuie să ţinem cont foarte serios mai ales dacă vor exista şi manuale electronice. Din momentul acela, toate informaţiile importante e bine să fie şi ele în aceeaşi formă. E mai ieftină pentru editură. E mai ieftină în general. Dacă ar fi să faci acum o bibliotecă într-o zonă defavorizată, fie ea şi la noi sau în Afganistan, ar fi mult mai uşor să formezi una digitală decât să transporţi cărţile fizice.
Se scade costul de tipografie.
Da, dar creşte dreptul de autor. La e-book este spre 25% şi sigur editurile din România, în acest moment, se află într-o luptă cu pirateria. Adică se vinde mai puţin decât se descarcă de fapt. Există site-uri de unde poţi descărca gratuit 1.000 de cărţi şi nu putem face nimic împotriva lor.
TVA-ul ar trebui micșorat
Ce aţi schimba în legile care se referă la activitatea dvs.?
TVA-ul este mult prea mare, 9%. Ar fi mai bine între 1 şi 3%. Aş schimba modul de a deconta cheltuielile. Noi nu avem voie să decontăm cheltuiala cu tipografia decât în momentul vânzării cărţii. Destul de mulţi bani blocaţi. Este o greutate în plus. Aş mai lupta puţin împotriva pirateriei. Nu aş schimba neapărat legile. Legea pirateriei există, dar nu e aplicată. Aş aplica legile care există, uniform, apoi aş corecta câteva.
Ce alte surprize pregătiţi?
Da, venirea a doi autori. Între 12 şi 15 martie va vizita ţara un autor mexican, Juan Pablo Villalobos, autorul volumului „Fiesta în bârlog”. Iar în noiembrie ne vizitează Şişkin, autorul volumului „Scrisorar”, de asemenea un autor foarte bine vândut de editură şi lansăm atunci noul său volum. Sunt momente frumoase pentru care merită să depui efort îndelungat.

Ti-a placut?

2463

afisari