De la „Dacii” la pictorii italieni ai Renasterii

„Sunt la pensie şi e excelent. În ce sens? La pensie ai timp suficient. La ora actuală, m-am specializat în pictorii italieni, arhitectură, pictori flamanzi. Este o mare satisfacţie, deoarece cunosc mai mult decât alţii. De pictat, nu pictez, dar este un exerciţiu pentru cultura generală. Am avut noroc că mama locuieşte în Miami şi am fost de cinci ori în America, câte trei luni pe an. Cu filmele am fost în vreo cinci ţări cu Sergiu. În Europa am fost de vreo şapte ori, cu elevii, în Italia, şi m-am îndrăgostit de această ţară. Eu mă întreb: cum Dumnezeu a putut să pună într-o singură ţară atâtea genii? Atunci am început să învăţ foarte mult şi i-am învăţat şi pe elevii mei, cu care mergeam în Italia, în excursii. Nu-i lăsam să se plimbe aiurea, pentru că aveam o răspundere faţă de ei. Deci, în privinţa timpului liber, e superb la pensie.”

Scena sacrificiului fiului lui Decebal: culise şi detalii
„A fost ideea lui Sergiu. În pământ erau înfipte trei ţevi de 30 de cm. În ţevile astea erau arcuri. Pe arcuri glisau pe verticală ţevile care se vedeau din pământ. Dacă nu picai vertical pe ele, se blocau. Dacă dădeai cu două grade mai în dreapta sau în stânga, se blocau. Pe piept ne-au prins tot nişte ţevi, dar erau prinse cu nişte arcuri, şi alea bălăngăneau, şi atunci, Sergiu a luat armura lui Pierre Brice, care era superbă, făcută la Paris, şi a sudat ţevile de ea. Atunci, când eram aruncat pe verticală, stăteau fixe, ca şi cum ar fi fost înfipte în mine. Prima secvenţă era când cei patru mă luau şi mă aruncau. Aici a fost băşcălia! Nu se putea să cad de la patru metri pe pământ, aşa că au venit pompierii, au adus o plasă de-aia de-a lor şi au pus vreo 20 de cascadori să o ţină. Cum stăteau cu feţele în sus, li se vedeau căpăţânile în cadru, aşa că Sergiu le-a spus să ţină plasa cu mâinile la spate. Toţi s-au aşezat pe burtă, cu mâinile la spate. Aşa nu mai vedeau momentul când eu cădeam. Sergiu spunea: «Vine!», dar nu se sincronizau. Aşa am dat cu cârca de pământ de vreo două ori, de era să rămân acolo. Venea Amza cu un ţoi cu rom şi-mi spunea: „Ia, bă, să nu mori!”. Asta a fost prima secvenţă, de două secunde, aruncatul. Urma altă secvenţă, când pe dreapta şi pe stânga suliţelor erau puse două lăzi de lemn pe care stăteau doi electricieni, iar pe umerii lor era aşezat un traveling, adică acele două ţevi paralele pe care alunecă aparatul. Suliţele de pe mine trebuiau să corespundă cu suliţele de jos. Urma al doilea cadru. Mi-au pus la fund o bucată de lemn, care îmi intra ba în buca dreaptă, ba în buca stângă. În final, s-au potrivit la ţanc. Al treilea a fost când eram mort în suliţe şi venea Emil Botta, marele preot, şi ţinea discursul. Atunci, i-am zis: «Domnu` Botta, eu nu pot să-mi ţin respiraţia o oră jumătate până când vii mata jos, că se bălăngăne suliţele şi ne facem dracu’ de râs!»”.

Alte filme. Aruncarea în apa… rece ca gheaţa
„În «Dincolo de nisipuri» au jucat George Constantin, Gheorghe Dinică şi Dan Nuţu. Eu eram Neicu Jinga şi bătrân, şi tânăr. Dumitru Popescu-Dumnezeu, când mă vedea pe ecran, înnebunea. În «Dragostea începe vineri» jucam rolul unui inginer curvar. Când a văzut asta, a întrebat cum de-am fost lăsat să joc aşa ceva, că eram profesor, ce exemplu dădeam eu, când eram curvarul sectorului? În «Dincolo de nisipuri», cea mai bună secvenţă a fost moartea mea din final. Apar ăia de Bobotează, toţi borfaşii, şi cel care scotea crucea din apă era salvat, eliberat din puşcărie. Eu, curtând-o pe fata primarului, primarul îi face semn unui borfaş să mă omoare când ne aruncăm să luăm crucea din apă. Am filmat pe gheaţă, la Buftea. Era groasă de 25 cm. Se făcuse o copcă de vreo 10 pe 5 metri. Aliniaţi, borfaşii, preoţii, toţi acolo. Amza era cu Tony Richardson, care venise din Anglia. Şi Amza vine la mine şi-mi spune: «Bă, nu fi tâmpit, nu te arunca în apă, că-ţi crapă inima!». A venit pe urmă Doru Năstase şi mi-a zis: «Bă, te-arunci în apă sau eşti balegă?». Atunci mi-am zis, fie ce-o fi, şi m-am aruncat.”

Mai multe despre Sergiu Nicolaescu
„Sergiu este un mare regizor, dar numai la noi. El avea şansa să vadă toate filmele americane la o săptămână de la lansare. Era băiat deştept, ciupea de acolo, ciupea de dincolo, pac, pac, le unea, şi făcea treaba. Pe de altă parte, regizor de film este o meserie uşoară. Trebuie să fii dotat, să-ţi meargă capul, să vezi, să cunoşti actorii, subiectul. Eu, la început, înainte de «Dacii» nu ştiam absolut nimic. Am tras nişte probe care au ieşit oribil, dar ca fotogenie au fost excelente. Am muncit foarte mult, de dimineaţă până seara, pe cal, 10 ore. În fiecare zi mergeam cu calul până la Ploieşti. Sergiu, pe vremea aia, avea cea mai bună şcoală de cascadori, cu Sobi Ceh. Ei primeau foarte puţini bani, nu se plătea pe vremea aceea ca azi. Îmi pare rău că Sergiu nu a ţinut niciodată la cascadorii lui. Nu-i plătea deloc bine. A terminat foarte repede «Dacii», în câteva luni. A fost o atmosferă incredibilă. Sergiu zâmbea tot timpul. Atunci a fost cea mai frumoasă perioadă a lui. Era iubit de toată lumea, spre deosebire de acum, când nu este iubit de absolut nimeni. Ţineam foarte mult la el. Mergeam la el acasă, în Piaţa Lahovary, mâncam cu toată familia lui, era un băiat extraordinar.”

Schimbarea la faţă: „La ora actuală, Sergiu nu are nici un prieten!”
„După «Mihai Viteazul» s-a schimbat. El chiar dacă ajungea preşedintele ţării, nu era mulţumit. I se cam suise succesul la cap. L-am auzit recent la televizor că a vrut să facă numai el, ca regizor, «Mihai Viteazul». Astea-s tromboane! El a început «Mihai Viteazul» în rolul domnitorului. În film sunt nişte cadre unde este Sergiu, nu Amza. Şi atunci s-a intervenit la conducerea de partid şi l-au readus pe Amza, pe care l-a chinuit luni de zile. Lasă-ţi barbă, pune-ţi barbă, taie mustaţa, pune mustaţa, şi pentru un actor este cam grea o astfel de situaţie. Cred că ar fi trebuit să rămână regizor, dar s-a băgat în rahat cu politica. De pildă, la el în casă erau nişte tablouri superbe, cu generalul Cambrea, cu toţi cei care lucrau în garda regelui. Cum a ajuns Sergiu totuşi să iubească partidul comunist, cu Iliescu şi cu PSD? Asta nu o înţeleg! A făcut asta ca să fie în faţă! Păi, e posibil, ăia se împuşcau pe stradă şi el dă la televiziune «Ringul»? De altfel l-au şi oprit într-un sfert de oră. Faci «Ringul» când arăţi ca Stallone! Dar nu, îţi cade fleaşca şi te baţi cu Boghiţă! El era ăl mai frumos, ăl mai potent, ăl mai deştept, ăl mai ăla! La ora actuală nu are nici un prieten.”

Controverse la „Nemuritorii”. Pentru Andi Herescu, fără… ”Va urma”
„A fost o chestie care m-a supărat de am dat şi într-o hepatită. Eram tot timpul cu Sergiu, ne dădeam şmecheri, toată ziua cu Mercedesul. Parcă mă văd cu el, eram în maşină, am ieşit din Buftea şi mi-a zis: «Băi, dacă faci filmul ăsta, te-am făcut om!» Era vorba de seria a treia de la «Mihai Viteazul», care se numea «După furtună». Ionică Şchiopul, adică eu, la fel de frumos, cu piciorul de lemn, înconjurat numai de bărboşi, de cascadori, se întorc în Ţara Românească să-l răzbune pe Mihai Viteazul, care a fost omorât. Scenariul era scris de Vintilă Corbul şi Mircea Burada, care făcuseră împărţirea rolurilor, ştiau că ăsta e a al lui Andi Herescu, ăsta al lui Amza, ăsta al lui Lampă (Ilarion Ciobanu) etc. Sergiu a modificat totul şi nu mi-a spus nimic. Aşa a ieşit «Nemuritorii», fără mine. Îmi pare rău că nu am scenariul vechi de la «După furtună».”

•  

  scris de NUMELE la ora 21:42 in data 21.04.2011

  O serie de marturii ce trebuie luate in considerare, mai ales ca, domnul profesor i-a fost colaborator, prieten si, pe deasupra, este si un om de echilibru.

   

•  

  scris de elena la ora 15:53 in data 31.07.2010

  si ce faci cu prietenii?bors? nicolaescu este mare regizor

   

Dimensiune font:

• -
• +

Taguri:

Comentarii:

2 (ultimul in 27.01.2010)

Afisari:

6568 (ultima in 27.01.2010)

Rating:

(33 voturi )

Share: