18°

București

ULTIMA ORA

Istoria ascunsă a celebrelor imnuri ale lumii


"La Marseillaise", devenit poate cel mai cunoscut şi admirat imn din lume, a fost compus în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1792. Nici nu exista un prilej mai bun pentru a trece în revistă celebrele imnuri de stat care ascund poveşti uimitoare.
"La Marseillaise" l-a sensibilizat pe Napoleon la Austerlitz
Claude Joseph Rouget de Lisle a compus muzica şi versurile “Marseillaisei” la Strasbourg, imediat după ce Franţa a declarat război Austriei. Primul titlu a fost “Chant de guerre pour l’armée du Rhin” (“Cântecul de război al armatei de pe Rin”). Pe 30 iulie 1792, melodia a fost cântată de soldații republicani din Marsilia la intrarea în Paris, de acolo venindu-i numele de “La Marseillaise”, iar la 14 iulie 1795, în mod oficial, acest cântec a devenit imn naţional. În timpul Primului Imperiu şi al Restauraţiei, melodia a fost interzisă. Deşi, iniţial, motivase că “La Marseillaise” poate incita masele la revoltă împotriva monarhiei, împăratul Napoleon le-a permis soldaţilor să cânte imnul după victoria răsunătoare împotriva trupelor aliate la Austerlitz.
Polemica din jurul versului "Deutschland, Deutschland über alles"
Versurile imnului Germaniei, "Das Lied der Deutschen”, au fost scrise de August Heinrich Hoffmann von Fallersleben în 1841, pe o melodie compusă, în 1797, de Franz Joseph Haydn. A devenit imn oficial abia în 1922, dar imediat după Al Doilea Război Mondial a fost interzis. După 1952 a redevenit imn naţional, deşi la ocazii oficiale se cântă doar strofa a treia. Cântecul este cunoscut graţie primului vers, “Deutschland, Deutschland über alles” (“Germania deasupra tuturor”) care creează şi o mulţime de polemici. Formaţiunile politice naţionaliste, precum Partidul Nazist al lui Hitler, au impus în interes propriu reinterpretarea în sensul “Germania ar trebui să conducă toată lumea”, iar ideea de “Fallersleben”, despre o ţară-mamă unificată pentru toţi germanii, a fost inclusă în doctrina “Heim ins Reich” (traducere aproximativă: “Reîntoarce-te în imperiu”).


"God Save the Queen", boicotat cu "Flower of Scotland"
“God Save the Queen” (“Dumnezeu s-o ocrotească pe regină”), respectiv “God Save the King”, este imnul Angliei, dar este cântat la ceremonii oficiale pe întreg teritoriul Regatului Unit. Singura ţară care nu îl recunoaşte este Scoţia, care a adoptat imnul neoficial “Flower of Scotland” (“Floarea Scoţiei”), care rememorează victoria împotriva cotropitorilor englezi conduşi de regele Edward. Autorul versurilor şi compozitorul piesei “God Save the Queen” sunt necunoscuţi, existând peste 10 posibili compozitori. Potrivit teoriei iniţiale, cântecul ar fi fost compus în cinstea familiei Stuart de dr. John Bull (1562-1628). Prima documentare sigură a melodiei datează din 1745, când a fost interpretată la teatrele Covent Garden şi Drury Lane din Londra, unde era celebrată victoria din bătălia de la Prestonpans.
Imnul SUA, între istorie şi gafa Christinei Aguillera
Versurile imnului SUA, “The Star – Spangled Banner”, au fost scrise în 1814 de Francis Scott Key, sub forma unei poezii numite “Defense of Fort McHenry” (“Apărarea fortului McHenry”). Imnul provine dintr-un cântec popular britanic, “The Anacreontic Song”, şi a fost recunoscut oficial de Marina Americană în 1889, de Preşedinţia SUA în 1916 şi de Congres la 3 martie 1931. Imnul a fost interpretat, de-a lungul timpului, de toţi marii solişti ai lumii, fie că vorbim despre staruri rock sau despre cântăreţi de operă, precum Placido Domingo, Bruce Springsteen, Dolly Parton, Michael Bolton, Steven Tyler sau Beyonce. Un moment penibil celebru a avut-o în centrul atenţiei pe Christina Aguillera, care a uitat versurile la deschiderea unui Super Bowl.
“Cântecul italienilor”, mai bătrân decât prevede… legea
Cunoscut şi sub titlul “Fratelli d`Italia” (“Fraţii Italiei”), “Il Canto degli Italiani” (“Cântecul italienilor”) este imnul Italiei, ale cărui versuri au fost compuse de către Goffredo Mameli, pe muzica lui Michele Novaro. Textul a fost scrise la Genova, într-o perioadă de luptă populară pentru unire şi independenţă. După unirea Italiei, în 1861, imnul adoptat a fost “Marşul Regal”, cântecul oficial al Casei de Savoia. Abia în 1946 imnul a fost schimbat, odată cu modificarea formei de guvernământ, Italia devenind republică. Amuzant este că, deşi a fost folosit ca imn naţional aproape 60 de ani, nu a devenit oficial, prin lege, decât în 2005.


România, recordmenă mondială în domeniu
Ţara noastră deţine recordul în materie de “exporturi”. Pe lângă propriul imn, alte trei ţări au adoptat melodii româneşti. Moldova a ales “Limba noastră”, o poezie scrisă de Alexei Mateevici, un elogiu adus limbii române (fără ca numele limbii să apară explicit), iar melodia a fost compusă de Alexandru Cristea. “Hymni i Flamurit”, sau “Cântecul steagului”, este imnul Albaniei. Versurile sunt scrise de poetul Aleksander Stavri Drenova (pseudonim ASDRENI), care era de origine aromână. Muzica este a celebrului “Pe-al nostru steag e scris unire”, compus de Ciprian Porumbescu. În fine, melodia “Hatikva” (“Speranţa”), imnul statului Israel, a fost compusă de poetul evreu Naftali Hertz Imber în 1877, în timpul şederii sale la Iaşi. Linia melodică este de provenienţă românească şi circulă pe texte diferite. Primul este “Cântecul de mai”, cules în Transilvania şi publicat de Timotei Popovici. Alte cântece ale căror versuri sunt scrise pe aceeaşi melodie sunt “Carul cu boi”, popular în rândurile evreilor moldoveni sub titlul “Hăis-Cea!” (în idiş “Ois-Scha”), şi “Cucuruz cu frunza-n sus”, cules în nordul Ardealului şi pus pe note de compozitorul Guilelm Şorban.


"Germania, Germania, mai presus de toate, decât orice pe lume,/ Întotdeauna pentru protecţie şi apărare, fraţii împreună.", FRAGMENT DIN "DEUTSCHLAND ÜBER ALLES"
4 imnuri de stat din lume sunt de provenienţă românească.
"Tremuraţi, voi, tirani, precum şi voi, viclenii, dispreţuiţi de toţi/ Tremuraţi! Intenţiile voastre paricide, în cele din urmă, îşi vor primi răsplata." FRAGMENT DIN "LA MARSEILLAISE"

Ti-a placut?

2691

afisari