Gusturile nu se discută, spune bunul-simţ. Poate acesta este şi unul dintre motivele care au făcut să avem foarte rar ocazia de a ne desfăta cu „armele“ mâncării într-o carte. Editura Scripta a relansat un volum de la sfârşitul anilor ‘70 care pune „la fiert“ o asemenea prejudecată. “De-ale gurii din bătrâni”, de Octavian Stoica, este o carte în care poţi „să guşti“ din ritualurile şi bucatele din spaţiul românesc.

Condimentele şi meşteşugul bucatelor deschid drumul pentru călătorii pe firul istoriei, aşa că, în doar câteva fraze, locuri pe care le găsim şi azi în Bucureşti sau aiurea se populează cu personalităţi istorice.

“Pe Calea Victoriei - acum, dragă Doamne, pavată -, cu felinare cu gaz aerian înfipte în stâlpi de fontă turnaţi cu zorzoane, unde era odinioară vestitul Broft, care-a avut «ca oaspeţi de seamă pe Prinţul Napoleon, poreclit Plon-Plon, vărul Împăratului, venit în vizită oficială la Domnitorul Carol, şi pe Osman Paşa - marele învins de la Plevna, prizonier în Bucureşti», s-a deschis mai în urmă Continentalul, în al cărui restaurant - spune Crutzescu - «sub conducerea lui Andrei Cernea, se gătesc cele mai bune mâncăruri româneşti din tot Bucureştiul» (…) Aşa am auzit şi eu din mai bătrâni, care nu mint, că avea bucătarul acesta de subţire, Cernea, o dragoste pentru ţigănci tinere şi pentru musacale şi că era mândru de amândouă, deopotrivă.”

Poveştile „se topesc“ în gură
Volumul este alcătuit numai din asemenea episoade montate în jurul diferitelor mâncăruri care s-au putut găsi şi în secolele trecute pe mesele românilor. Fragmente literare, care urcă până la noi din paginile lui Neculce, Anton Pann sau Ion Ghica, dar şi pasaje găsite prin scrierile unor Vasile Voiculescu, Eugen Barbu şi Fănuş Neagu, ceva mai apropiaţi de zilele noastre, dezvăluie în cartea lui Octavian Stoica tot atâtea modalităţi de a te bucura până şi de bucatele cele mai obişnuite.