Persecutia il intareste pe Geoana

Ceva îi lipsea lui Mircea Geoană ca să fie un om politic pe de-a-ntregul. El făcea o gesticulaţie strălucitoare, dădea replici valabile, punea probleme reale. Îşi construise o imagine ce atrăgea oameni, era vioi şi deştept, spunea şi lucruri memorabile. Dar părea prea fluşturatic, prea superficial, prea decorativ. Nu-şi asuma, în mod evident, suferinţa ce înnobilează pe oricine dacă nu-l striveşti. Cu atât mai mult pe un om ca Mircea Geoană, politician agil şi abil, adevărat artist al scenei politice.

Împrejurările grele prin care a trecut acest preşedinte precoce şi care s-a grăbit în toate, inclusiv în amărăciune, îi dau exact umbra de gravitate ce îi lipsea. Ar fi greu să ni-l mai imaginăm acum începând să ţopăie în public la aflarea veştii (nesigure) că a câştigat alegerile, cum a făcut în noaptea de 6 spre 7 decembrie, pe bază de exit-polluri. Nici pasul lui grăbit şi prea tineresc nu dădea electoratului încredere, căprioara nesimbolizând (nici în carpetele din bâlciuri) forţa şi decizia lupului, curajul şi amploarea pasului de urs, agilitatea şi lipsa de milă a jaguarului.

Acum, Geoană nu-şi mai piţigăie vocea când e încordat, ci şi-o îngroaşă, dând prin tonul grav-coborât măsura unei seriozităţi necesare pe care interlocutorii au credinţa că se pot baza. Prea labila trecere de la una la alta lasă locul unei judecăţi încetinite cu voie, ca şi când posesorul ar avea de înfruntat în sine însuşi toate alternativele.

Partidul prezidenţial îl lucrează în toate felurile, pentru a-i lua şi ultima încărcătură oficială, aceea de preşedinte de Senat. Nu contează Constituţia. Se aduce drept argument numărul mai mare de senatori din partea anti-geoană, după ce oranjada s-a lărgit până la a deveni majoritară, în spatele – iertată să-mi fie tautologia – băsescului. Vasăzică, stai aşa, Geoană, că te lăsăm noi fără majoritatea cu care te lăudai! O să vezi pe dracu’, după ce te-ai luptat cu nen’tu! Os pe os nu va rămâne, bagabontule!

Fărădelegile cinice ale băşinocitricelor depăşesc în duritate şi în nesimţire toate operele de vârf ale schingiuitorilor. Geoană e asediat de nişte căcănari cu aparenţă de livezi de portocali. S-ar putea să-l pericliteze mai tare mirosul decât duşmănia băsescă, la care se adaugă tot felul de şmecheraşi, de lătrăi, de pitici gonflabili, de boculeţi şi de scafandri ai closetelor de târguri fără acoperiş. Astfel de hoarde şi de coarde are acum de înfruntat M. Geoană, din care nu întârzie să iasă la lumină un remarcabil om de stat, un diplomat înnăscut, un interlocutor al marilor dileme. Mizeria cu care e tratat îl posomorăşte, dar îl şi întăreşte. Fostul căprior elastic şi simpatic va deprinde pas de fiară care urcă scările spre flacăra olimpică. Pe lângă el, urmându-şi rostogolul în jos, veleietari în violentă cădere mai respiră, mai băsescu, mai trag apa.

•  

  scris de silviu la ora 14:58 in data 12.03.2010

  D-le Paunescu og, un editorial despre propunerea lui CRISTOIU_COROIU de numire a lui Basescu membru al academiei Romine.

   

Dimensiune font:

• -
• +

Taguri:

Comentarii:

1 (ultimul in 14.03.2010)

Afisari:

345 (ultima in 14.03.2010)

Rating:

(12 voturi )

Share: