Gelu Diaconu 15.03.2010

Securitatea noastra cea de toate zilele

CARTE. Herta Muller ne propune o incursiune in labirinturile fricii

http://admin.ziarulring.com/images/upload/cultura/securitatea-noastra-cea-de-toate-zilele-434x326.jpg

„Regele se-nclină şi ucide”, apărută în 2005 la Editura Polirom, face o joncţiune prezent-trecut în care cititorul este prins direct în plasa fină a ironiei, a causticului şi a unei seducătoare melancolii. Nouă eseuri despre o copilărie fără copilărie, despre viaţa într-un cerc închis şi despre lucrurile ce au scurtcircuitat normalitatea în timpul dictaturii.

Inteligent alese în succesiunea lor, eseurile cărţii „Regele se-nclină şi ucide” refac din cioburi o lume care poate fi lesne asociată celei din „Procesul” kafkian. Cioburile însă nu sunt din cristal de Boemia, iar lumea nu este nici ea una recompusă cu ajutorul ingredientelor imaginative.

Herta Muller creează, prin scrisul ei pe alocuri exact ca o maşinărie germană, o lume interioară compusă din elementele realităţii imediate. Plecând de la sugestii proustiene, copilăria cu satul şi cu lumea deloc idilică a anilor ’50, scriitoarea descrie o curbă bruscă spre anii ’80, salt în timp menit să „pună pe masă” un suflet ciuntit şi un adevăr tragic.

Umbra securităţii şi „regele” dictator
În eseul ce dă titlul cărţii, laureata Premiului Nobel pentru Literatură în 2009 face o trecere subtilă de la ideea de „rege” la cea de „dictator”.

„Deseori sunt întrebată de ce în textele mele apare atât de des regele şi-atât de rar dictatorul. Cuvântul «konig» (rege) sună catifelat” („Regele se-nclină şi ucide” – pag. 43). „Regele” dictator putea avea control, prin frica indusă, şi peste graniţele a ceea ce se numea, în anii ’80, lumea liberă. „Regele se-nclină şi ucide” poate fi, astfel, şi o carte-proces, în boxa acuzaţilor aflându-se încă, după 20 de ani de libertate, umbra celor responsabili cu întreţinerea sentimentului de teamă: securiştii.

„Pălăvrăgeală pe Nil”, de Naghib Mahfuz
Apărută la Editura Polirom, lucrarea este un roman ce descrie o lume marcată de schimbări dramatice pe scena politică egipteană, însă tonul său este unul de poveste, uneori absurdă, alteori profund serioasă, emoţionantă, iar dilemele umane şi artistice ale protagoniştilor sunt, dincolo de spaţiu sau context, cele ale timpurilor moderne.

„Fotografie de grup cu doamna”, de Heinrich Boll
Opera apărută la Editura Polirom prezintă o emoţionantă poveste de viaţă, având-o în centru pe Leni Gruyten, o femeie puternică, prinsă în vârtejul nebuniei războiului. Prozatorul german adoptă o tehnică narativă inedită: îşi scrie romanul sub forma unei investigaţii obiective asupra protagonistei, interogând personaje din jurul ei şi relatând, astfel, pas cu pas, evenimentele ce îi marchează destinul.


Comenteaza aici:

 
  •  

    scris de anonima la ora 07:03 in data 15.03.2010

    HERTA Muller si...masinaria germana, ce nefericita comparatie! poezia din prozele sale si segmentarea narativa nu fac nicicum casa buna cu masinaria, ci cu echilibrul epic-liric de tip fuzzy, rar pe meleagurile...astea

     

Dimensiune font:

Taguri:

Comentarii:

1 (ultimul in 15.03.2010)

Afisari:

685 (ultima in 15.03.2010)

Rating:

(0 voturi )

Share:

Share pe Facebook   Share pe Twitter