Fostul realizator al show-ului „Din Dragoste”, Mircea Radu, descrie pe blogul său o partidă de amor petrecută în camera unui hotel de peste hotare, după un prânz-preludiu cu arome afrodiziace...

„Te dezbraci rapid (atât de iute încât mă faci să râd)... Mă aşez pe marginea patului şi îţi spun să te duci în dreptul geamului, ca să te văd mai bine – atât eu, cât şi soarele, dar şi vecinii de vizavi. (...) Îţi privesc abdomenul tare, de femeie care nu a născut niciodată, şi aluniţa din capul pieptului. Respiraţia îţi ridică şi coboară sânii, iar răcoarea face ca sfârcurile şi zona ce le înconjoară să pară două planete Saturn, identice... Facem dragoste. În timp ce adulmec îndărătul urechii tale, te pun în mintea mea în toate poziţiile. În toate cele câte vor urma şi în cele din viitorul îndepărtat... Şi nu te mai ţin de mână, ci trag de carnea ta... Cu cât mă bucur mai mult de tine, cu atât nu mă mai satur... (...) Îmi şopteşti. Îmi spui cuvinte pe care le văd – sunt multicolore, zboară lent prin aer, iar literele lor au formă rotunjită, aşa cum se scria la sfârşitul anilor `60 pe coperţile discurilor de vinil... Ritmul e lent, din ce în ce mai lent, până ne oprim de tot... Stăm pe spate şi pentru că respirăm în contratimp, tu spui că părem o sinusoidă. Eu râd, mă pun într-un cot şi te privesc în ochi de foarte aproape... Eşti atât de femeie, încât mă minunez – aproape că îmi vine să îţi mulţumesc... Mi-e aşa de teamă să nu te pierd... Aşa de teamă, încât întind braţul către tine, te iau de mână şi te ţin strâns. Aşa cum aş face dacă am fi într-un lift cu care am coborî cât mai adânc în noi”.