Gelu Diaconu 23.12.2009

Poveste de Craciun

Al saselea simt

Îmi imaginez o poveste: un sătuc înzăpezit, mângâiat de lumina albăstrie a înserării, pe ale cărui uliţe cete de copii gălăgioşi lasă urme delicate în zăpadă.

Se aud lătrături îndepărtate, bătăi în porţi şi glasuri întretăiate care cântă colinde. Trăistuţele sunt pline cu nuci, covrigi, mere şi colăcei dulci. E Ajunul.

De peste tot vine miros de sarmale şi de cozonaci copţi pe vatră.

Liniştea de început de lume este însă deranjată, ireal, dintr-un alt timp, de trilul unui telefon mobil. Totul este absorbit instantaneu de o pâlnie a timpului.

Sătucul este înlocuit de un cartier plin de blocuri cenuşii. Zăpada murdară este împroşcată spre rigole de automobile.

Dinspre vitrinele magazinelor răzbate o lumină, rece, de neon.

Copiii care se încumetă să meargă la colindat nu pot intra în blocuri din cauza interfoanelor. Din grădini se aude mârâitul înfundat al câinilor de pripas. Liniştea relativă este intersectată de acorduri manelistice şi de hip-hop.

Atmosfera este aiuritoare chiar şi pentru cineva familiarizat cu „civilizaţia” oraşului.

Curios, m-am întrebat al cui a fost telefonul care m-a smuls din povestea mea. Am aflat şi răspunsul: este al lui Moş Crăciun, care răspunde non-stop la un număr special alocat.

P.S. Vă doresc, dragi cititori, să aveţi un Crăciun liniştit.

Comenteaza aici:

Dimensiune font:

Taguri:

Comentarii:

Afisari:

367 (ultima in 23.12.2009)

Rating:

(0 voturi )