LIFE/INEDIT
Joia mare: tradiții și obiceiuri. Ce nu ai voie să faci în această zi
În joia mare se prăznuiește spălarea picioarelor ucenicilor de către hristos, cina cea de taină, cea la care s-a instituit taina sfintei împărtășanii numită și euharistia, rugăciunea din gradina ghetsimani și vinderea domnului de către iuda. În această zi îți este interzis să faci mai multe lucruri, scrie crestinortodox.ro.
Joia mare mai este cunoscută drept joi mari, joia patimilor, joia neagră, joimărița. Până la această dată femeile trebuiau să termine de tors cânepa. Se spunea că vine joimărița la femeile leneșe să vadă cât au lucrat, iar dacă le prinde dormind, le face neputincioase tot anul. Câteodată, o femeie bătrână mergea pe la casele în care locuiau fete mari și dadea foc cânepii netoarse, informează crestinortodox.ro.
Uneori, copiii, unși pe față cu negreală, mergeau să le îndemne la muncă pe fetele gata de măritat și să primească oua pentru încondeiat de paște, spunând: „câlții / mâlții / toarse câlții; / ori i-ai tors, / ori i-ai ros. / scoate țolul să ți-l văz! / azi de-l ai, / să te-nduri și să ne dai / cele ouă-ncondeiate / de acolo din covate”.
În joia mare, dimineața, oamenii obișnuiesc să meargă la biserică să se spovedească și să se împărtășească. Seara, creștinii merg la denia celor 12 evanghelii, unde se îmbracă haine de doliu, făcute din pânză albă și cusute cu negru. Tot în joia mare se duce la biserică pâine, care va fi sfințită de preot, stropită cu vin și împărțită enoriașilor în noaptea de înviere. În vest, dacă o familie prepară painea pentru paște, aceasta este adusă cu vase noi.
Din bătrâni se spune că din joia mare nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se bate toaca.
Copturi pascale
Joia mare este ziua dedicată copturilor pascale și înroșirii ouălor, simbol al sărbătorii sfintelor paști. Străbunii credeau că ouăle înroșite în această zi nu se strică niciodată.
În sudul țării, în joia mare, fetele obișnuiesc să facă câte 12 noduri unei ațe, punându-și la fiecare câte o dorință și dezlegându-le atunci când dorința s-a împlinit. Uneori, fetele își pun ața sub pernă seara, crezând că-și vor visa ursitul. Tot în sud aici se păstrează obiceiul de a spala picioarele celor din casă de către femeile mai în vârstă.
În tradiția populară joia mare este considerată binefăcătoare pentru morți. În acestă zi se face ultima pomenire a morților din postul mare. Trdiția spune că în noaptea dinainte de joia mare, se deschid mormintele, iar sufletele morților se întorc la vechile lor locuințe, unde rămân până în sâmbăta dinainte de rusalii.
Uneori, se obișnuiește să se dea de pomană apă, fie se aruncă pe mormânt o găleată de apă, fie se duce apă la femeile mai bătrâne. Se spune că nu e bine să speli rufe în această zi, pentru că la morți, în loc să ajungă pomana, se duce apa murdară de la spălat.
În oltenia se fac și acum, în zori, în curti și / sau la morminte, focuri pentru morți din boz sau nuiele. Se crede ca ele închipuiesc focul pe care l-au făcut slujitorii lui caiafa în curtea arhierească, să se încălzească la el, atunci când iuda l-a vândut pe hristos, sau focul unde a fost oprit sfântul petru, cand s-a lepădat de iisus hristos.
În zona clujului, de joia mare se striga peste sat. Însă strigarea o făcea voevoda å¢iganilor – un flăcău căruia i se comunicau abaterile fetelor și feciorilor din postul mare.
În joia mare, nu se fac sub nicio formă parastase.
