18°

București

ULTIMA ORA

Nu rataţi la RingTv cazul "Ursu": "E STRIGĂTOR LA CER! Judecătorul militar Gunescu DISCULPĂ ÎNTREAGA SECURITATE!"


O motivare şocantă a Tribunalului Militar Bucureşti dată în cazul "Ursu" riscă să arunce în aer tot ce s-a făcut bun, dacă s-a făcut, în privinţa aşa-zisului "proces al comunismului", proces cu care preşedintele Traian Băsescu s-a lăudat cât a putut, deşi, în afară de vorbe, nu a făcut nimic concret. Fiul disidentului Gheorghe Ursu, ucis în tortură, în 1985, în beciurile Miliţiei şi Securităţii, susţine despre ultima sentinţă dată în cazul tatălui său că este "cea mai abjectă" dintre sentinţele date de instanţele din România.


Recent, judecătorul Gabriel Gunescu de la Tribunalul Militar teritorial Bucureşti a respins cererea fiului lui Gheorghe Ursu de judecare a anchetatorului Marian Pârvulescu din fosta Securitate. În motivarea sentinţei, judecătorul militar arată că Ursu nu a fost un disident politic, opoziţia sa la regim a fost "nesemnificativă", şi-a făcut concediile în străinătate, fiind un "privilegiat". Sosit zilele trecute din SUA, fiul disidentului, în numele familiei celui ucis de Securitate, a adresat trei scrisori deschise, preşedintelui Băsescu, premierului Ponta şi ministrului Justiţiei, Robert Cazanciuc, precum şi o plângere depusă la CSM, în care vorbeşte despre "batjocura înfăptuită de judecătorul militar Gunescu". Totodată, familia lui Gheorghe Ursu a adresat şi Parchetului General o plângere penală pentru soluţionarea şi trimiterea grabnică în instanţă a dosarul disjuns, rămas în nelucrare timp de foarte mulţi ani. Duminică, la ora 17.00, în emisiunea "RING TV", găzduită de "B1 TV", invitaţi cu totul speciali vor analiza cum a fost posibil ca, în al doilea deceniu al secolului XXI, un judecător să-şi dea cu părerea despre calitatea de disident politic a poetului şi inginerului Gheorghe Ursu, a cărui dramă exemplară este înscrisă de mult în cărţile de istorie.
"Este dificil de considerat că victima a fost un adevărat «disident politic»"
După un lung şir de plimbări între parchetele şi instanţele militare şi civile, plângerea penală împotriva ofiţerului de securitate Marin Pârvulescu a ajuns la Tribunal Militar Bucureşti (TMB), care a trebuit să se pronunţe împotriva unei soluţii de NUP dată de Parchetul (civil) Bucureşti. La un moment dat, Parchetul Tribunalului Bucureşti a dispus, printr-o rezoluţie din 21 ianuarie 2013, neînceperea urmăririi penale a fostului ofiţer de securitate Marin Pârvulescu, cel care a coordonat ancheta în cazul disidentului Gheorghe Ursu. Soluţia a fost contestată de fiul lui Gheorghe Ursu la Tribunalul Bucureşti, care s-a "desistat", din lipsă de competenţă, şi a trimis dosarul Tribunalului Militar Bucureşti. Această instanţă militară, în data de 16 octombrie 2013, a respins definitiv cererea de judecare a fostului ofiţer de securitate Marin Pârvulescu. Dacă ar fi fost doar o respingere, pur şi simplu, ar fi fost o soluţie ca oricare alta, definitivă şi, deci, neatacabilă. Numai că, se pare, judecătorul militar care a dat verdictul a intrat pe fondul politico-social al cazului, permiţându-şi să tragă concluzia că disidentul Ursu, catalogat ca atare de manualele şcolare şi de Raportul Tismăneanu, de condamnare a comunismului, nu a fost ... disident. "(...) În speţă, este totuşi dificil de considerat că victima (n.r.- Gheorghe Ursu) a fost un adevărat «disident politic». (...) Într-adevăr, este de notorietate că în regimul comunist orice părăsire a ţării era o adevărată raritate, fiind făcută numai de anumiţi cetăţeni şi sub un control strict, raportând la organele de securitate orice mişcare etc. De asemenea, este de notorietate la ce presiuni erau supuşi cei care urmau să părăsească definitiv ţara, precum şi rudele acestora; pe de altă parte, celor plecaţi ilegal li se confiscau proprietăţile, cei care plecau legal erau obligaţi să «vândă» statului comunist, la o valoare arbitrară stabilită de acesta, toate proprietăţile deţinute, iar dacă le înstrăinaseră, erau obligaţi să le răscumpere şi să le vândă statului comunist la valoarea precizată mai sus. Mai mult, rudele de gradul I ale acestor persoane erau, ca regulă generală, date afară din serviciu, fiind astfel obligate să presteze munci necalificate pentru a-şi câştiga mijloacele de existenţă. În aceste condiţii însă, victima, care avea un fiu stabilit legal şi definitiv în SUA, nu numai că nu a fost dată afară de la serviciu, dar a şi făcut toate concediile numai în străinătate, neexistând, practic, ţară din Europa nevizitată de acesta, ceea ce este într-o evidentă contradicţie cu situaţiile descrise mai sus, valabile pentru toţi românii de rând. (...) După cum am arătat, «opoziţia» victimei faţă de regimul comunist a fost nesemnificativă, venind şi din partea unei persoane care anterior, pentru o lungă perioadă de timp, a fost privilegiată de acest regim", arată colonelul Gabriel Gunescu, în motivarea sentinţei sale.
"El spune că n-au existat crime în perioada aceea"
"Sentinţa judecătorului militar Gunescu este cea mai josnică, cea mai abjectă dintre dintre sentinţele date de instanţele din România în cazul tatălui meu", spune Andrei Ursu. Întrebat de ce consideră această sentinţă drept "cea mai abjectă", Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, a declarat, în exclusivitate pentru "ring" următoarele: "În primul rând, din cauză că se referă la nişte fapte-documente pe care acest judecător militar Gabriel Gunescu nici măcar nu este chemat să le judece. El şi-a depăşit cu mult atribuţiunile de serviciu, pentru că era învestit să judece o plângere împotriva neurmăririi penale în cazul Ursu. Or, prin limbajul pe care l-a folosit în motivare şi prin vehemenţa cu care a respins articolele de lege şi faptele - respectiv zecile de mărturii şi dovezi aflate în dosar, pare că o mare parte din această hotărîre i-a scris-o chiar Pârvulescu! Mărturiile pe care le-a avut la îndemână GUNESCU dovedesc în detaliu tortura sistematică la care a fost supus Gheorghe Ursu atât în celulă, cât mai ales la anchetele securităţii pentru jurnalul incendiar şi pentru că << nu vroia să spună ce-i cerea anchetatorul >> - respectiv << să divulge şi numele altor colegi >>. (Mărturiile se pot găsi acum şi pe situl Fundaţiei Gheorghe Ursu). Dacă citea dosarul, Gunescu nu se poate să nu fi înţeles perfect natura pur politică a acestui asasinat. Nu se putea să nu citească în dosarul DSS (n.r. – fosta Direcţie a Securităţii Statului) al lui Ursu despre  << intensa activitate de propagandă duşmănoasă >> de care era acuzat acesta, pentru scrierile la Europa Liberă (<< în care a comentat de pe poziţii duşmănoase măsurile luate de partid >>), afişele cu << referiri la necesitatea luptei împotriva statului pe care le-a afişat la locul său de muncă >>, jurnalul pe care << îl ţinea în vederea publicării >> şi << în care denigrează realităţile din ţara noastră >>, cu << comentarii duşmănoase şi grave manifestări de calomniere şi defăimare a conducerii de partid şi de stat >> etc, etc. Deci Gunescu fie nu l-a citit, fie l-a ignorat cu sfruntare. Pe de altă parte, informaţiile despre călătoriile lui Ursu în Europa şi despre  situaţia familiei lui, în mare parte false, nu puteau veni decât de la Pârvulescu, căci evident ele nu se aflau în dosar! Efectiv, Gunescu e vocea Securităţii după 30 de ani, care tot mai încearcă să-şi acopere crima, prin aceeaşi metodă obosită, de trista amintire, a dezinformării. El nu numai că-l absolvă de vină pe ofiţerul de securitate Marin Pârvulescu, dar judecătorul militar absolvă de vină şi întregul regim comunist al anilor '80. El spune că n-au existat crime în perioada aceea, spunând că nu vede că ofiţerul Pârvulescu nu ar fi avut o intenţie să aplice acele tratamente. Este strigător la cer! Judecătorul militar Gunescu disculpă, practic, întreaga Securitate, întregul aparat de opresiune din acea perioadă, ingorând, evident, faptele, declaraţiile a zeci de martori care au descris acel regim de teroare, fapt care fusese discutat şi stabilit deja în alte documente judiciare: în rechizitoriul generalului Voinea, dar până şi în rechizitoriul generalului Joarză”
Magistratul militar crede că, în anii '80, opozanţii nu erau exterminaţi
Judecătorul Gabriel Gunescu dă o interpretare cel puţin interesantă dacă nu şocantă... istoriei recente a poporului român. Implicit, magistratul militar pune "gun-ul" (n.r. - mitraliera) pe crimele împotriva umanităţii care au avut loc în aresturile şi puşcăriile comuniste din anii '50 şi trage cu gloanţe oarbe, riscând să le dea "certificat de înger" celor care-i omorau în bătaie în anii '80 pe cei care treceau fraudulos graniţa, ascultau sau scriau la Europa Liberă, împărţeau manifeste ori ieşeau în stradă (vezi cazul muncitorilor de la Braşov, bătuţi "ca în Evul Mediu" prin metoda "macavela" şi altele (mulţi murind în arest sau, ulterior, acasă). "Spre deosebire de anii 1948-1960, în care s-au produs acele atrocităţi împotriva poporului român, la nivelul anului 1985 nu se mai poate considera că exista o intenţie clară de exterminare sistematică a oricărui opozant din partea autorităţilor statului", consideră judecătorul militar, care susţine că infracţiunea căreia i-a căzut victimă Gheorghe Ursu este omorul calificat, iar pentru aceasta au fost deja pedepsite alte persoane - Marian Clită (infractor care l-a bătut în arest pe Ursu) şi ofiţerii de Miliţie Mihail Creangă şi Tudor Stănică. Ce rost ar mai avea – am putea să înţelegem că ar fi gândit judecătorul- şi condamnarea securiştilor care l-au anchetat sub tortură pe Ursu – Atenţie! Există mărturii că disidentul era adus "în pătură" de la ancheta din birourile Securităţii (vezi foto, sediul fostei Direcţii a VI a Securităţii)- , şi, evident, condamnarea comanditarilor – în frunte cu fostul ministru de interne Postelnicu şi şeful Securităţii, Iulian Vlad - acestei crime care a şocat o lume întreagă (inclusiv Departamentul de Stat al SUA). Fără doar şi poate, această sentinţă pe care Andrei Ursu o consideră ”abjectă” va face multe valuri, dacă nu în societatea civilă românească, din ce în ce mai tabloidă, cu siguranţă va stârni atenţia în mediile din străinătate. Şi asta întrucât fiul disidentului este hotărât să se adreseze nu numai la CEDO, ci şi la Departamentul de Stat al SUA precum şi la Parlamentul European şi la Comisia Europeană, unde trebuie semnalată atitudinea Justiţiei din România mileniului III - o atitudine, evident – strigătoare... la cer! - cu privire la viaţa şi moartea unui mare disident: care s-a jertfit pentru căderea unui regim odios, fără a-şi trăda prietenii, din ţară şi de la Europa liberă – pe care Securitate voia să-i cotroleze şi, de ce nu, prin atentate bine puse la cale – există un raport secret în acest sens - să-i... asasineze. ADEVĂRUL despre istoria noastră recentă, oricât de dureros ar fi, trebuie spus... până la capăt. Altfel, AŞA-ZISA CONDAMNARE A COMUNISMULUI rămâne doar... VORBĂ ÎN VÂNT!


Mai citeşte şi:
După uciderea lui Gheorghe Ursu, familia disidentului a continuat să fie persecutată de Securitate. Află ce i-a scris Andrei Ursu... preşedintelui Băsescu
Securiştilor le era teamă că disidentul Ursu îl va împuşca pe Ceauşescu. Vezi documente şocante
 Fiul disidentului Gheorghe Ursu acuză: "Sistemul îi protejează în continuare pe foştii securişti. Ministrul justiţiei şi preşedintele să ia act"
Fiul disidentului ucis în 85 la Rahova: ”Cazul URSU a contribuit la CĂDEREA COMUNISMULUI”
"Spre deosebire de anii 1948-1960, în care s-au produs acele atrocităţi împotriva poporului român, la nivelul anului 1985 nu se mai poate considera că exista o intenţie clară de exterminare sistematică a oricărui opozant din partea autorităţilor statului.", JUDECĂTOR militar Gabriel Gunescu
"Judecătorul militar nu numai că-l absolvă de vină pe ofiţerul de securitate Marin Pârvulescu, dar absolvă de vină şi întregul regim comunist al anilor `80", ANDREI URSU, fiul disidentului Ursu
"Sentinţa judecătorului militar Gunescu este cea mai josnică, cea mai abjectă dintre dintre sentinţele date de instanţele din România în cazul tatălui meu.", ANDREI URSU, fiul disidentului Ursu
29 de ani au trecut de când disidentul Gheorghe Ursu a fost ucis în beciurile Miliţiei şi Securităţii

Ti-a placut?

3620

afisari