Vedeta Antenei 1 rememorează pe blogul său experienţe triste din copilărie, amintindu-şi motivele pentru care a renunţat la sport în jurul vârstei de 9 ani:

"În sală, antrenorul de gimnastică, domnul Radu, şi balerina, doamna Balog.(Interesant, acum îmi dau seama că aşa le-am zis întotdeauna: domnul şi doamna, într-o epocă în care toţi erau tovarăşi...) Era prima întâlnire şi, ca să ne verifice aptitudinile, ne-au pus să facem şpagatul. Nu mi-a ieşit aşa cum ar fi trebuit şi m-am aşezat, cu picioarele depărtate, într-o imitaţie stângace de şpagat. Profesorul m-a văzut, s-a apropiat şi m-a lovit cu pumnul în spate. O lovitură atât de puternică, încât o simt şi acum, pe şira spinării... - Aici nu ne relaxăm! Am ştiut, atunci, că n-o să fiu niciodată Nadia. Tot ce-a urmat a fost un coşmar. Simpla prezenţă în sală a acelui om mă paraliza. Şi nu îndrăzneam să le spun nimic alor mei, pentru că eu îmi dorisem să fac gimnastică. Chinul copilăriei mele a durat vreo trei ani. Până într-o zi, când am venit acasă cu picioarele învineţite. Profesoara de balet, o unguroaică a cărei singură pasiune era să ne jignească îngrozitor, mă bătuse cu o scândură, pentru că nu executasem corect nu ştiu ce mişcare... Părinţii nu m-au mai lăsat să merg la antrenamente".