Christian Levant 10.03.2010

Santieristi, santieriste, santiere

DE CE…

Societatea românească, un şantier?! Părăsit? În lucru? "Vă chem pe acest şantier de lucru pentru că acest partid va fi un şantier al renovării societăţii româneşti", le-a spus sindicaliştilor un distins politician plecat dintr-un mare partid spre… “partidul generalilor”! Aşadar, generalii din politică vor să renoveze societatea pe… şantier! Brrr! Sună a… pas de defilare. Şi a… tropăit de bocanci. Mai lipsesc şenilele. Tancuri, buldozere… Cândva, aproape totuna. “Heirup, heirup, cad stânci de fier/În lupta dusă… pe şantier”. Asta cântau, în anii ‘50, şantieriştii şi şantieristele, tineri brigadieri şcoliţi… în Ţara Marelui Frate (Big Brother) de la Răsărit! Pe marile şantiere ale patriei cântau: la Bumbeşti-Livezeni, la Salva-Vişeu. Pe urmă, la canalul Dunăre-Marea Neagră şi, mai ales, pe Şantierul Marelui Palat (zis Casa Poporului), parcă nu s-a mai auzit cântecul. Parcă nu se mai muncea “din convingere patriotică”. Părea mai mult o corvoadă sisifică pentru o obsesie... faraonică. Şi paranoică. De care, parcă, uitaserăm. Se-ntoarce parfumul discret al… şantierelor? Sau o fi… doar o modă. Ca flacăra violet?!

Comenteaza aici:

Dimensiune font:

Taguri:

Comentarii:

Afisari:

187 (ultima in 10.03.2010)

Rating:

(0 voturi )