Fosta prezentatoare TV a povestit, pentru „ring”, cum reuşeşte să se împartă între proiectele de ambasador UNICEF şi viaţa de familie. Andreea Marin Bănică a elucidat, cu această ocazie, şi o serie de „legende” care circulă pe seama ei.

Campania Pampers – UNICEF a reînceput. Cum a fost ultima vizită în Africa? Aţi observat schimbări în bine?
Bineînţeles. Le poţi vedea pe blogul meu, în documentarele realizate acolo. Vei simţi emoţia unei lumi care ne privea ca pe nişte salvatori, şi nu e puţin lucru să simţi asta. România s-a situat pe primul loc în Balcani în etapa de anul trecut a campaniei „1 pachet = 1 vaccin”. Suma donată, rezultată din vânzările de scutece şi şerveţele umede pentru bebeluşi, a asigurat cumpărarea a peste 2.150.000 de vaccinuri antitetanos şi, în plus, modernizarea unor maternităţi de la noi din ţară. Când cumperi ceea ce oricum e necesar pentru bebeluşul tău, faci implicit şi o donaţie, fără a plăti un preţ suplimentar. La noi acasă, vaccinul antitetanos e gratuit, dar în alte colţuri de lume e un lux nepermis, care face ca la fiecare patru minute un nou-născut să-şi piardă viaţa într-o suferinţă cumplită. Şi când te gândeşti că un vaccin, adică o şansă la viaţă, costă doar câţiva cenţi, mai puţin decât o cafea… Campania îşi propune eradicarea bolii la nivel mondial până în 2012 şi, ca părinte înainte de toate, simt că e un lucru mare să pot pune umărul alături de atâţia părinţi din întreaga lume.

„Cu Ştefan am proiecte comune, dar şi separate”
Când lucraţi la un proiect, Ştefan vă ajută cu sfaturi, idei?
El m-a sprijinit adesea ca artist şi compozitor în proiectele mele legate de UNICEF. Eu îl ajut cu experienţa mea când are nevoie, de pildă, acum pun suflet şi idei în campania on-line „Super-love” care adună tot mai mulţi prieteni zi de zi în „familia Super-love” de pe www.stefanbanicajr.ro. E firesc să fim unul pentru altul, suntem o familie, ne bucurăm împreună de rezultatele împlinirilor noastre, ciudat ar fi să stăm cu mâinile încrucişate când celălalt are nevoie de sprijin. Pe de altă parte, suntem doi oameni care şi-au consolidat individual carierele, prin forţe proprii, aveam deja realizări notabile înainte să ne cunoaştem, aşa că multe dintre proiectele noastre au continuat separat.

Călătoriţi adesea în afara ţării. Cât aţi rezistat cel mai mult departe de micuţa Violeta?
Când sunt plecată, dorul e o povară tare grea. De când s-a născut Violeta, cel mai mult am lipsit două săptămâni, în misiunea UNICEF din Africa, şi asta pentru că la final a fost legată de călătoria la sediul ONU din Geneva, unde trebuia să realizez interviul cu Salma Hayek.

Există zvonuri că sunteţi însărcinată. Violeta îşi mai doreşte un frăţior sau o surioară?
Nu sunt, dar mi-aş dori pe viitor ca Dumnezeu să fie din nou cu mâna pe umărul meu. Violetei nu avea rost să-i vorbesc despre un subiect ipotetic, e prea mică şi prea îndrăgostită de frăţiorul ei, Ştefănel, pentru a avea gândul în altă parte.

„Dumnezeu m-a salvat de la marginea prăpastiei”
Aţi iniţiat numeroase activităţi umanitare. Până unde aţi merge pentru o cauză nobilă?
Nu sunt moderată, din păcate. Vorba soţului meu: dacă mă impresionează peste măsură o poveste de viaţă, devine şi povestea mea şi mă lupt pentru ea, aşa au fost posibile cazurile în care au fost salvate vieţi, poveşti de viaţă care mă fac să simt că nu fac umbră degeaba pământului. E doar alegerea mea şi e normalitate pentru mine, nu văd în modul meu de a acţiona un prilej de laudă sau de a mă urca pe un piedestal. E doar felul în care eu îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că, în momentele mele de cumpănă, mi-a întins o mână şi m-a tras înapoi de pe marginea prăpastiei. Pentru că nu o dată am fost acolo, la limită. Şi dacă astăzi sunt încă aici, înseamnă că am şi o datorie morală pentru asta.

Aveţi deja permis pentru motocicletă. Ce motor v-ar plăcea să vă cumpăraţi?
Deşi am făcut şcoala, am decis să renunţ la idee, cel puţin acum. Siguranţa pe motor în România depinde prea puţin de corectitudinea mea. E o loterie, am văzut câteva accidente mortale care m-au afectat şi mi-a fost greu să le uit. M-am gândit că sunt mamă şi am o altă responsabilitate pentru viaţa mea, pentru că deciziile mele în acest sens pot afecta şi viaţa copilului meu.

„N-am motive de invidie faţă de nimeni”
S-a tot speculat că sunteţi în conflict cu Mihaela Rădulescu şi că sunteţi rivale. În ce relaţie vă aflaţi?
Am ales drumuri complet diferite în viaţa noastră matură, aşadar, sunt forţate încercările repetate ale presei tabloide de a crea o paralelă între noi, astăzi. Nu au rost comentarii din partea mea pe o temă fără fundament pentru mine doar pentru a da apă la moară celor care abia aşteaptă să interpreteze orice cuvânt ducându-l atât de departe, încât să creeze cât mai mult zgomot pentru nimic. Ca principiu general însă, nu mă interesează să mă uit peste gardul vecinului, oricine ar fi el, nu simt nevoia de comparaţie cu nimeni, nici dorinţa de a-i judeca aspru pe cei din jur. Cine sunt eu să privesc de sus, ca un „expert” care le ştie pe toate, ce se întâmplă aparent în viaţa altcuiva sau să-mi permit a face predicţii despre cum va fi ea mâine? Eu ştiu ce vreau de la viaţa mea, ştiu că trăiesc liniştită şi împăcată cu ceea ce am şi privesc înainte, pentru că am propria cale de urmat. Rivalitate înseamnă pentru mine, în primul rând, să tânjeşti după ceea ce are celălalt. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că a fost darnic cu mine, astfel încât să nu am motive de invidie, frustrări sau sentimente pe care să le regret mai târziu.

Aur la Geneva
Andreea Marin Bănică a câştigat medalia de aur la Salonul Internaţional de Invenţii de la Geneva pentru body-ul extensibil pentru copii. „Nu e puţin lucru pentru mine, cu atât mai mult cu cât nu sunt decât un «inventator ocazional», ideea simplă şi foarte utilă pentru copiii aflaţi în primii ani de viaţă fiindu-mi inspirată de o nevoie a fiicei mele când avea doar câteva luni. Între timp, produsul «Body cu chiloţel extensibil Violet by Andreea Marin Bănică» a devenit foarte popular în România”, spune Andreea despre premiul obţinut.

„N-aş putea trăi având compromisuri grave ascunse, m-ar doborî povara lor. Aleg calea mai dificilă, dar justă. E important să pun capul seara pe pernă cu conştiinţa împăcată.”, Andreea Marin Bănică

„Eu şi Ştefan ne simţim confortabil unul cu celălalt şi în studioul muzical. Lucrăm rar împreună, dar ne bucurăm când iese o treabă bună.”, Andreea Marin Bănică