Golul este momentul cel mai important al unui joc de fotbal. Tribunele exultă, marcatorii dansează, banca de rezerve sare în aer, într-un cuvânt, lumea este fericită. Există însă momente când golul pune la grea încercare credibilitatea unui jucător, a unei brigăzi de arbitri sau a opiniei publice. Reuşite ca „mâna lui Dumnezeu” a lui Maradona, în 1986, sau ca a englezului Hurst, în finala CM 1966, au rămas ca puncte de reper şi exemple de „aşa nu” în istoria fotbalului mondial.

Este un lucru bine ştiut: marcarea unui gol în timpul unei partide de fotbal reprezintă scânteia ce aprinde, după caz, scânteia bucuriei, a speranţei, dar şi a tristeţii duse la dimensiunile unei adevărate drame. Cel mai recent exemplu poate fi golul marcat cu mâna de Thiery Henry în partida decisivă a barajului cu Irlanda, gol care a consfinţit participarea „cocoşului galic” la CM din Africa de Sud 2010. O reuşită controversată ce va fi consemnată de cronicarii sportivi drept o palmă dată fairplay-ului şi un afront adus ideii de nobleţe în sport. Până la acest episod însă au fost două momente în istoria campionatelor mondiale de fotbal care mai ridică şi în ziua de azi nenumărate semne de întrebare.

La fotbal, ca la război
Indiscutabil, unul dintre cele mai controversate goluri din istoria campionatelor mondiale este cel marcat de Maradona, în sfertul de finală disputat între Argentina şi Anglia, la CM Mexic 1986. Partida avea încă de la început o încărcătură emoţională deosebită, conflictul dintre cele două naţiuni privitor la Insulele Malvine adăugând disputei de pe teren şi o semnificaţie politică. De altfel, după meci, Maradona însuşi avea să declare:

„Am spus înainte de meci că fotbalul nu are nimic de-a face cu războiul din Malvine. Ştiam însă că englezii au ucis o mulţime de tineri argentinieni aşa cum ar fi ucis nişte biete păsărele. Ei bine, asta a fost răzbunarea noastră”, a spus Armando Diego Maradona.

„El Pibe D’Oro” şi inspiraţia divină
Întâlnirea-şoc între Argentina şi Anglia a avut loc pe 22 iunie 1986, gazdă fiind celebrul stadion Azteca din Mexico City. La începutul reprizei a doua, Maradona a luat o minge pe cont propriu, a încercat un un-doi cu Valdano, însă fundaşul Steve Hodge a interceptat balonul şi l-a lovit greşit, lobându-l înspre careul propriu.

Maradona a ţâşnit şi a împins mingea în săritură cu mâna pe lângă portarul Shilton. Diferenţa de înălţime dintre cei doi? Shilton: 1,85 m, Maradona 1,65 m. Arbitrul de tuşă, tunisianul Ali Bin Nasser, nu a văzut infracţiunea şi a validat golul, în ciuda protestelor britanicilor. Argentina avea să ajungă campioană mondială, învingând în finală cu 3-2 RF a Germaniei.

Un gol cât o Cupă Mondială
Cu 20 de ani înainte de „războiul” anglo-argentinian de pe Azteca, s-a consumat încă una dintre istoriile neelucidate ale fotbalului mondial. Celebrul stadion Wembley găzduia, pe 30 iulie 1966, finala dintre Anglia şi RF Germania, cei 98.000 de spectatori şi întreaga naţiune britanică aşteptând cu sufletul la gură ca echipa lor să câştige pentru prima dată Cupa Mondială.

Visul avea să li se îndeplinească, Hurst marcând în prelungiri unul dintre cele mai controversate goluri din istoria campionatelor mondiale. După primele 90 de minute, scorul era 2-2. Minutul 101 avea să aducă şutul lui Hurst în transversala porţii apărate de Tilkowski. Balonul catapultat de englez a căzut pe linia porţii şi a fost respins în corner de fundaşul german Hoettges.

Război decis de un… sovietic
Arbitrul de centru, elveţianul Gottfried Dienst, furat de rapiditatea fazei, este împins de englezi către arbitrul de tuşă, sovieticul Bahramov. Acesta, după mai multe parlamentări, validează golul. Consternare în tabăra nemţilor, nebunie în cea a britanicilor.

Reuşita aceluiaşi Hurst din ultimul minut al finalei avea să consfinţească victoria cu 4-2 a englezilor, care îşi adjudecau, în sfârşit, mult râvnita Cupă „Jules Rimet”. Studiile făcute ulterior au adeverit că mingea nu a depăşit cu toată circumferinţa linia porţii, astfel că, în conformitate cu regulamentul jocului de fotbal, golul nu a fost valabil. Istoria însă nu a mai putut fi schimbată.

„Golul a fost înscris un pic cu capul lui Maradona şi un pic cu mâna lui Dumnezeu” Diego Armando Maradona