18°

București

ULTIMA ORA

CRIMA ANULUI, DETALII ŞOCANTE! „L-ai omorât pe tata! Am un copilaş mic acasă, nu mă împuşca şi pe mine, te rog!...”. Ce cred specialiştii despre „VÂNĂTOAREA DE OAMENI” DE LA PALILULA


Poate că marele regizor român Silviu Purcărete a intuit ori chiar a prevestit ceva când, printr-un film uşor suprarealist, dar rupt din realitate, a pus Palilula pe hartă. Pe harta cea mare a lumii, cu bunele şi cu relele ei. Sau poate că nu. Dar chiar o tragedie de proporţiile celei petrecute în weekend, la Palilula, probabil nici Purcărete nu şi-ar fi imaginat. Și poate niciun alt mare regizor, de la noi sau de aiurea. Că este un subiect demn de film este clar, dar ce s-a petrecut acolo este încă... învăluit în ceață.

De departe, „vânătoarea de oameni” petrecută, în weekend, într-un sat aparent liniștit de lângă capitala Olteniei are toate datele de a intra în topul unor astfel de fapte drept „crima anului”. O crimă multiplă soldată cu doi morți, doi răniți și... o sinucidere. În total, cinci victime. O crimă complexă, un adevărat „caz școală” care trebuie dezbătut, analizat până în cele mai mici detalii. Și asta nu numai ca urmare a numărului mare de persoane vătămate, unele mortal, și nici chiar din cauza modului de operare cu multe tușe bizare și, în orice caz, fără precedent în România. Ci mai ales prin necesara investigare, pas cu pas, a tot ceea ce s-a întâmplat la Palilula și în multe alte locuri până să se ajungă la această tragedie. Care, probabil, putea fi prevenită. De fapt, aceasta este chiar cheia, deocamdata retoric-hamletiană, a cazului. De aceea am stat de vorbă cu doi specialiști de marcă, un renumit psiholog al crimei și un la fel de faimos criminalist, fost judiciarist cu state vechi, care, în exclusivitate pentru ziarulring.ro, dincolo de analiza cazului, au fost rugați să răspundă la acestă întrebare fundamentală: putea sau nu putea fi prevenită  „VÂNĂTOAREA DE OAMENI” DE LA PALILULA?

„O vânătoare de oameni, un mimetism de Rambo...”

Mai întâi să-i dăm cuvântul prof. dr. Tudorel Butoi, psihologul criminalist care, într-o lungă carieră de succes, a analizat cele mai complexe cazuri de crimă din România, inclusiv cele cu arme de foc, gen „Beniamin Jean”, gen „Pistolarul de la Perla” și multe altele. „Rar mi-a fost dat să văd în decursul carierei mele o astfel de vânătoare de oameni”, spune profesorul Butoi, care, altfel, refuză să compare crimele/crima multiplă de la Palilula cu celebrul caz Beniamin Jian, unde, cu ani în urmă, a avut loc tot o vânătoare de oameni, însă pe un alt fond: al răzbunării soţului pe rudele soţiei. Şi reputatul psiholog criminalist ţine imediat să adauge: „Iar, aici, în cazul de la Palilula, mai avem şi un mimetism de Rambo al acestui individ care s-a îmbrăcat în costum de camuflaj şi cu cagula pe cap a început să tragă, fără cruţare, în dreapta şi în stânga. La început, disputa (n.r. - între pistolar şi victimele sale, care i-au cerut să mute maşina) a fost una agrară. O posibilă provocare, în sens juridic, o va stabili instanţa. După care, omul începe să-i alerge pe cei care l-au rugat, aşa cum s-au priceput ei, acolo, la ţară, la Palilula, să-şi mute maşina pentru a trece ei cu tractorul. Iar el i-a alergat cu pistolul în mână. Şi pe doi i-a omorât. A mai avut şi două tentative de omor, după care s-a sinucis. Asta după ce a realizat ce a făcut”.

Tudorel Butoi: „Ba ştiau toţi”

Întrebat dacă nu pot fi identificate posibile complicităţi, în sensul de a se încerca să se afle ce şi cât ştiau concubina, rudele acesteia, prietenii, vecinii şi toţi cei din jurul pistolarului sinucigaş de la Palilula, profesorul Butoi, cu răspunsul parcă pregătit, spune răspicat: „Ba ştiau toţi”. Şi admite că posibilele tăinuiri ale faptelor de dinantea crimelor (procurarea şi modificarea armelor artizanale) pot fi considerate complicităţi şi pot fi transformate de procurori în capte de acuzare. Pentru cine, rămâne... de văzut.

Dan Antonescu: „Și, dacă știau, de ce au tăcut?!...”

Tot o „vânătoare de oameni” vede în acest caz fără precedent de la Palilula şi fostul şef al Serviciului Omoruri din Poliţia Capitalei, col. (r) Dan Antonescu, un judiciarist (și criminalist) de excepţie, cu sute de cazuri - unul mai complex decât altul - rezolvate de-a lungul timpului. Ca un adevărat „vânător de monştri”, colonelul Antonescu are un al şaselea simţ cu care „miroase” de la o poştă crima şi criminalul. Şi totuşi, în acest caz, multe dintre lucrurile care au precedat măcelul de la Palilula i se par ciudate şi demne de investigat „la sânge”. În primul rând, el face referire la posibilele complicităţi la procurarea şi prelucrarea armelor, dar şi la contractarea lor spre a fi vândute în străinătate (n.r. - în Germania şi Austria, unde, se pare, ar fi avut comenzi). Dar nu numai acestea ar fi lucrurile ciudate şi demne de investigat. Pentru că, în Palilula, erau oameni, şi probabil nu puţini, care nu erau străini de ce face tânărul Furtună, pistolarul sangeros din inima Olteniei. „Oamenii aceia din sat, cei din apropierea lui, fireşte, au ştiut ce face acest tânăr, acolo, în casa concubinei. Și, dacă știau, de ce au tăcut?!... Mai mult, femeia acesta cu care trăia era medic rezident. Şi ştia că băiatul ăsta are probleme cu mansarda, cu capul... Păi, tu, femeie-medic, îndrăgostită de un bărbat, nu-l întrebi, nu-l controlezi, nu-l urmăreşti, nu-l verifici să-şi ia medicaţia?!... Dacă el pleacă şi stă o jumătate de oră, o oră sau mai mult într-un loc închis, nu te întrebi ce face el acolo?!...”, spune, pe un ton (deocamdată) retoric, dar suficient de critic, colonelul Dan Antonescu. Evident că noi putem să ne întrebăm dacă anchetatorii nu ar trebui să treacă urgent la fapte şi să-i ia la întrebări pe toţi cei care ştiau, începând cu concubina asasinului sinucigaş. Şi, dacă este cazul, să pună sub acuzare... pe cine trebuie.

„Nu mai avea cum să fie oprit”

Întrebat dacă tânăra concubină a lui Dragoş Furtună putea să-l oprească pe prietenul ei în momentul în care acesta a ieşit din casă costumat ca Rambo şi înarmat până în dinţi, colonelul Dan Antonescu răspunde, sigur pe el: „Nu avea cum. Când i se pune pata să ucidă, un astfel de individ nu mai poate fi oprit. Dacă, posibil, o fi avut şi ceva tras pe nas sau o fi fost băut, iar asta trebuie să stabilească legiştii, ori dacă i-a lipsit medicaţia, oricare astfel de situaţii putea duce la reacţii imprevizibile. Repet, omul ăsta nu mai putea fi oprit. Degeaba i-a spus una din victime: «Am un copilaş mic acasă, nu mă împuşca, te rog! L-ai omorât pe tata, lasă-mă pe mine în viaţă!». Degeaba. El n-a avut nicio reacţie de luciditate, de conştiinţă. Omul ăsta, în situaţia respectivă, nu mai răspundea la nicio comandă. E clar că a fost o vânătoare de oameni acolo. Abia într-un final a realizat ce a făcut şi şi-a pus capăt zilelor“.

Dacă nu s-ar fi sinucis, criminalul din Palilula ar fi sfârșit... la ospiciu?

Criminalistul Dan Antonescu care, ca și profesorul Butoi, are încredere mare în colectivul de judiciariști și criminaliști care investighează acest caz, are și o concluzie care, deocamdată, ține loc de epilog. Astfel, Dan Antonescu admite că, în varianta în care nu s-ar fi sinucis, Dragoș Furtună ar fi putut sfârși într-un stabiliment psihiatric. Adică la ospiciu. Pe viață. Iar dacă, prin absurd, psihologii și psihiatrii l-ar fi găsit în deplinătea facultăților mintale, atunci, potrivit lui Dan Antonescu, „pistolarul din Palilula” ar fi fost condamnat la pușcărie. Tot pe viață. 

 

Ti-a placut?

923

afisari