Andra: “Pastrez si acum globurile din copilarie”

Artista a mărturisit că, în ajunul Naşterii Domnului, în urmă cu câţiva ani, s-a întâmplat o adevărată minune: o prietenă de-a ei şi-a revenit după un accident de maşină, atunci când toată lumea se pregătea de înmormântarea ei.

Pentru Andra, fără îndoială una dintre cele mai bune voci ale României, tot ce se întâmplă cu ocazia Crăciunului înseamnă minune.

Artista îşi aminteşte o întâmplare tulburătoare care a făcut-o să creadă, pentru prima dată, în minunile de Crăciun:

“De Crăciun, am alte percepţii, mult mai luminate, şi totul mi se pare o minune. În fiecare an, se întâmplă ceva care să-mi aducă aminte adevărul că speranţa moare ultima. De fapt, că speranţa nu moare niciodată. Îmi amintesc că am avut o colegă de liceu care, cu puţin înaintea Crăciunului, a fost lovită de o maşină şi ni s-a spus că e prea grav pentru ca să mai aibă cineva speranţe. M-am rugat pentru ea (şi nu eram singura) şi, deşi unii mai cinici (sau mai realişti poate) strângeau bani să ajutăm familia, când o fi să o înmormânteze, fata aceea a scăpat şi şi-a revenit. Atunci am crezut prima dată cu adevărat în minunile de Crăciun şi, mai ales, în minunile înfăptuite de un suflet care-şi poartă bătăliile până la final. Fiecare an mi-a adus câte-o minune, într-un fel sau altul. Şi le-am păstrat pe toate în memoria şi inima mea”.

Îşi închide laptopul şi celularul
Soţia lui Cătălin Măruţă mărturiseşte, printre altele, că de Crăciun se simte cea mai iubită femeie şi cel mai răsfăţat copil.

“Este momentul când sunt un om pe care altfel nu-l întâlnesc foarte des pe parcursul anului: sunt relaxată, fericită şi mi-e drag să mă trezesc în dimineţile dinaintea sărbătorii. E momentul când fac pace (sau măcar armistiţii frumoase) cu mine însămi, momentul când, în sfârşit, familia devine mai importantă decât orice, când închid celularul şi laptopul. Şi las un singur ceas să meargă, cel de lângă brad, să ştiu când vine Moşul. Este ziua când mă simt cea mai iubită femeie şi cel mai răsfăţat copil. Îmi amintesc de primul Crăciun pe care l-am petrecut alături de Cătălin: a fost anul în care am înţeles că această sărbătoare poate cuprinde mult mai multă euforie decât cea pe care Moş Crăciun şi pachetele cu pampon ale copilăriei mi-o dăruiau de fiecare dată. A fost primul meu Crăciun când m-am simţit femeie şi copil deopotrivă. Când neastâmpărul de a desface cutii şi de a învârti globurile în brad alterna cu emoţia de a-mi săruta iubitul şi de a ne pregăti de un drum fabulos, împreună.”

“În fiecare an găsesc alte ornamente pentru brad”
Pentru Andra, un moment special îl reprezintă şi împodobirea bradului, la care participă în fiecare an. De asemenea, ea îşi aminteşte cu drag despre sărbătorile fericite pe care le avea în copilărie.

“Din copilărie, răzbat în primul rând culorile cadourilor, dar şi aromele prăjiturilor care păreau că au cu totul alt gust în acea zi. Mai presus de orice, îmi amintesc de lipsa de griji, de care părinţii mei îmi vorbeau mereu... Pentru mine, atunci, expresia era golită de sens, nu-mi imaginam vreo grijă mai mare pe lume decât nerăbdarea de a-ţi primi cadoul aşteptat. Anii au trecut şi am înţeles că mulţi sunt trişti de Crăciun şi că zâmbetul fericit de sărbători e un dar pe care numai copilăria ţi-l garantează. Uneori, nici măcar ea. De aceea mi-a fost drag să mă implic în fiecare an în evenimente caritabile de Crăciun. Altfel, împodobesc bradul în fiecare an şi găsesc alte globuri şi alte culori de ornamente, dar păstrez încă şi câteva mici globuleţe şi jucărioare de pom, pe care le am din copilărie şi care mi-au rămas dragi şi le folosesc în fiecare an. Pe ele nu le-am putut înstrăina. Cânt, cumpăr cadouri, îmi reîntâlnesc familia, devorez bunătăţi, mă odihnesc, iubesc. Anul acesta, vom sta acasă, încercăm să ne aducem părinţii la noi, să fim împreună. Atunci când ne regăsim în formula asta, atmosfera devine perfectă.”

Preferă surprizele
Andra recunoaşte că, de fiecare dată, cu o lună înaintea Crăciunului, se abţine să le spună celor dragi ce-i place din magazine, tocmai pentru că-i plac cadourile-surpriză.

“Îmi place să nu bănuiesc nimic, să fiu surprinsă şi să-mi trăiesc emoţia în stare pură, sută la sută. Cu câteva luni înainte de Crăciun, mă abţin să spun cuiva ce-mi place în vreun magazin, ca să nu le dau idei, să-i văd la ce s-au gândit fără ajutorul meu sau al întâmplării care inspiră. Îmi place să aflu cum mă văd oamenii de fapt şi ce consideră ei că mi s-ar potrivi, obiectiv sau nu. Primesc foarte multe daruri, le apreciez atunci când mi se oferă, dar, fireşte, există numai câteva care mă urmăresc peste ani. Printre ele, darurile copilăriei, fiindcă erau aşteptate, râvnite, visate luni de zile. Şi, bineînţeles, darurile de la Cătălin, care au oricum nemurirea lor”.

“Mi-e poftă de cozonacii cu nucă şi stafide”
Andra recunoaşte că-i plac cam toate specialităţile de Crăciun şi că responsabile de pregătirea acestora sunt mama şi soacra ei.

“N-am ajuns cu măiestria culinară până la asemenea mâncăruri complicate, care necesită o precizie aparte şi-o experienţă îndelungată. Mama mea şi mama lui Cătălin se ocupă de sortimentele tradiţionale, de aceea noi ne permitem încă luxul de a ne alinta şi-a aştepta să iasă câte ceva bun din cuptor. Încă mai copilăresc şi sunt tentată de dulciurile de sărbători, mi-e poftă de cozonacii cu nucă şi stafide, de prăjiturile cu cremă de ciocolată şi straturi de blat multe şi subţiri, dar şi de mâncărurile «serioase», îmi plac sărmăluţele, care de Crăciun miros altfel decât în tot anul parcă, apoi răciturile de pui, salata de boeuf şi, nu în ultimul rând, afumăturile ardeleneşti, asortate cu pâine caldă, cu gust de vatră”.

 

Dimensiune font:

• -
• +

Taguri:

• interviu
• andra
• sarbatori

Comentarii:

0

Afisari:

8026 (ultima in 23.12.2009)

Rating:

(67 voturi )

Share: