„Pentru a ma dedica dansului, am renuntat la copilarie”

„O carieră în dans nu e un lucru uşor. Trebuie să munceşti de dimineaţă până seara. A doua zi te trezeşti şi o iei de la capăt. Şi trebuie să faci acest lucru pentru mulţi ani.”

Carmen Buterez şi-a închinat întreaga viaţă dansului. Odată cu primii paşi, a făcut şi primele mişcări de dans. Acum, cu peste 40 de ani de experienţă, este pregătită să îşi agaţe balerinii în cui. Dar nu va abandona definitiv ceea ce iubeşte. La vârsta pensionării, se va ocupa de pregătirea următoarei generaţii de dansatori.

S-a îndrăgostit de dans încă de când avea doar câţiva ani. Datorită acestui lucru, la vârsta de cinci ani, mama ei a dus-o la casa de cultură pentru a urma cursuri de dans. Profesoara de acolo i-a zis că are talent, fapt ce a convins-o să continue.

În scurt timp, pasiunea ei s-a transformat într-o carieră de succes, ce a durat mai bine de 25 de ani. Debutul pe scenă l-a făcut în 1985, la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”, din pură întâmplare.

„În urma unui concurs, am intrat la ei la teatru într-o perioadă de probă de două luni. Mergeam în fiecare seară să mă uit din culise la spectacole. Într-o seară, o dansatoare s-a îmbolnăvit, aşa că m-au trimis pe mine pe scenă. Acesta a fost debutul meu”.

A dansat pe scene din toată lumea
Din acel moment, ea a fost o prezenţă obişnuită pe scena operetei. În cei 25 de ani, dansul a purtat-o pe Carmen în lumea largă. Împreună cu ceilalţi dansatori de la „Ion Dacian”, ea a urcat pe mai multe scene din ţări precum Italia, Israel sau Germania. Dar viaţa de dansatoare nu a fost una uşoară. „Pentru a mă dedica dansului, am renunţat la copilărie”, povesteşte ea. Sacrificiile nu s-au oprit aici. „Exersam de dimineaţă până seara. Iarna nu aveam căldură, iar pe scenă era foarte frig. În unele zile munceam fără oprire. Se făcea seară şi atunci mâncam şi beam apă pentru prima dată în ziua respectivă”. Chiar dacă viaţa ei nu a fost una deloc uşoară, Carmen nu regretă că a ales dansul. „Cele mai mari realizări ale mele sunt copiii şi că am făcut meseria care mi-a plăcut”, spune ea cu mândrie.


Un singur regret în 40 de ani
Acum, la sfârşit de carieră, are un singur regret, dar şi o ultimă dorinţă.

„Visul multor balerine e să danseze în «Lacul Lebedelor», pe scena Operei. Eu am avut alt vis, pe care nu am reuşit să mi-l îndeplinesc. Îmi pare rău că nu am apucat să fiu subretă. Am avut toate calităţile pentru a ajunge, dar, din păcate, acest lucru nu a depins de mine. Subreta are menirea să facă lumea să râdă, iar mie îmi place acest lucru. Dacă nu dansam, sigur m-aş fi făcut actriţă, ca să pot urca pe scena Teatrului de Comedie”, povesteşte cu regret Carmen.

Acum, în ultima ei stagiune, doreşte doar să mai urce pe scenă de câteva ori.
„Anul acesta am jucat o singură dată. Îmi doresc cel mai mult ca, până la sfârşitul stagiunii, să mai urc pe scenă de vreo două-trei ori”, povesteşte Carmen.


În slujba viitoarei generaţii
Chiar dacă acum este nevoită să iasă la pensie, ea nu renunţă la dans.

De doi ani, şi-a găsit o nouă menire, aceea de a-i iniţia pe cei mici în tainele dansului.

„O prietenă mi-a sugerat să fac acest lucru. Am avut mari emoţii şi nu am ştiut dacă sunt în stare. La prima mea lecţie, am avut mai multe emoţii decât atunci când am urcat prima oară pe scenă”, povesteşte Carmen.

Acum, are peste 100 de copii care, zi de zi, vin să deprindă tainele dansului. Dar cei mici nu sunt singurii ei „clienţi”.

În afară de copii, Carmen predă lecţii de dans şi pentru adulţi.

 

Dimensiune font:

• -
• +

Taguri:

• romanul de la pagina 5
• dans
• spectacol
• carmen buterez

Comentarii:

0

Afisari:

3794 (ultima in 06.01.2010)

Rating:

(10 voturi )

Share: