Triumfa vestile rele

Nu am vreme de nimic, nici măcar să mă bucur de nişte mucenici tradiţionali, nici măcar să scriu pe curat o poezie care mă obsedează, nici măcar să-mi caut un loc în ţară, să mă duc degrabă acolo, să mă ascund de toţi şi de toate şi să dorm visându-mă în copilărie. Veştile rele nu au încetat să mă asedieze şi să îmi dea senzaţia că sunt ireversibile. Nici calendarul nu mai ştie să fie îngăduitor. El ne pretinde maximum de cheltuieli şi ne oferă minumum de lumină. Viscole mari dărâmă oraşe. O pivniţă, cu apă în ea, cheamă copiii familiei la moarte

În fiecare vară, de ani şi ani, pentru trei sau patru zile aveam o treabă importantă de rezolvat la mare: „Mamaia copiilor”. Pe telefonul meu, astăzi de dimineaţă (n.r. - ieri) au venit nişte anunţuri incredibile. Inventatorul şi arhitectul Festivalului şi Concursului Naţional „Mamaia copiilor”, valorosul compozitor Aurel Manolache, a încetat din viaţă. Tocmai îşi terminase aseară (n.r. - marţi) una dintre etapele dăruitei sale munci în salvarea prinţişorilor şi prinţişoarelor de talent ale diverselor zone geografice. Era la Galaţi. Şi a murit. Sigur că, în regula cinică a existenţei moderne, avea 79 de ani şi, deci, putea să şi moară. Numai că, odată cu Aurel Manolache, moare o lume. Moare un sat universal de copii, moare o bogată experienţă umană, moare o nemurire pe potriva noastră, moare o primăvară îndârjită.

Viaţa acestui apostol al bunului-gust şi al bunului-simţ n-a fost deloc simplă şi uşoară. Cauza căreia i se dedicase Aurel Manolache îl istovea şi-l renăştea după fiecare înfrângere. Au fost autorităţi care l-au batjocorit şi i-au făcut amară viaţa. În ultimii ani, într-o asemenea măsură îl urau, încât fusese aruncată în aer până şi relaţia elementară dintre locul unde se statornicise evenimentul şi locul în care i se îngăduia lui Manolache să-l organizeze, fără a răspunde nici unei alte obligaţii protocolare, de preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa.

Nesimţitul făcea politică exact acolo unde prea simţitorul Aurel Manolache făcea cultură. Au intervenit pentru ca Mamaia să se desfăşoare la Mamaia mari personalităţi ale statului. Adormitul din intersecţie n-a cedat. Acum cred că e fericit. Manolache nu mai este. În ce mă priveşte, deşi e martie, nu m-ar mira să văd frunzele copacilor căzând şi ploile ursuze de toamnă ocupându-ne ferestrele. Veştile proaste se nasc parcă una din alta. Unele dintre ele sunt fatalităţi, altele ni le facem noi, ni le pregătim, să nu cumva să ne simţim bine. Poporul din care fac şi eu parte pare condamnat la un marşarier tragic. Triumfă zilnic veştile rele. Mă scutur şi nu ştiu ce să fac să nu devin eu însumi prea devreme o veste rea.

•  

  scris de MRS la ora 00:16 in data 12.03.2010

  Imi pare rau ca publica in acelasi ziar Adrian Paunescu(un mare poet si un urias OM,cu un bunsimt egalat de foarte putina lume in Romania de azi)si Ion Cristoiu(un frustrat fara urma de logica,sluga perfecta pentru bese si prtocalii).

   

Dimensiune font:

• -
• +

Taguri:

Comentarii:

1 (ultimul in 11.03.2010)

Afisari:

413 (ultima in 11.03.2010)

Rating:

(95 voturi )

Share: