0°

NO QUERY SPECIFIED. EXAMPLE REQUEST: GET?Q=HELLO&LANGPAIR=EN|IT

ULTIMA ORA

CUTREMURUL DIN `77, PARTEA LUI BUNĂ! Istoricul Cristina Diac: a constituit o cauză reală pentru REMODELAREA BUCUREŞTILOR


Peste câteva săptămâni se împlinesc 40 de ani de la cel mai puternic şi mai dramatic seism care, în ultimul secol, a lovit România – cutremurul din 1977. Un teribil dezastru care, se pare, deşi pare paradoxal, a avut şi părţile lui bune: a constituit o cauză reală, unul dintre punctele de plecare privind decizia regimului comunist de a remodela, într-un fel sau altul, fața Bucureștiului, după cum a afirmat, aseară, la Muzeul Național Cotroceni, Cristina Diac, de la Asociația Română de Istorie Socială.

„Cutremurul, cu certitudine, a constituit o cauză reală, a fost o dramă pentru București (...), cu certitudine că ceva ar fi trebuit făcut, însă megalomania cu care a fost construit Bucureștiul în a doua jumătate a anilor '80 ține exclusiv de forma pe care regimul comunist a capătat-o în ultimii ani ai vieții lui Ceaușescu și ai regimului însuși”, a spus istoricul Cristina Diac la o dezbatere legată de efectele devastatoare ale cutremurului din 4 martie 1977 asupra Capitalei și a Palatului Cotroceni, informează Agerpres. Susținând însă că „și cu cataclismul natural, și fără, decizia de construire a Centrului Civic și demolările antrenate ar fi venit oricum”, istoricul a evocat volumul „Mărturia unei istorii trăite”, de Silviu Curticeanu, „o persoană care l-a cunoscut pe Ceaușescu în viața de zi cu zi”, care „a lăsat mărturii legate chiar de restaurarea Palatului Cotroceni”, istoricul a dezvăluit că liderul comunist „nu s-a preocupat în mod deosebit” de acest proces. „Despre Cotroceni, strict, Silviu Curticeanu (n.r. – fost membru al CC al PCR, fost membru supleant al Comitetului Politic Executiv a CC al PCR, fost membru al Secretariatului CC al PCR, fost șef al Secției Cancelarie a CC al PCR) recunoaște că Ceaușescu nu s-a preocupat în mod deosebit. O lungă perioadă, până către finalul lucrărilor de restaurare, practic, n-a acordat niciun fel de importanță. I-a venit într-o bună zi ideea să-l întrebe: «Du-te tu, mă, Curticeanu, să vezi ce mai fac ăia pe acolo, că durează foarte mult din '77 și până acuma, iată, aproape 10 ani, vreau să știu și eu care e situația». Și Silviu Curticeanu a venit (n.r. – la Palatul Cotroceni). Se cunoștea, din câte spune, cu arhitectul Nicolae Vlădescu (n.r. – autorul proiectului de anvergură al restaurării generale și al extinderii Palatului Cotroceni – 1977-1984) și din alte împrejurări. Curticeanu însuși a rămas impresionat de calitatea lucrărilor de restaurare. (...) Și așa cred că, practic, Ceaușescu n-a venit decât spre final, în foarte puține ocazii, și au reușit să-l convingă să facă de-așa manieră încât să i se prezinte lucrări în stadiul final, astfel încât să i se taie posibilitatea «indicațiilor prețioase» și, în felul acesta, Palatul a fost scutit de intervențiile lui, de cele mai multe ori dăunătoare și contestate de mediile profesionale. Finalul i-a plăcut și a fost ușor descumpănit pentru că n-a avut multe indicații de dat”, a explicat istoricul. La dezbaterea intitulată „Marele cutremur. Un nou început”, au mai fost prezenți, alături de directorul general al Muzeul Național Cotroceni, Liviu Jicman, istoricul Alexandru-Murad Mironov – Universitatea din București și arhitecții Florentina Matache și Raluca Bărbulescu de la Asociația ARCHÉ. Evenimentul s-a încheiat cu vizitarea unei microexpoziții cu fotografii care va fi deschisă până pe 13 martie şi care surprind impactul seismului asupra Palatului Cotroceni, precum și cu imagini din perioada de reconstrucție.

Foto: a1.ro

Ti-a placut?

153

afisari