Ziarul ring - Burnei, artizanul… premierelor mondiale

Daniela Arnăutu 27.04.2010

Burnei, artizanul… premierelor mondiale

Taguri:

Comentarii:

1 (ultimul in 27.04.2010)

Afisari:

3885 (ultima in 27.04.2010)

PERFORMANTA. Spitalul „Marie Curie” are un ortoped pentru care imposibilul nu exista

De când era licean ştia că visul de a ajunge medic va deveni realitate. Prof. Gheorghe Burnei, şeful Clinicii de Ortopedie a Spitalului „Marie Curie”, are la activ două premiere chirurgicale mondiale şi peste 50 naţionale. Îşi iubeşte meseria, nu a făcut averi, locuieşte la bloc, vine pe jos la spital şi munceşte 12-14 ore pe zi pentru un salariu de 2.500 de lei. Deseori a realizat operaţii considerate imposibile, a pus pe picioare copii care nu au mers niciodată, iar unora le-a reaşezat fiecare oscior.

Cum aţi ajuns la „Marie Curie”?
Lucram la Mangalia şi am primit, prin ’85, o vizită a profesorului Alexandru Pesamosca, părintele chirurgiei infantile din România, care venise să vadă o operaţie, în premieră, pe care o efectuam. Atunci a încercat să mă convingă să vin la Bucureşti. Din păcate, era comunism şi nu puteam obţine post în Capitală. În ’88, la un congres medical la Iaşi, Academia Poloneză mi-a acordat o diplomă pentru o operaţie făcută în premieră internaţională. După revoluţia din ’89, profesorul Pesamosca m-a chemat la Bucureşti şi aici am rămas. M-a impresionat tenacitatea acestui mare medic şi sper să duc mai departe tradiţia temerară. Pesamosca este mentorul meu.

Ce v-a adus renumele de „medicul premierelor mondiale”?
Toată activitatea mea este un risc. Unii o consideră o nebunie. Orice caz dificil este o provocare. Din păcate, dacă se întâmplă ceva deosebit, pe tine, ca medic, nu te apără nimeni şi nimic. Am realizat două premiere medicale mondiale şi peste 50 naţionale. Unele cazuri sunt complicate, refuzate de alţii şi ajunse la noi. M-am implicat şi în cercetare. Pentru unii pacienţi am inventat dispozitive medicale. Au fost cazuri pe care le-am analizat 4-5 ani până am găsit posibilitatea de a realiza intervenţia chirurgicală. Iau radiografiile acasă, în vacanţă, şi caut soluţii. În afara pregătirii profesionale, colectivul are o mare imortanţă pentru toate aceste reuşite. Un fel de sistem integrat într-o lume nepăsătoare.

Aţi accepta să plecaţi din ţară?
Deocamdată, nu. Încă sunt în negocieri cu o clinică din Anglia care mi-a oferit între 45.000 şi 65.000 de euro pe an, salariu. Aş vrea întâi să duc la bun sfârşit ce am început în România. Probabil că reuşitele noastre au stârnit invidii pe undeva şi s-a ajuns la desfiinţarea sistemului de pregătire a medicilor specialişti în chirurgie pediatrică. Acum, în toată ţara, sunt 20 de specialişti în domeniu: 14 în ortopedie pediatrică şi şase în chirurgie şi ortopedie pediatrică. Vreau să avem 7-8 centre de chirurgie şi ortopedie pediatrică, să facem cursuri de perfecţionare şi să predăm toate metodele noi. Este esenţial să şi le însuşească tot mai mulţi medici. Ce am făcut noi aici, de-a lungul timpului, nu e trecut în manuale.

Ce salariu aveţi?
2.500 de lei, la care se adaugă gărzile şi sporurile. Fac gărzi pentru a-mi rotunji salariul şi pentru a avea timp să dau consultaţii. Vin bolnavi din toate colţurile ţării. Trist este că, de-a lungul timpului, am avut pacienţi care au părăsit spitalul pentru că am refuzat să le primesc darurile. S-a ajuns aici pentru că sistemul a creat o confuzie şi nu a evaluat corect munca medicilor. Nu s-au mărit salariile pentru că aduceau mereu în faţă ciubucurile. Medicii au nevoie de stabilitate, nu de umilinţa asta, a lor şi a pacienţilor, cu darurile.

Medicina românească este apreciată pe plan internaţional?
Potrivit statisticilor, 1 din 4.000 de copii se naşte cu scolioză, iar noi suntem în primele 10 ţări din Europa şi primii din sud-estul continentului care tratează eficient scoliozele congenitale. În România, anual, se nasc 10 copii cu boala oaselor de sticlă şi cel puţin unul are o formă gravă, iar noi reuşim să-i ajutăm. Eu sunt produsul şcolii de medicină din România. Pentru a devenit un doctor bun, un student trebuie să fie interesat. Medicina nu e doar teorie, ci şi practică. Medicina e un har. Conducerea Universităţii „Carol Davila” este formată din profesori cu experienţă, personalităţi ale medicinei româneşti şi internaţionale, iar studenţii au programe similare celor din şcolile europene.

Poate fi salvat sistemul sanitar?
Niciodată nu am făcut politică, dar cred că se încearcă să se pună în spatele medicilor lipsa de bani din sistem. Poate şi medicii au o vină, dar şi dezinteresul celor puşi să conducă sistemul a dus la situaţia actuală. Dramatic este, de exemplu, faptul că 10 din 100 de diagnostice nu pot fi puse pentru că în România nu există laboratoare de enzimologie, biologie moleculară şi genetică. Din ’89, 17 miniştri au încercat să reformeze Sănătatea, dar nimeni nu a făcut nimic. În Sănătate trebuie să ai programe, astfel încât să nu schimbe fiecare nou ministru câte ceva.

Familie de medici
„Suntem o familie de medici. Soţia este oftalmolog, fiul – ortoped, iar fiica - ginecolog. Asupra copiilor mei a avut influenţă, probabil, şi faptul că erau obişnuiţi de acasă cu limbajul medical, iar atunci când erau mici îi luam cu mine la contravizită”, explică prof. Burnei.

11000 de operaţii a realizat, până în prezent, prof. Gheorghe Burnei.

„Cine munceşte nu are timp să câştige bani”
Prof. Gheorghe Burnei

„În medicină, acum, e ca într-un banc: pacientul şi doctorul încearcă să se păcălească unul pe altul, dar vine statul şi îi păcăleşte pe amândoi”, prof. Gheorghe Burnei

„Pentru mine, ziua ar trebui să aibă 30-40 de ore, ca să-mi ajungă timpul pentru tot ce am de făcut. 12-14 ore le petrec în spital şi am, în medie, 3-4 operaţii pe zi",Prof. Gheorghe Burnei

Mai citeste:

Comenteaza aici:

scris de qwe la ora 22:10 in data 24.11.2011

Dragi parinti, ca parinte patit, va sfatuiesc sa fugiti de "marele" profesor Burnei si de sleahta de asistente ce il inconjoara atat la Clinica privata Regina Maria, unde platesti o consulatie cu 400 lei, trebuie sa astepti cel putin o ora sa intrii si dupa 2 minute doctorul Burnei iti spune ca ai un copil perfect sanatos, insa, doar pentru tine, ca ii esti simpatic, te asteapta in 3 saptamani la Maria Curie pentru o radiografie sau ecografie de sold, ca asa e bine, dar din pacate aparatele de la Regina Maria tocmai s-au stricat. Iti mai sopteste ca e bine sa fii la 7 dimineata, cu copilul de cateva luni, pe holul spitalului sa fii primul, ca altfel nu te poate primi. De dragul copilului pleci la 3 dimineata dintr-un colt al tarii si te grabesti sa ajungi in Bucuresti, insa cand ajungi la Maria Curie constati ca mai sunt inca alti cativa parinti cu copii lor, sfatuiti lafel de amical sa ajunga primii la cabinet. Treaca mearga, astepti sa se faca ora 8, vine doctorul si tu care ai fost primul astepti sa ai privilegiul de a-ti fi oferit un serviciu pentru care platesti lunar cu constiinciozitate cotizatia la sanatate,insa stupefactie: o asistenta acra iese si il ia de mana pe vecinul tau de suferinta si intra la d-l Burnei. In sinea ta accepti pentru ca este vorba de un copil si poate are probleme mai mari si mai urgente, pe care o asistenta foarte importanta si un mare profesor le-or fi intuit in cele 10 secune in care s-au preumblat impaunati pe coridor in fata ta. Dupa 5 minute iese aceeasi asistenta si mai ia de mana un pacient si intra si cu acesta la consultatie. Hmmmm! Incepi sa-ti pui semne de intrebare si incerci sa te convingi ca sunt multi altii cu probleme reale iar tu esti aici doar pentru o confirmare a starii de sanatate a copilului tau, asa cum te-a asigurat maria sa profesorul la consultatia privata. Din bun simt accepti si a treia si a patra familie care vine de la Tulcea si de..., tu nu esti decat de la Craiova, insa cand ai ramas ultimul pe culoar si copilul tau tipa din toti rarunchii pentru ca s-a plicitisit, ii este frig si foame, indraznesti sa o abordezi pe mandra asistenta ce trebuie sa faci ca sa ai aces la o consultatie iar ea te repede si iti spune ca d-l profesor tocmai a plecat la Raport, apoi urmeaza vizita la pacienti, adica ai de asteptat ce putin o ora si jumatate si nu se stie daca maria sa mai are tip si de tine. Gattaaaa..., te enervezi si doar sotia mai reuseste sa te calmeze sa nu faci dezinefctie cu mandra asistenta pe culoar. Trece si ora jumatate in care urmaresti cu forta aparitia lui Burnei la cabinet pentru ca asistenta iti inchide usa in nas, timp in care alte cateva familii intarziate apar la coada. Deja faci legaturi cu toata lumea si ii intrebi dince oras sunt, ce probleme au, daca au programare si multe altele, pentru a-ti face o idee despre cat timp trebuie sa mai astepti. Iese asistenta si ii face cu manuta unei mamici blonde venite ultima, urland in gura mare: Hai mai X ca te asteapta domnul profesor ca stie ca voi veniti de la Oradea (cum naiba ca tocmai vorbisem cu mandra mamica si venea tocmai din Berceni, car din cate stiu eu e doar in Bucuresti, departe foc de Oradea). Atunci se umple paharul si incepi sa tipi. Asistenta se isterizeaza, mai cheama cateva surate in ajutor si tu incerci sa intelegi sistemul. Noroc cu profesorul care apare "calare pe un cal alb sa salveze situatia" si cand afla care e problema, ca tu astepti ca tampitul de 4 ore, plecat de acasa de 10 ore, ai indurat umilinta din partea asistentelor, incepe sa-ti reproseze ca mai bine te chema tot la Regina Maria sa-ti ia banii, ca el ti-a facut un bine sa te cheme sa te vada pe degeaba. Intrii incabinet, se uita la copil si stupefactie: trebuie sa-i facem radiografie de sold si sai punem atele ca altfel copilul va avea probleme de mers. Deja incepi sa fierbi si doar zambetul copilului te mai face sa te abtii. Inghiti in sec si ii zambesti lui Burnei incercand sa intelegi cum se face ca deodata copilul tau a capatat atatea probleme, cand cu trei saptamani inainte era perfect sanatos. Esti trimis la parter la Radiografie si la Sala de Gips pentru atele, iar "draguta"asistenta iti completeaza biletul de trimitere. Imbraci copilul si pleci la parter. La Radiografie, astepri cu copilul intr-un mare curent cam o jumatate de ora si reusesti sa intrii. Stupoare..., ce draq sa faci cu biletul dat de asistenta ca nu e completat corect si doctorita nu-l primeste. Zambesti, inghiti ijuratura si pleci iar cu copilul in brate sa pediatrie sa ti se refaca biletul. Sotia sta la rand sa ia bon de ordine pentru atelele gipsate. Aici, intr-o sclipire de geniu ii strecoara doamnei cateva sute si aceasta da ceteva telefoane la asistentele lui Burnei care ii permit sa completeze biletul de trimitere, astfel reusesti sa intrii la Radiografie fara sa mai induri umilinta doamnleor asistente de la Burnei. Iese radiografia, fugi cu ea la etaj sa o citeasca Burnei insa iar uimire,... tocmai ce a intrat in operatie domn profesor si iese cam in doua-trei ore. Injuri si te duci sa o cauti pe asistenta a carei bunavointa ai cumpaart-o. Aceasta isi ia inima in dinti, intra peste profesor cu radiografia si acesta confirma ca ai un copil sanatos. P.S. De ce draq trebuie sa fugim toti la pomul laudat (dr. prof. Burnei) care sta inconjurat ca un paun de bibilici (asistentele importante) si sa nu primim macar pentru copii nostrii asistenta meritata! FUGITI DRAGI PARINTI CAND CINEVA VA RECOMANDA SERVICIILE LUI BURNEI. O FI EL RENUMIT, INSA NU VA AJUTA CU NIMIC RENUMELE, PENTRU COPII VOSTRII AVETI NEVOIE DE ATENTIE!