Gelu Diaconu 15.02.2010

„Bucurestiul a fost un sat ceva mai mare!”

OPINIE. Arhitectul Camil Roguski nu crede in mitul „Micului Paris”

Poveşti de demult sau din istoria recentă a Capitalei, lucruri spuse cu nonşalanţă, dar şi cu pasiune, iată câteva dintre coordonatele relatărilor pline de culoare pe care le face artizanul construcţiilor de pe vremea lui Ceauşescu. Camil Roguski nu este numai un arhitect experimentat, ci şi o carte de istorie. O istorie nescrisă şi de aceea cu atât mai interesantă.

Bucureştiul trage după el o poveste lungă cât o jumătate de mileniu. Ce a fost şi ce a ajuns acest oraş, cum s-au construit şi cum s-au dărâmat clădiri cu valoare arhitecturală deosebită, iată câteva dintre întrebările ale căror răspunsuri s-au transformat, de-a lungul timpului, în legende.

„Istoria scrisă este complet altceva decât istoria trăită. Bucureştiul a fost un oraş patriarhal. Era un sat ceva mai mare. Nu era aşezat pe un fluviu, ci pe un împuţit de râu, Dâmboviţa, şi nu avea industrie, nu avea nimic. Era, pur şi simplu, un oraş unde stăteau voievodul cu garda lui personală. Ce clădiri importante a avut? Bisericile, în afară de trei, patru, erau majoritatea în afara oraşului, iar în jurul lor s-au creat sate care s-au mărit, rezultând un oraş mai mare. Acesta era Bucureştiul înainte de 1800”, îşi începe povestea Camil Roguski.

Crama de la Piaţa Romană şi tunelul romantic de la castelul lui Becali
Misterele Bucureştilor se adâncesc odată cu istoriile ţesute în jurul existenţei tunelurilor secrete despre care se credea că împânzesc ora;ul.

„În Bucureşti, mai greu se găsesc tuneluri care să meargă dintr-o parte în alta. De exemplu, sub Piaţa Romană există un tunel care merge până la Piaţa Amzei. Pe vremuri era un parc al unui boier care se întindea şi pe suprafaţa unde astăzi este Piaţa Romană. Acesta a făcut o cramă. Era un tunel din palatul lui care ducea în crama din Piaţa Romană. Când s-a făcut metroul, am dat de cramă. Un alt exemplu este tunelul care merge din palatul lui Becali, fost al bogătaşului Ausnit, care ducea până unde este Ministerul de Externe. Când mergea pe la Ausnit ca să ia bani, regele Carol al II-lea pleca la Lupeasca prin tunel, ca să nu fie văzut. Era un tunel romantic”, povesteşte arhitectul.

Biserica Enei, între mit şi realitate
Demolarea bisericilor din Bucureşti a lăsat o rană adâncă pe harta ora;ului. Biserica Enei, care se afla lângă fostul hotel Dunărea, prăbuşit la cutremurul din 1977, are o istorie aparte.

„Povestea demolării Bisericii Enei este cu dus-întors, pentru că nu a avut probleme de structură, ci cu ce era sub fundaţie. La circa 100 de metri era fostul bloc Carlton, care s-a dărâmat pentru că pe dedesubt trecea pârâul Bucureşti-Cioara, pârâu care trecea şi pe sub biserica asta. Apa subterană a pârâului era cea care fusese folosită pe vremuri la Băile Comunale. Terenul era deja boltit şi surpat. Biserica trebuia dată jos pentru că era pericol să cadă. Ăsta este adevărul”, mărturiseşte Camil Roguski.

Mănăstirea Văcăreşti, demolată din cauza lui… Teoctist
„Ceauşescu era bolnav şi s-a pus problema unde îl îngropăm dacă moare. S-a propus ca în locul clopotniţei de la Mitropolie să construim un monument unde să facem şi mormântul lui. Atunci s-a propus să se facă în plus şi un muzeu al victoriei socialismului. Teoctist trebuia mutat la Văcăreşti. Pentru el s-a dispus refacerea în totalitate a mănăstirii. Lângă ea urma să construim palatul patriarhal, un institut teologic pentru facultatea preoţilor şi un institut de relaţii cu bisericile creştine. I-am comunicat preafericitului, dar acesta s-a opus. Atunci a auzit Elena Ceauşescu şi a spus: «A, nu vrea? Atunci dărâmăm biserica şi facem un complex sportiv!» Aşa s-a distrus Biserica Văcăreşti, din răutatea lui Teoctist! Eu pe ăsta l-aş fi tras în ţeapă!”.

„Câteodată, ca să refaci un lucru, mai degrabă îl pui jos şi îl faci din nou. De exemplu, Biserica Cotroceni trebuia dată jos şi făcută din nou. Păi, avea crăpături de peste 60 de centimetri. Absida era căscată. Nu puteai să-i pui nişte cercuri, pentru că nu ţinea.” - Camil Roguski

Comenteaza aici:

scris de caplimpede la ora 16:22 in data 16.02.2010

Interesanta logica are acest domn! Prin urmare Teoctist e vinovat, nu ceausestii, pentru decizile aberante luate. Vinovat este ospatarul care imi aduce sa beau, nu eu care ii comand?

Dimensiune font:

Taguri:

Comentarii:

1 (ultimul in 15.02.2010)

Afisari:

2410 (ultima in 15.02.2010)

Rating:

(0 voturi )

Mai citeste: