Eminescu, Nichita Stănescu, Rebreanu sunt nume cu rezonanţă în literatura română, scriitori care au lăsat o moştenire importantă în spaţiul cultural autohton. Fiind oameni şi ei, trebuiau să aibă un loc unde să stea. Şi cum Bucureştiul a fost dintotdeauna o tentaţie irezistibilă pentru artişti, casele unde au locuit sunt acum puncte de reper pe harta culturii autohtone.

E suficient să faci doar câţiva paşi prin centrul Bucureştiului ca să dai de locuri cu o încărcătură istorică deosebită pentru literatura română. De la Biblioteca Universitară („Fundaţia Regală Carol I“) înspre Piaţa Romană sau înapoi, spre Bulevardul Regina Maria şi Bulevardul Mihail Kogălniceanu, cei pentru care numele Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Eugen Lovinescu, Miron Radu Paraschivescu sau Liviu Rebreanu mai spun încă ceva, pot reface vechile trasee ale celor care şi-au lăsat amprenta pe istoria Capitalei.

Eugen Lovinescu
În blocul din Bdul Kogălniceanu nr. 49 (fost Bdul Elisabeta nr. 95) s-au ţinut, începând cu anul 1938, şedinţele cenaclului „Sburătorul”, condus de criticul Eugen Lovinescu. Cunoscutul om de litere se mutase în toamna aceluiaşi an, blocul fiind construit prin credit acordat profesorilor cu venituri mici din Bucureşti de către Casa Corpului Didactic. După ce a fost redobândit de fiica scriitorului, Monica Lovinescu, apartamentul a fost donat Fundaţiei Humanitas Aqua-Forte. În acelaşi bloc a locuit şi campioana olimpică Lia Manoliu.

Liviu Rebreanu
Lipit de blocul unde Eugen Lovinescu a condus cenaclul „Sburătorul” se află un altul unde, la numărul 51 a locuit în ultimii ani ai vieţii autorul cunoscutelor romane „Ion” şi „Pădurea spânzuraţilor”. Liviu Rebreanu a închiriat în 1934 un apartament la etajul al patrulea al imobilului, deşi avea o proprietate la câţiva kilometri de Piteşti, la Valea Mare. De altfel, se spune că romancierul nu prea a stat în acest apartament, preferând să creeze departe de „block-hausul” în care a locuit mai mult soţia acestuia, acriţa Fanny Rădulescu.

Nichita Stănescu
Poetul necuvintelor s-a mutat în celebrul apartament din Piaţa Amzei nr. 9 în 1975, pe care avea să-l părăsească, pentru eternitate, opt ani mai târziu. De acest loc se leagă nu numai existenţa „copacului Gică”, pe care poetul l-a îndrăgit enorm, ci şi unele dintre cele mai valoroase volume ale sale, „Epica Magna”, „Opere imperfecte” şi „Noduri şi semne”. Poetul moare pe 13 decembrie 1983, însă blocul unde a locuit este şi astăzi loc de pelerinaj, unde cei care încă îi mai iubesc poezia vin pentru a-i depune un discret omagiu.

Mihai Eminescu
La doi paşi de locuinţa lui Nichita Stănescu, vizavi de Teatrul „Ion Creangă“, pe zidul unui bloc flancat de o pizzerie se află o placă memorială care ne spune că pe acel loc s-a aflat casa scriitorului Ioan Slavici, gazda lui Mihai Eminescu în 1883. Încă două sunt locurile care îl omagiază pe „luceafărul poeziei româneşti”: blocul Eva, construit pe locul unde odinioară se afla casa lui Titu Maiorescu, în care Eminescu a citit, în 1882, „Luceafărul”, şi „Fundaţia Regală Carol I” (sau Biblioteca Universitară), pe locul căreia se aflau casele lui Grigore Păucescu, unde poetul a citit pentru prima dată „Scrisoarea a III-a“.

Miron Radu Paraschivescu
Autorul „Cânticelor ţigăneşti” a locuit, începând cu anul 1960, în blocul Palladio din Piaţa Romană. Poetul nu a prins cutremurul din 1977, când imobilul a fost grav afectat. Refăcut ulterior, a suferit modificări radicale, suficient de inestetice încât să nu mai amintească aproape deloc de aspectul iniţial. Mort în 1971, Miron Radu Paraschivescu a creat în acest loc, printre altele, volumele „Versul liber”, „Tristele” sau „Ultimele”. Unul dintre prietenii de tinereţe, Marin Preda, a debutat în aprilie 1942 cu schiţa „Pârlitu” în ziarul „Timpul“, la pagina literară „Popasuri”, care era girată de Miron Radu Paraschivescu.