-4°

București

ULTIMA ORA

STRIGĂTOR LA CER! Cazul „Alessia 2”, în instanţele din România. Micuţul Anthony, LUAT DIN BRAŢELE MAMEI şi încredinţat tatălui, practicant de MAGIE NEAGRĂ... ÎN CANADA


Renumitul psiholog criminalist prof. univ. dr. Tudorel Butoi ne-a semnalat, zilele trecute, un alt caz dramatic al unui copil redat de instanţele române tatălui aflat peste Ocean. Un „caz Alessia” la indigo, numai că, de această dată, vorbim nu de o copilă de doi ani care trebuie să meargă în Mexic, ci de un băieţel de şase ani, pe nume Anthony, care trebuie să ajungă în Canada. Dacă despre cazul „Alessia” s-a spus că este şocant, despre cazul „Anthony” putem spune, de departe, că este... strigător la cer. Şi veţi vedea de ce.

Multe sunt asemănările dintre cazul ”Alessia”, prezentat recent în „ring”, dar şi la ”ring TV”, şi cazul „Anthony”. În ambele poveşti, taţii sunt acuzaţi de comportament dur, abuziv de către mamele care şi-au adus copiii în România, iar taţii le-au reclamat la instanţele din România de... ”răpire internaţională de copii”. Şi, mai mult, au avut tupeul să sfideze intanţele în faţa cărora nu s-au prezentat, fiind siguri că vor câştiga. Ceea ce s-a întâmplat şi în cazul „Anthony” printr-o decizie definitivă şi irevocabilă în recurs, iar în cazul „Alessia” doar la instanţa de fond. Numai că, având în vedere „precedentul Anthony”, şi mama Alessiei ar trebui să se aştepte, în recurs, la acelaşi verdict implacabil. În mod normal, dacă ar fi ţinut cont de expertizele investigative aflate la dosar şi de articolul 13 al Convenţiei de la Haga, instanţele din România ar fi trebuit să le dea dreptate mamelor. De ce nu au avut curajul judecătoarele/judecătorii din ambele cazuri să dea o decizie în favoarea mamei şi copilului, cetăţeni români, este greu de explicat. Poate că şeful statului, Legislativul şi, de ce nu, reprezentanţii României în Parlamentul European ar putea să schimbe, în ceasul al 13-lea, acest precedent periculos care, în România, tinde să devină fenomen.

 Strigătul unei mame disperate: ”Nu-l lăsaţi pe fiul meu să devină o victimă a sistemului”

Pentru a înţelege bine cazul ”Anthony”, trebuie s-o ascultăm şi pe mamă, singura în măsură să-şi apere cu adevărat copilul, fie doar prin puterea cuvintelor care exprimă întreagă dramă prin care au trecut ea şi copilul său. Într-un scurt istoric al cazului trimis redacţiei „ring” şi intitulat ”Un copil este în pericol de a fi smuls din sânul familiei sale iubitoare şi trimis unei persoane care deja l-a abuzat fizic, psihic şi sexual”, mama micuţului Anthony spune: ”Mă numesc Anamaria Nedelcu, sunt cetăţean român şi am trăit, între 2001 şi 2014, în Canada. Acolo am născut un copil, care are, acum, şase ani şi jumătate, dintr-o relaţie de concubinaj. Iniţial, tatăl nu a participat în niciun fel la viaţa copilului, nesemnând nici măcar certificatul de naştere. Pe la vârsta de un an şi jumătate a copilului, m-a dat în judecată, iniţial pentru recunoaşterea paternităţii şi, ulterior, pentru a-mi lua custodia copilului. Copilul a intrat într-un regim de vizite supervizate, ordonate de tribunal. Odată ce vizitele la tatăl său au devenit nesupervizate, acesta a fost supus la abuzuri fizice, psihice şi sexuale. Copilul revenea adesea cu vânătăi, vorbea de oameni goi dansând în jurul unor lumânări aprinse, de statui ciudate, de animale «cu colţi mari» care erau omorâte în faţa lui (tatăl fiind membru activ declarat al sectei Santeria), de faptul că era pus să atingă părţile intime ale adulţilor şi că el era atins, la rândul său, în special de concubina tatălui, de faptul că la cea mai mică neascultare era pedepsit cu pumni în ochi şi închis, pe întuneric, în cămară. Pentru a i se exacerba la această vârstă precoce comportamentul sexual, era pus de tatăl său să vizioneze filme cu conţinut pornografic. Copilul a devenit din ce în ce mai îngrozit şi disperat în preajma vizitelor la «papa» şi îmi afirma în repetate rânduri că ar vrea mai bine să moară decât să îndure suferinţele provocate de tatăl său. Copilul a povestit despre abuzul tatălui tuturor celor din jurul său, la şcoala/grădiniţa pe care o frecventează, dar şi medicului de familie. Medicul de familie a sesizat personal Protecţia Copilului, afirmând că are indicii serioase că acest copil a fost abuzat de tatăl său. Şi eu am sesizat autorităţile despre abuzul tatălui, dar instanţa canadiană a considerat că dorinţa mamei de a-şi proteja copilul este de nedorit şi astfel îl favorizează pe tată în procedurile în instanţă. Este subînţeles că în instanţă tatăl nu recunoaşte că ar fi făcut ceva rău copilului, cum de fapt niciun criminal nu şi-ar recunoaşte fapta, astfel că declaraţiile mele şi ale copilului sunt categorisite ca minciuni, ca indoctrinări, deşi trei evaluări psihologice făcute de autorităţile canadiene infirmă orice formă de alienare din partea mamei. Custodia copilului îi este transferată abuziv tatălui pentru ca, astfel, lipsind copilul de protecţia maternă, să se distrugă ataşamentul profund mamă-copil. Epuizându-mi orice speranţă de a reuşi să-mi protejez copilul pe cale legală în Canada, îmi găsesc refugiu cu copilul în ţara mea de origine, România, unde cer ajutor autorităţilor şi explic că actul meu nu este o răpire internaţională de copii, ci manifestarea legitimă a datoriei oricărei mame de a-şi proteja copilul de grave abuz. Deşi împrejurările legate de abuzul copilului sunt atestate de numeroase dovezi scrise din partea diverselor persoane ori autorităţi, instanţa română îmi îngrădeşte dreptul la apărare, privându-mă de posibilitatea de a demonstra pe baze ştiinţifice incontestabile abuzul contra copilului, dar şi perfecta integrare a acestuia în noul mediu din România, respingând toate solicitările mele şi ale Ministerului Public de încuviinţare a unei evaluări psihologice judiciare. Astfel, Tribunalul Bucureşti a decis în primă instanţă reîntoarcerea copilul în Canada, considerând a priori că decizia instanţei străine nu poate fi greşită. Am avut încredere în instanţele româneşti, sperând ca la recurs să i se facă dreptate copilului şi să i se permită rămânerea în România, unde trăieşte de doi ani, fiind complet integrat în comunitate, însă instanţa de recurs nu numai că s-a antepronunţat, refuzând introducerea unor probe suplimentare, ca de exemplu reintervievarea copilului, acum cu un an mai mare, şi nepermiţând căutarea fără dubiu a adevărului în cauză, refuzând ca o instanţă superioară (CJUE) să îi clarifice câteva probleme de drept pertinente în cauză şi refuzând să acorde orice fel de protecţie copilului prin ordonarea întoarcerii copilului în mediul de violenţă şi abuz. Instanţa română nu a fost niciun moment interesată că, în eventualitatea întoarcerii, Canada nu a dat niciun fel de garanţii că ar fi luat măsuri ca pe viitor copilul să fie protejat contra abuzului tatălui. Instanţa română nu ţine cont de trei expertize şi evaluări psihologice extrajudiciare incluse la dosar, şi nici de interviul copilului în instanţă, care confirmă atât abuzul tatălui asupra acestuia, cât şi sindromul de stres posttraumatic de care suferă ca urmare a abuzului repetat. Expertiza extrajudiciară a prof. univ. dr. Tudorel Butoi, prezentă în anexă, confirmă, de asemenea, abuzul tatălui asupra copilului, analizând înscrisurile incluse în dosar, supervizând toate celelalte rapoarte psihologice şi concluzionând că acestea sunt pertinente şi relevante pentru înţelegerea cazului. Instanţa română decide chiar împotriva reprezentantului Ministerului Public care, participant la procedurile în instanţă, constată abuzul demonstrat împotriva copilului şi recomandă instanţei neînapoierea copilului în Canada. Vă rog să interveniţi în prevenirea unei tragedii şi să vă declaraţi dezacordul autorităţilor române, cu o eventuală reîntoarcere a copilului în Canada. Cu ajutorul dvs., acest copil poate fi salvat! Nu-l lăsaţi pe fiul meu să devină o victimă a sistemului. Fiecare copil are dreptul la protecţie şi la o viaţă de familie liberă de frică şi abuz!”. Este strigătul de durere al acestei mame care nu ştie cum să-şi mai apere copilul de mâna lungă şi privirea oarbă ale legii.

 

”Copilul meu a descris în faţa instanţei abuzul fizic şi psihic din partea tatălui”

În exclusivitate pentru ”ring”, mama lui Anthony, doamna Anamaria Nedelcu, ne-a dezvăluit cum a pierdut, în serie, la două instanţe din România lupta pentru a-şi ţine copilul lângă ea şi departe de un tată agresiv. ”La mine s-a dus recursul. Cazul meu este mult mai tragic decât cazul Alessia. Judecătorii din recurs au închis cazul nostru de o manieră brutală. Judecătorii păreau plictisiţi, iar unul dintre ei se scărpina în cap. Nu au vrut să asculte niciun fel de argumente şi, practic, mi-au negat dreptul la apărare. Nu au mai vrut să asculte copilul, să-l mai intervieveze, nici să primească alte probe. Copilul meu a fost intervievat în primă instanţă, timp de o răşi jumătate, acum un an, şi, chiar dacă atunci avea cinci ani şi jumătate, el a spus clar ce a păţit acolo, în Canada. A descris şi abuzul fizic, că tatăl îi dădea pumni în ochi, dar şi cel psihic, tatăl fiind membru al unei secte, Santeria, care provine din Cuba. El îmi implica copilul în aceste ritualuri, iar copilul a descris tot în faţa instanţei, chiar în sala de tribunal, în faţa unui psiholog numit chiar de tribunal, deci nu puteau să spună că este psihologul meu. Eu am venit şi cu nişte evaluări psihologice extrajudiciare desfăşurate pe perioada mai multor zile. Să fie evaluarea făcută ca la carte. Şi n-au vrut să ţină cont de absolut nimic. La judecător mă refer, pentru că procurorul de şedinţă imediat a recunoscut abuzul şi a recomandat să nu fie cumva întors copilul în Canada. (...) Aşadar, la mine a trecut recursul, iar copilul în două săptămâni trebuie să plece. La noi este mult mai grav decât în cazul Alessia. (...) Pe de altă parte trebuie să vă spun că eu mai am o fetiţă de patru ani, din relaţia cu actualul meu partener, iar Anthony, practic, ar fi rupt nu numai de mine, ci şi de surioara lui. Deci trebuie să se înţeleagă faptul că   legătura lui este mult mai strânsă cu România, pentru că el a fost împreună cu surioara lui de la naşterea acesteia. Şi se iubesc extraordinar, sunt nedespărţiţi”, ne-a dezvăluit mama micuţului Anthony, care duminică va fi prezentă în emisiunea noastră, ”ringTV”, găzduită, începând cu ora 16:00, de postul B1 TV.

Raportul psihologului Butoi, un semnal de alarmă ignorat de instanţe

Ca şi în cazul „Alessia”, expertiza – o opinie de specialitate extrajudiciară în materia psihologiei clinice judiciare – a făcut-o cel mai renumit psiholog criminalist al ţării, prof. univ. dr. Tudorel Butoi, la solicitatea avocatei Maria Vasii, care a reprezentat-o pe mama lui Anthony în faţa instanţelor din România. Profesorul Butoi i-a făcut chiar un profil psihologic atitudinal şi psihocomportamental lui Sierra Munoz Maximo Rafael, tatăl lui Anthony, concluzionând că “este fără tăgadă un profil psihologic criminogen, potenţial apt (şi manifest demonstrat) pentru a pune în pericol fizic şi psihic minorul, Anthony Kyle Sierra Nedelcu”. Şi subliniază “lipsa de supraveghere a minorului de către tată”, “împrejurări de asocializare – marasm economic, disfuncţionalităţi de interrelaţionare, neglijare emoţională, abuz sexual”, “victimo-traumă emoţională – elemente invadante, confuzive, fabulos-ideativ-emoţional şi sadice induse minorului Anthony de către tatăl Sierra prin practica Santeria”. Iar concluzia psihologului Butoi este categorică: “În atare circumstanţe, opinăm că ruperea legăturii maternale prin menţinerea custodiei (fie şi comune) cu tatăl Sierra Munoz Maximo Rafael a minorului Anthony poate conduce la reactivarea sindromului stresului posttraumatic, evidenţiat de rapoartele psihologice, cu posibile consecinţe iremediabile asupra componentei emoţionale a personalităţii în formare a minorului”. Va auzi oare cine acest semnal grav de alarmă tras de renumitul psiholog, dacă instanţele nu au făcut-o?

Citeşte aici raportul psihologului Butoi

Cum să iei copilul de lângă mămica şi surioara lui şi să-l trimiţi în evul mediu?!...”

În exclusivitate pentru ”ring”, prof. Univ. dr. Tudorel Butoi ne-a declarat: ”Judecătorii ăştia nu citesc dosarele, vă spun eu. Păi, cum să ai la dosar expertiza profesorului Butoi şi să nu ţii cont de ea?!... Cum să iei copilul acesta de lângă mămica şi surioara lui şi să-l trimiţi în evul mediu, lângă un tată care practică magia neagră?!... Cum să vadă copilaşul acesta nevinovat cum tatăl lui aruncă săgeţi şi omoară păsări?!... Asta în secolul 21, când trendul este să ne înfrăţim cu mediu, să învăţăm copii de mici să fie mai buni, să respecte natura, semenii, mediu înconjurător, iar acest tată îl învaţă să ucidă broaşte, păsări. Micuţul s-a întors îngrozit la mama lui. (...) Eu cred că dacă s-ar fi discutat speţa aceasta ca şi speţa Alessia la Bruxelles, câştigau mamele, de departe”.

Instanţa a aflat de practicile tatălui micuţului, dar... a trecut mai departe

Interesant este că şi instanţa a luat act de faptul că tatăl, potrivit spuselor mamei copilului, practică magia neagră. „Tatăl minorului este membru şi practicant al sectei Santeria. Prin apartenenţa la acest cult, ritualurile practicate şi stilul de viaţă al acestuia, tatăl săvârşeşte un continuu abuz la sănătatea psihică a minorului. Anthony este expus practicilor de cult sectant Santeria (magie neagră) şi îi relatează des mamei experienţele înfricoşătoare trăite şi obiectele de cult văzute în casa tatălui. (... ) Nu înţelege (n.r. - mama micuţului) să critice apartenenţa tatălui la un cult religios, însă atrage atenţia că supunerea minorului la vizualizarea pregătirilor şi a ritualului în sine (n.r. - sacrificii de păsări în ritualuri horror etc.), precum şi participarea forţată, pentru o persoană care nu deţine informaţia necesară şi maturitatea specifică pentru a putea înţelege în cunoştinţă de cauză, au efecte traumatizante, inspiră frică şi chiar groază, chestiuni ce conduc mai departe la stări de insomnie, coşmar, tulburări de personalitate”, se spune chiar în expozitivul sentinţei prin care instanţa, fără să ţină cont de aceste aspecte, a hotărât ca micuţul Anthony să fie luat de lângă mama şi surioara lui şi înapoiat tatălui, într-o lume cel puţin bizară, dacă nu... horror.

Articolul 13 al Convenţiei de la Haga, ocolit de judecători

Ultima scăpare pentru Anthony, ca şi pentru Alessia, de altfel, ar fi fost dacă instanţa de fond (în cazul lui Anthony, şi instanţa de recurs) ar fi interpretat corect articolul 13 al Convenţiei de la Haga privind răpirile internaţionale de copii. Potrivit Convenţiei de la Haga, la care România este parte din 1992, tratat internaţional mult invocat în astfel de situaţii (inclusiv în cazurile „Anthony” şi „Alessia”), la articolul 13 se spune că, “prin excepţie (...), autoritatea judiciară sau administrativă a statului solicitat (n.r. - în cazul nostru România) nu este ţinută să dispună înapoierea copilului dacă persoana, instituţia sau organismul care se împotriveşte înapoierii sale stabileşte (...) că există un risc grav ca înapoierea copilului să-l expună unui pericol fizic sau psihic sau ca în orice alt chip să-l situeze într-o situaţie intolerabilă”. Despre acest detaliu de care nu s-a ţinut cont, avocatul Artin Sarchizian, preşedintele Societăţii Române pentru Drepturile Omului, spune: “Judecătorii ar trebui să interpreteze Convenţia de la Haga privind răpirile internaţionale de copii, coroborându-le cu normele europene în materia drepturilor omului şi, nu în ultimul rând, cu Constituţia României. Pentru că şi mama, şi copilul sunt cetăţeni români, iar statul are obligaţia să-şi ocrotească cetăţenii”. De ce au ocolit judecătorii articolul 13 este greu de înţeles. Probabil pentru că cifra 13 are o semnificaţie... aparte.

NU RATAŢI!

Urmăriţi emisiunea “ring TV”, găzduită duminică, începând cu ora 16.00, de postul B1 TV. Veţi afla multe lucruri tulburătoare legate de cazul „Anthony” prin dezvăluirile făcute chiar de mama băieţelului, dar şi de... invitaţi-surpriză.

Mai citeşte şi:

EXPLOZIV! SENTINŢA CARE A ŞOCAT ROMÂNIA. Cum poate bloca Irina Cristescu TRIMITEREA FORŢATĂ a fiicei sale în Mexic

LOVITURĂ DE TEATRU! Convenţia de la Haga o POATE SCĂPA pe micuţa Alessia de întoarcerea în Mexic. Vezi... CE SPUN JURIŞTII

”În toată literatura internaţională şi în jurisprudenţa de la CEDO se spune că acestă Convenţie de la Haga nu trebuie aplicată mecanic sau automat. Chiar marea Cameră de la CEDO a spus că această convenţie nu se poate aplica aşa, în orb, fără se se ţină cont de nimic. Sunt cazuri variate, fiecare cu curcumstanţele lui.”, Anamaria Nedelcu, mama lui Anthony

”Pentru mine este inexplicabil. Ori este corupţie, ori este un ordin venit de sus care spune: «Întoarceţi pe toată lumea, ca să nu supărăm statele străine!». Cum a spus un domn avocat, că în România ne confruntăm cu servilismul instanţelor române care nu vor să contrazică o decizie străină şi atunci vor să întoarcă toţi copiii, indiferent dacă-i iîntorc la o viaţă de violenţă şi abuz.», Anamaria Nedelcu, mama lui Anthony

 

Ti-a placut?

3338

afisari