A visat să devină muzician, dar a ajuns să practice o altfel de artă: chirurgia. Prof. dr Mircea Beuran, şeful Clinicii de Chirurgie a Spitalului de Urgenţă Floreasca, susţine că medicii români sunt bine pregătiţi, dar salariile şi, nu de puţine ori, dotările clinicilor lasă mult de dorit. În ziua în care ne-a acordat interviul făcuse şase intervenţii chirurgicale şi se pregătea să intre din nou în sala de operaţii.

Ce v-a determinat să alegeţi cariera medicală?
Destinul. Şi mama, ale cărei sfaturi au avut greutate. Visam să devin muzician. Pe vremea aia studiam pianul, însă la Conservator, în anii ’70, era un singur loc la clasa de pian şi asta m-a descurajat. M-am gândit să mă fac arhitect, dar am aflat că îţi trebuia şansă ca să faci o proiecţie frumoasă a unui bloc pentru a fi admis. Dacă nu reuşeam? Şi pentru că îmi plăcea biologia, mama m-a sfătuit să dau la Medicină. Până la urmă, meseria asta este tot o artă.

Şcoala românească de medicină este competitivă?
Evidenţele vorbesc de la sine. De ce sunt atâtea oferte pentru medicii noştri? Pentru că sunt prost pregătiţi îi ia, de exemplu, Franţa? Dacă acolo, „prostia” lor se plăteşte cu 8.000 de euro pe lună, atunci în România, cu aceste lefuri de mizerie, ce se plăteşte? Şcoala românească de medicină este de calitate, dar munca noastră te responsabilizează, mai ales într-un sistem ca al nostru, cu deficit financiar. Dotările constituie şi ele o problemă. Există spitale care nu au service pentru aparatură, există echipamente care dau erori şi asta pentru că există segmente din conducerea sistemului medical care nu cunosc ce înseamnă medicină.

Mor românii prin spitale?
Erori există oriunde în lume şi în orice domeniu, dar vă pot da cifre din centralizatorul pe 2009 şi nu mai e nevoie de comentarii. În clinica noastră, anul trecut, au fost 4.200 de bolnavi, iar mortalitatea a fost 2,83%, iar pe întreg spitalul, 3,6%. Avem astfel de rezultate doar datorită devotamentului medicilor de aici, sufletului pe care îl pun în meseria lor.

Şpaga rotunjeşte veniturile doctorilor?
Care şpagă? Aici, la Floreasca, mare parte din pacienţi sunt oameni ai străzii, bătrâni abandonaţi, vârstnici din cămine. De multe ori, pe aceşti oameni îi ajutăm noi. Le dăm bani de tren dacă sunt din provincie, iar celor care dorm pe stradă le aducem noi haine de acasă. Ajung aici plini de păduchi. Spitalul de Urgenţă e şi gară, şi aeroport, şi WC, dar trebuie să-i ajutăm şi pe aceşti oameni, mulţi dintre ei neavând nici acte de identitate. Despre asigurări, nici nu se pune problema să aibă.

La ce oră începeţi ziua de muncă?
La 7.00 sunt deja la spital şi plec pe la ora 20.00. Munca mea se măsoară prin capacitatea individului care mi-a fost pacient de a se întoarce la serviciu, să facă plus valoare. Eu primesc bolnavi şi dau pe piaţă oameni apţi de muncă.

Ce credeţi că ar trebui schimbat în sistem pentru a funcţiona?
Multe. Guvernele astea nu au construit, de exemplu, nici un spital în care să se întoarcă în ţară medicii noştri care au muncit şi s-au specializat prin străinătate. Mulţi ar vrea să revină acasă. Când eram ministru al sănătăţii am iniţiat un program de chirurgie laparoscopică, dar acum a dispărut. Şi e păcat. Avem în ţară 60 de centre în care se face chirurgie laparoscopică şi era bine să se specializeze medicii. Ar trebui să existe şi un program de informatizare, să avem secretare. După o zi în care am făcut câteva operaţii, seara stau şi scriu fişe, protocoale, rapoarte de gardă, maldăre de hârtii fără de care, dacă ne-am trezi daţi în judecată, nu ne-am putea apăra. Cred că suntem singurii care scriem tot ce facem.

E o idee bună să conducă destinele sănătăţii „nemedici”?
Din afara sistemului, cu greu îi poţi pătrunde tainele. De ce se renunţă la miniştrii-medici? Patriarhia a renunţat să fie condusă de preoţi? De ce n-au pus în fruntea ei un electrician mai evlavios? Dacă ar avea studii de management sanitar, poate că şi un ministru de altă profesie ar fi eficient. În fotoliul acela e cam deplasat să pui oameni care nu ştiu cum se conduce măcar o secţie de spital.

Dacă aţi da acum admitere, aţi mai alege Facultatea de Medicină?
Da. Îmi place să lucrez cu oamenii, îmi place să îi ajut. Sistemul e bolnav, meseria de medic - nu. Însă lupta e grea. Nici cu pacienţii nu e uşor. Deseori trebuie să le explici de ce anumite servicii nu sunt gratuite. Tot chirurgie aş face dacă aş alege din nou. Mi-a plăcut anatomia, iar vreme de trei ani după ce am terminat facultatea am predat anatomia. Consider că rezultatele muncii unui medic arată clar dacă el are sau nu chemare pentru meseria asta.

Aţi fost vreodată tentat să plecaţi din ţară?
Nu. Categoric nu. Un medic român rămâne tot un necunoscut în străinătate. O slugă care e motivată doar de adunatul banilor. Aşa consider eu. Aici, în România, e locul meu. Şi spun asta în cunoştinţă de cauză, deoarece clinica noastră este înfrăţită cu unităţi din Germania şi mai mergem acolo pentru schimb de experienţă. Oamenii sunt altfel. Mentalitatea e alta, iar socializarea - foarte greoaie, aproape inexistentă.

„Fără educaţie şi sănătate o naţiune nu poate trăi”, Mircea Beuran

"Am primit o ofertă de la o clinică din Anglia care îmi dădea 8.000 de lire sterline lunar doar pentru a supraveghea serviciile de chirurgie. Operaţiile mi-ar fi fost plătite separat. Luna trecută am făcut aici, în spital, 66 de intervenţii. Nu vreau să fac calcule şi categoric nu vreau să plec din România.” Prof. Mircea Beuran

22.000 de intervenţii chirurgicale a efectuat, până în prezent, prof. Mircea Beuran, dar numărul lor creşte zilnic.