18°

București

ULTIMA ORA

O TERIBILĂ ENIGMĂ a istoriei, scoasa la iveala: REGINA MARIA, ÎMPUŞCATĂ de Carol al II-lea în Palatul Cotroceni?


Ceea ce veţi citi în continuare poate fi una dintre cele mai tulburătoare, dar şi mai enigmatice poveşti ale istoriei relativ recente a României. O „poveste regală” cu întreg reţetarul unei drame antice: o dragoste de mamă sfâşiată între doi fii care se ceartă „la cuţite”, focuri de armă şi, în final, o regină care cade... rănită. O rană de unde i s-ar fi tras şi sfârşitul reginei Maria, „Regina Inimilor”, căci despre ea este vorba. Şi dacă mai spunem că totul s-ar fi petrecut într-un palat din Dealul Cotrocenilor, într-o încăpere aflată nu departe de cele în care actualul preşedinte al României îşi desfăşoară activitatea, avem deja toate ingredientele pentru scenariul unui megafilm care s-ar putea numi chiar aşa: „Misterele Cotrocenilor”.

În cele ce urmează vorbim despre o scenă plină de tensiune, dar şi de mister, o posibilă secvenţă/felie de istorie care, dacă ar fi adevărată şi dacă s-ar fi sfârşit şi dramatic, ar fi avut toate valenţele unei „scene astrale”, pentru că ar fi putut schimba soarta istoriei secolului 20. A Istoriei României şi a lumii, ţinând cont că regina Maria, soţia regelui Ferdinand al României, numită şi „Regina-mamă a Balcanilor”, avea în anii `30, când se petrece acţiunea de mai jos, nu mai puţin decât patru progenituri regale: fiul său, regele Carol al II-lea al României, nepotul său, regele Mihai I al României şi două dintre fiicele sale, regina Elisabeta a Greciei şi regina Marioara a Iugoslaviei. Să nu mai vorbim de înrudirea ei cu Casa Regală a Marii Britanii şi a Rusiei, dar şi cu alte mari case regale din Europa. Să nu mai vorbim de cât de bine era văzută regina Maria peste Ocean, după strălucitoarea vizită în Statele Unite. Să nu mai vorbim de rolul extraordinar de diplomaţie regală jucat de această extraordinară femeie în Europa şi în lume în prima jumătatea a secolului 20. O foarte densă şi tensionată perioadă istorică, de după primul mare război al secolului şi în pragul celui de-al doilea mondial. Problema poveştii pe care o veţi citi mai jos este însă alta. Tulburătoare şi foarte incitantă, ea nu este însă sută la sută confirmată de istorici, având astfel toate şansele să rămână doar o legendă. Ce-i drept, o... legendă frumoasă!  

Foto: historia.ro

Marius Marinescu: „Între glonţul tras de regele Carol al II-lea şi prinţul Nicolae s-a intercalat regina Maria. Şi a fost rănită în...”

Povestea ne-o spune neobositul fost senator Marius Marinescu, un om cu vădite calităţi de investigator al istoriei recente. Şi începe aşa: „Puţină lume ştie că, în Palatul Cotroceni, între regele Carol al II-lea şi fratele său, prinţul Nicolae, a avut loc un incident armat a cărui victimă a fost chiar regina, mama celor doi. Incidentul s-a întâmplat în 1936, în sala de recepţie a palatului, Salonul Albastru parcă se numea, şi a fost o dispută între regele Carol al II-lea şi prinţul Nicolae.  Regele  îi reproşa fratelui său că s-a căsătorit cu Ioana Dumitrescu, parcă aşa o chema, fosta soţie a unui liberal, şi-i spunea că nu e de rangul lui şi aşa mai departe. Şi a existat o puternică tensiune între ei. Iar prinţul Nicolae i-a reproşat lui Carol ceva de genul: «Tu vorbeşti, care te-ai căsătorit cu Zizi Lambrino la Odessa, în 1921, şi acum trăieşti cu Elena Lupescu?!...». Atunci, regele Carol s-a enervat, a scos pistolul şi a tras. Dar întâmplarea nemaipomenită a fost alta. În timp ce regele a tras spre fratele său, între ei s-a intercalat regina Maria, mama celor doi.  Şi a fost rănită în umăr (n.r. - unii spun că în ficat, de aici trăgându-i-se şi boala care i-ar fi grăbit sfârşitul). Asta era în 1936. Anul următor, Carol al II-lea îl trimite în exil pe fratele său, pe prinţul Nicolae. Mama lor, din ce în ce mai suferindă, din cauza problemelor de sănătate, dar şi de familie, se stinge din viaţă un an mai târziu, în 1938. Cam asta este povestea lor, cu tensiunile dintre fiii regelui Ferdinand şi cu mortea reginei Maria”.

„Nicolae era slăbiciunea reginei Maria”

Pentru a înţelege de ce a intervenit regina pentru a-l salva, cu preţul vieţii ei, pe prinţul Nicolae, Marius Marinescu mai ţine să adauge: „Pot să vă mai spun că prinţul Nicolae era slăbiciunea reginei Maria.  Ea ţinea foarte mult, ţinea cel mai mult, la prinţul Nicolae şi căuta mereu să-l protejeze. Aşa se explică şi faptul că atunci când  a fost declarat rege Mihai, fiul lui Carol al II-lea, din 1927 (n.r. - anul morţii regelui Ferdinand, tatăl lui Carol şi bunicul lui Mihai) şi până în 1930, la revenirea în ţară şi preluare tronului de către regele Carol al II-lea, prinţul Nicolae făcea parte din Regenţă, având acolo şi cuvântul cel mai greu”.

„Prinţul Nicolae a fost ca un tată pentru regele Mihai”

De asemenea, Marius Marinescu mai adaugă şi alt detaliu interesant care-l priveşte pe prinţul Nicolae, spunând: „Probabil că ştiţi că prinţul Nicolae era finul ţarului Nicolae al II-lea al Rusiei (n.r. - asasinat de bolşevici împreună cu întreaga familie în 1918), de acolo şi numele de botez. Iar el era un mare pasionat de automobile, pasiune pe care i-a transmis-o şi nepotului său, Mihai. Prinţul Nicolae a fost ca un tată pentru regele Mihai”.

„Episodul relatat va face parte dintr-o carte, la capitolul intitulat «Secretele Palatului Cotroceni»”

Povestea ni s-a părut deosebit de interesantă şi am vrut să ştim dacă există şi „izvoare” scrise (documente, memorialistică) în acest sens. Evident, l-am întrebat pe fostul senator pe ce se bazează, de unde/de la cine ştie această poveste. Iar Marius Marinescu ne-a explicat: „Episodul acesta l-am găsit eu într-un document cu mulţi, mulţi ani în urmă. Pe la Muzeul de Istorie l-am găsit, dar, din păcate, nu-l mai am în casă. Dar l-am  trecut într-o carte aflată acum sub tipar. Cartea se numeşte «Palate, vile şi cabane, de la Carol I la Ceauşescu şi Iohannis». Cartea se află în tipografie şi sper ca într-o lună să fie în librării. Iar în această carte puteţi citi acest episod inedit din viaţa secretă a casei regale, un episod care putea să se sfârşească tragic, acolo, în Palatul Cotroceni. În carte, acest episod pe care vi l-am povestit se află în capitolul intitulat «Secretele Palatului Cotroceni»”.

Mare enigmă: unde ar fi putut avea loc teribila... întâmplare regală?

Evident că, auzind această impresionantă/incitantă „poveste regală” cu parfum de tragedie antică, mulţi s-ar putea întreba: unde, oare, era localizat acest misterios Salon Albastru (n.r. - sau ce culoare va fi având pe vremea reginei Maria în care se ştie cu siguranţă că existau Salonul Oranj şi Salonul Verde) în care, în urmă cu 80 de ani, s-ar fi putut trage focuri de armă? Şi asta mai ales pentru că, în actualul Palat Cotroceni, există un salon oficial, de primiri oficiale, numit chiar aşa: Salonul Albastru. Ar fi putut, aşadar, ca această teribilă scenă să se fi petrecut într-una dintre încăperile în care acum se mişcă liniştit nu un rege, ci un preşedinte, care, în anul de graţie 2017, poartă numele Klaus Werner Iohannis? Fără doar şi poate,  răspunsul nu l-ar putea da decât un cunoscător. Şi, evident, l-ar putea întări istoricii.

„În mod generic, se poate spune că această scenă teribilă, demnă de un film de succes, s-a petrecut în Palatul Cotroceni”

Pentru început, i-am pus aceaste întrebări fostului senator Marinescu, care spune că s-a documentat temeinic pentru viitoarea carte, făcând inclusiv vizite la Palatul Cotroceni, despre care a povestit aici, dar şi în cartea sa. Iar acesta ne-a răspuns: „În mod generic, se poate spune că această scenă teribilă, demnă de un film de succes, s-a petrecut în Palatul Cotroceni, dar, efectiv, Salonul Albastru sau ce culoare o fi avut el, despre care v-am vorbit, nu se află în corpul nou al palatului, construit în anii `80 de Ceauşescu, care a şi restaurat Palatul Cotroceni, ci în Palatul vechi regal, de alături, palat în care acum se află Muzeul Cotroceni. Iohannis şi înaintea lui Băsescu, Constantinescu şi Iliescu  îşi desfăşoară şi şi-au desfăşurat activitatea în palatul nou, construit de Ceauşescu. Deci vorbim de palate diferite, de palate separate. Palatul regal, în care s-a petrecut scena despre care v-am povestit, a fost construit de regele Carol  I, începând cu 1888, că înainte era mănăstire şi reşedinţă de vară a unor domnitori (n.r. - doar domnitorul Al. I. Cuza a folosit aşezămintele mănăstireşti ca reşedinţă de vară), începând cu Şerban Cantacuzino, care a ctitorit Mănăstirea Cotroceni. Iar Carol I a construit acest  palat pentru nepotul său, prinţul Ferdinand, viitorul rege al României (n.r. - care s-a mutat acolo, împreună cu prinţesa Maria în 1896). La cutremur, în martie 1977, acest palat (n.r. - care până atunci, în perioada 1949-1976, a fost Palatul Pionierilor) a fost grav afectat, iar Ceauşescu l-a refăcut şi, lângă el, a construit un palat nou în care urma el să locuiască. Ceauşescu a inaugurat Palatul Cotroceni chiar de ziua lui, în 26 ianuarie 1989. Practic, cele trei construcţii din ansamblul Cotroceni – Palatul Regal, Palatul Prezidenţial (cu apartamente la etaj, cu piscină la demisol, cu buncăr antiatomic) şi chiliile mănăstireşti, formează litera U, cu biserica Cotroceni la Mijloc. Ceauşescu intenţiona să se mute acolo începând din 1990, şi de aceea a construit acest palat după modelul Casei Albe, al Palatului Elisee şi altor palate prezidenţiale, ca să-i dea greutatea cuvenită unui şef de stat”.

Foto: rezitenta.net

 

„Preşedintele Klaus Iohannis nu trebuie să se teamă că...”

Revenind la întrebarea despre posibilele efecte ale „împuşcăturilor regale” asupra liniştii Palatului Cotroceni, Marius Marinescu mai ţine să pună câteva tuşe groase peste argumentaţia lui. Şi adaugă:  „Într-un fel, aveţi perfectă dreptate. Pentru că mulţi consideră Palatul Cotroceni întregul imobil aflat pe acest imens domeniu din Dealul Cotroceni. Realitatea însă este că vorbim de patru clădiri diferite, dacă punem la socoteală şi biserica. Aşadar, nimeni nu trebuie să se teamă că atmosfera de lucru a palatului prezidenţial ar  putea fi tulburată de spectrul acelui incident regal povestit de mine. De asemenea, preşedintele Klaus Iohannis nu trebuie să se teamă că spiritul acelui episod tensionat, lăsat cu focuri de armă, i-ar putea tulbura liniştea sau somnul. Şi asta pentru că regele Carol al II-la a tras în fratele său Nicolae, rănind-o pe mama sa, regina Maria, în Palatul Regal, aflat în vecinătatea Palatului Prezidenţial, în care actualul şef de stat îşi desfăşoară activitatea”.

„În Palatul Prezidenţial Cotroceni a rămas spiritul lui Ceauşescu”

Şi nu uită un amănunt Marius Marinescu. Un amănunt destul de picant, spunând: „Oricum, putem spune că în Palatul Prezidenţial Cotroceni este şi a rămas spiritul lui Ceauşescu, pentru că Ceauşescu pentru el a făcut acest palat. Într-adevăr, unii au vorbit chiar de blestemele Palatului Cotroceni, spunând că din cauza blestemului scris de Şerban Cantacuzio pe frontispiciul bisericii ar fi căzut Ceauşescu.  Mulţi au zis că blestemul s-ar fi răsfrânt asupra lui Ceauşescu, dar vă spun că nu el a distrus biserica, ea a căzut la cutremur. Iar Ceauşescu a demolat-o şi a fost reconstruită după 1990”. Şi totuşi, să se fi împlinit acel blestem care spunea că acela care va dărâma lăcaşul sfânt va sfârşi în zi de sărbătoare, omorât de semenii săi? Teribile enigme mai ascunde şi Dealul Cotrocenilor!....

Ce culoare avea, de fapt, „Salonul împuşcăturilor regale”?

Povestea reginei rănite de fiul său în palatul regal, oricât ar fi de incitantă, nu o puteam lăsa la nivelul unei „legende urbane”. Am căutat, aşadar, să vedem şi ce spun istoricii. Şi unde puteam să întrebăm mai bine decât la Palatul Cotroceni. Mai precis la Muzeul Palatului Cotroceni, numit oficial Muzeul Naţional Cotroceni. Am sunat, deci, la Muzeul Naţional Cotroceni, unde am avut norocul să stăm de vorbă cu doamna dr. Ştefania Dinu, directorul adjunct al instituţiei. Domnia sa a infirmat categoric existenţa unui Salon Albastru în Palatul Regal Cotroceni, precizând că, într-adevăr, „în perioada cât familia regală a locuit acolo, au existat un Salon Verde, un Salon Oranj, dar în niciun inventar nu apare vreun Salon Albastru”.

„Legendă urbană”, adevăr istoric sau, pur şi simplu, o incitantă şi enigmatică... „poveste regală”?

Pe de altă parte, doamna director adjunct al Muzeului Naţional Cotroceni ne spune că nu poate, ca istoric, să ne confirme această „poveste regală” de care a auzit, dar... nu din documente. Şi ne explică astfel: „Secvenţa  aceea cu împuşcatul, cu Nicolae, cu regina care ar fi fost împuşcată undeva în zona ficatului, a stomacului, şi de aici se zice că s-ar fi tras şi  boala de ficat a reginei, care ar fi murit din cauza unei ciroze,  secvenţa acesta nu e adevărată, nu există documente în acest sens. Şi noi am auzit de ea, a scris Neagu Cozma (n.r. – ar putea fi vorba de generalul Neagu Cozma, fost şef al Contrainformaţiilor din fosta Securitate), parcă, într-o lucrare a lui despre culisele familiei regale, dar el nu dă bibliografie, nu dă note. Iar cine v-a spus această poveste ar trebui să vă arate unde a găsit documentul: în arhivele naţionale, în bibliotecă, în colecţii  speciale, cu număr de fişă cu tot. Povestea poate fi interesantă ca şi cancan, dar, repet, noi nu avem documente în acest sens. Eu, una, am făcut teză de doctorat pe familia regală şi viaţa cotidiană,  şi am studiat aproape tot fondul casa regală, şi nu am găsit niciun document în acest sens. Şi nici în Jurnalul reginei Maria nu am găsit. (...) Puteţi să o daţi ca o poveste, ca o legendă, dar nu ca o chestie sută la sută adevărată. Poate pentru publicul larg este o problemă de cancan, dar nu pentru specialişti. Noi, istoricii, nu lucrăm decât pe documente. Altfel, fără documente, nu putem spune că acestă relatare este sută la sută adevărată”. Aşadar, „legendă urbană”, adevăr istoric sau, pur şi simplu, o incitantă şi enigmatică... „poveste regală”? Rămâne să alegeţi. Vorba lui Shakespeare... „CUM VĂ PLACE”.

Ti-a placut?

1994

afisari