18°

București

ULTIMA ORA

DEZVĂLUIRE INCENDIARĂ! CNSAS A AFLAT CINE a FALSIFICAT dosarul lui GHEORGHE URSU, cel care A SALVAT scriitori disidenţi... CU PREŢUL VIEŢII


Greva foamei făcută la sfârşitul anului trecut de Andrei, fiul disidentului Gheorghe Ursu, ucis de Securitate în noiembrie 1985, nu a fost în zadar. Parchetul Militar înaintează cu ancheta, iar CNSAS a descoperit, recent, cum a fost falsificat dosarul acestuia şi cum disidentul, ucis în cele din urmă sub tortură, a refuzat să-şi toarne prietenii la Securitate.

Anul acesta, în luna noiembrie, se împlinesc 30 de ani de la asasinarea, sub tortură, în beciurile Securităţii, a disidentului comunist, inginer şi poet Gheorghe Ursu. În tot acest timp, Andrei, fiul lui Gheorghe Ursu, a făcut eforturi disperate pentru a fi deconspiraţi toţi cei care au fost implicaţi în anchetarea, torturarea şi asasinarea tatălui său. Sosit zilele acestea în ţară pentru a studia dosarele acestuia, descoperite recent de CNSAS, Andrei Ursu ne-a dezvăluit, în exclusivitate, ultimele noutăţi legate de emblematicul caz al crimei culturalo-politice de la mijlocul unui obsedant deceniu al veacului trecut.
”Despre prieteni nu dau declaraţii pentru că nu vreau să le fac rău”
Fiul disidentului a venit special din SUA pentru a vedea personal descoperirea extraordinară făcută de CNSAS. Andrei Ursu ne-a declarat (în exclusitate): ”În timp ce mă aflam la Chicago, avocaţii m-au ţinut la curent cu mersul anchetei de la Parchetul Militar, cu faptul că lucrurile s-au mişcat şi că mai mulţi martori, foşti subofiţeri-gardieni, au început să vorbească şi să spună cum îl scoteau pe tata din arest şi îl duceau să fie anchetat la Securitate de către maiorul Marin Pîrvulescu. Mai mult, corespondând cu cei de la CNSAS, am aflat că a fost găsit, în sfârşit, dosarul de urmărire penală de la Securitate. Este vorba de 105 file de dosar pe care eu le-am văzut zilele acestea. Dintr-odată acest dosar a apărut, deşi a mai fost cerut de multe ori, fără rezultat. Cei de la CNSAS au făcut eforturi remarcabile şi l-au identificat. Acolo apare foarte clar cum tata, anchetat de Securitate, în martie 1985, în stare de libertate (n.r. - a fost arestat în septembrie 1985 şi în noiembrie a murit în urma torturii şi a bătăilor aplicate), spunea: «Despre prieteni nu dau declaraţii pentru că nu vreau să le fac rău». Se observă clar din acest dosar tematicile de anchetă, ce urmăreau cei de la Securitate: scrisorile de la «Europa Liberă», cum s-a întâlnit tata la Paris cu Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, cum a pus la cale cu prietenii săi - poeţi, scriitori, oameni de cultură: Dan Deşliu, Geo Bogza, Nina Cassian, Radu Cosaşu, Iordan Chimet - redactarea unui manifest. Şi securiştii doreau ca tata să dea declaraţii în care să-i incrimineze şi să le fie deschise şi acestora dosare de urmărire penală. Iar tata a refuzat să dea declaraţii despre prietenii săi”. Rezultă din acest dosar că, la iniţiativa tatei, urma să fie redactat un manifest care trebuia să ajungă la Eugen Jebeleanu şi acesta, care era delegat în Marea Adunare Naţională, urma să-l citească în şedinţă publică. Manifestul era redactat de tata şi era presărat cu «concepţii tendenţioase», cum spuneau securiştii, unul dintre acestea fiind un citat din Simon Bolivar, care spunea aşa: «Un conducător nu poate să rămână la putere mai mult de trei ani, pentru că riscă să devină dictator». Şi erau mai multe citate antitotalitare cu adresă directă. Ceauşescu era la putere de 20 de ani. Multe dintre citatele puse în manifest tata le avea afişate la serviciu şi venea securistul şi le dădea jos. Era la limita agitaţiei publice. Iar ăsta a fost unul din motivele pentru care tata era la index, era urmărit”.


”Se vede negru pe alb că au folosit alt dosar”
Andrei Ursu mai povesteşte: ”Tot cei de la CNSAS au descoperit un lucru extraordinar, care era evident, dar care nu putea fi demonstrat. Cei de la CNSAS au confruntat microfilmele cu dosarul de urmărire informativă pe hârtie şi au realizat că sunt diferite. Nici eu nu mi-am dat seama la vremea respectivă, dar cei de la CNSAS acum au observat şi am văzut şi eu acum, timp de două zile cât am stat şi am studiat. Şi se vede negru pe alb că au folosit alt dosar atunci, pe care acum încearcă să-l oculteze (...) Dosarul a fost fasificat după 1990, în perioada '92-'94. Acum, cei de la Parchetul militar îi cheamă în anchetă pe cei care au fost la formaţiunea J a SRI, dar şi pe cei de la Arhivă. Acum se conturează negru pe alb că, în cazul tatălui meu, a existat un alt dosar de urmărire informativă de şase volume. Dosarul a fost închis în 1987 (n.r. - la doi ani de la moarte sub tortură a disidentului), nu s-a distrus atunci. Nu există niciun proces verbal de distrugere. Şi nici nu făceau securiştii aşa ceva, pentru că era vorba de un dosar strict secret. În plus, dacă îl distrugeau, ştiau că vor fi traşi la răspundere pentru favorizarea infractorului, lucru destul de grav, infracţiunea fiind de tortură şi omor pe motive politice, deci imprescriptibilă. (...) Se pare că aceste dosare au existat şi în 1990, pentru că apare într-un registru că au intrat şase volume, după care este tăiat cu pixul şi pusă cifra 1. Adică nişte intervenţii caraghioase, la modul grosier. De fapt asta rezulta de atunci, din anul 2000, când am văzut eu «Dosarul de Urmărire Informativă» (DUI). De atunci am văzut că era vorba de o intervenţie grosieră în dosar. Aşadar, de dovedit că toate cele şase volume (n.r- dispărute/ascunse) au fost cotrafăcute nu e greu. Acum, însă, au început audierile la fiecare din oamenii aceia care au lucrat în dosar: de la formaţiunea J (n.r. - Juridică), de la formaţiunea T.O. (n.r. Tehnică Operativă), de la formaţiunea F (n.r. - Filaj). Au fost mai multe structuri care au fost implicate”. Cu alte cuvinte, Andrei Ursu spune că, timp de 30 de ani, începând din 1985 şi până în zilele noastre, Securitatea şi structurile care au moştenit-o s-au străduit sistematic să oculteze/să muşamalizeze o crimă politică. Iar acum li s-a înfundat pentru că Parchetul Militar extinde cercetările la toţi cei care au făcut parte din structurile care ar fi putut ascunde acestă crimă politică.
”Au contrafăcut documente secrete, care erau sub sigiliu”
Andrei Ursu ne-a povestit, cu lux de amănunte, despre tot ce a descoperit CNSAS în urma unor investigaţii cu adevărat serioase. ”Cel mai tare lucru realizat de CNSAS este că a făcut comparaţia între dosarul de urmărire informativă al tatei, scris pe hârtie, pe care l-am primit în anul 2000, aşa contrafăcut cum era, şi dosarul microfilmat. În total, în dosarul predat în anul 2000 de SRI (n.r. - la conducere era atunci directorul Costin Georgescu, care îl înlocuise în 1997 pe Virgil Măgureanu) erau şapte volume. Primul volum (n.r. - cel de Urmărire Informativă/DUI) apare că este real. Pe coperta lui scrie că urmează volumul 2 şi aşa mai departe. Însă, de la volumul 2 până la volumul 6, era numai maculatură luată de la Miliţie şi fotocopiată în câte cinci exemplare puse alandala. Iar volumul şapte era volum cu note din presa anilor 90-92, articole de-ale lui Băcanu, dar şi note ale colonelului Cotoman şi alţii pe care dvs, domnului Christian Levant, i-aţi descoperit atunci, cum erau încă în structura SRI, în formaţiunea «J» (n.r. - Juridică) şi era clar cum ei încercau să-l disculpe pe Pîrvulescu (n.r. - fostul securit anchetator, pus recent sub acuzare de parchetul militar) şi Securitatea. Erau câte 10 ciorne la aceeaşi hârtie tot adnotate de Cotoman (n.r. - fost colonel de securitate), încercând să-i disculpe şi să arate că ei s-au străduit, dar nu au găsit nimic, şi deci nu rezultă că Securitatea a participat la ancheta lui Gheorghe Ursu în închisoare. Ăsta a fost scopul lor, a celor din formaţiunea «J». Ei au stat doi-trei ani pe toate materialele acestea să le purice şi să demonstreze că Securitatea nu a fost implicată. Iar CNSAS, acum, a descoperit, comparând dosarul scris cu dosarul microfilmat, că, de fapt, pe pag. 1 a volumului 1 scrie: «Urmează volumul 2 – T.O.». Deci diferit de ceea ce am văzut noi, unde volumul doi, care trebuia să fie din 1987, începea cu un articol din presa din 1992. Un articol al lui Băcanu. E clar că a fost contrafăcut. Mai ales că, pe microfilm, apare altă ştampilă şi semnătura aceluiaşi om, dar diferită. Adică vorbim de cu totul alt volum. Iar Parchetul Militar, acum, cere să le fie date dosarele originale de la SRI. Şi am înţeles că dau din colţ în colţ, pentru că acolo a rămas la arhivă acelaşi şef de pe vremuri. Dar nu au ce face, pentru că CNSAS a găsit acum probe directe. Şi au constatat că acel dosar a fost falsificat. Iar cei de la Parchetul Militar au început să audieze martori în acestă chestiune de distrugere de documente secrete pentru a acoperi o crimă. Un fapt extrem de grav, pentru că au contrafăcut documente secrete, care erau sub sigiliu. Dar ăsta era planul lor (n.r. - al foştilor securişti): să arunce totul pe Miliţie”.
”Ştiu ca domnul ministru Gabriel Oprea a promis transparenţă”
Andrei Ursu începe să aibă speranţe: ”Procurorii (n.r. - din Secţia Parchetelor Militare/SPM) spun că lucrează foarte intens şi mi-au dat speranţe. Din ce văd, au apărut noi mărturii luate de ei care întăresc probaţiunea împotriva lui Pîrvulescu fără drept de apel. Vor ajunge la procurori şi dosarele de la CNSAS, dar şi documente cerute SRI (...) Am înţeles că SPM a cerut Ministerului de Interne (n.r. - încă din martie anul curent) şi conducerii SRI găsirea cât mai grabnică a acestor documente în arhive. Ştiu ca domnul ministru Gabriel Oprea a promis transparenţă şi probitate în ministerul pe care-l conduce, inclusiv pentru elucidarea crimelor regimului trecut. Domnia sa are acum ocazia să contribuie direct la elucidarea nu numai a unei crime notorii, dar şi a încercării de muşamalizare a ei de către unele structuri de informatii în anii de după Revoluţie”.
Andrei Ursu: ”Ancheta îmi dă speranţe”
În concluzie, Andrei Ursu spune: ”Ancheta îmi dă speranţe. Sper să se definiveze cât mai curând şi să ajungă în instanţă dosarul acesta în care practic s-au confirmat nu numai suspiciunile legate de uciderea cu intenţie a tatălui meu, cu actorul principal Marin Pîrvulescu, ci şi operaţiunea Securităţii şi continuatorilor acesteia de a a muşamaliza în toţi anii aceşti ani dosarul şi de a-l scoate basma curată pe Pîrvulescu (n.r. - şi pe cei ale căror ordine acesta le-a executat), muşamalizare la care a lucrat o întreagă formaţiune a SRI, formaţiunea «J», care, culmea, avea drept motto: «Asigurarea legalităţii». Practic în această formaţiune fuseseră preluaţi din Direcţia a VI-a foşti securişti, special menţinuţi ca să spele urmele crimelor făcută de acestă structură în timpul dictaturii”.
Mai citeşte şi:
IZBÂNDĂ! ANDREI URSU a ieşit victorios din greva foamei: A ÎNFRÂNT... SISTEMUL
"Tata redactase un manifest presărat cu concepţii tendenţioase, cum spuneau securiştii. Unul dintre citate, din Simon Bolivar, spunea aşa: «Un conducător nu poate să rămână la putere mai mult de trei ani pentru că riscă să devină dictator».", ANDREI URSU, fiul disidentului ucis de Securitate
"Multe dintre citatele puse în manifest tata le avea afişate la serviciu şi venea securistul şi le dădea jos. Era la limita agitaţiei publice. Iar ăsta a fost unul din motivele pentru care tata era la index.", ANDREI URSU
"În dosarul de urmărire penală pe care l-am văzut la CNSAS apare un document strict secret pe care generalul Iulian Vlad (n.r. - ultimul fost şef al Securităţii) nota: «Ce se poate reţine pentru instanţă, dacă Jurnalul (n.r. - Jurnalul de 811 pagini ţinut de Gheorghe Ursu şi dispărut/ascuns fără urmă), prin natura lui, nu poate fi folosit?». Adică generalul Vlad le-a spus clar: «Nu putem pune file din Jurnalul lui Ursu dacă ar fi să-i luăm pe Nina Cassian, pe Bogza, pe Cosaşu». Pe toţi ar fi vrut să-i bage, însă trebuia să semneze Babu Ursu şi să recunoscă faptul că au participat şi ei la redactarea manifestului. Iar tatăl meu n-a vrut să semneze şi a spus: «Despre prieteni nu dau declaraţii pentru că nu vreau să fac rău»."ANDREI URSU
"Cei de la Parchetul Militar au început să audieze martori în acestă chestiune de distrugere de documente secrete pentru a acoperi o crimă.", ANDREI URSU

Ti-a placut?

5469

afisari