Senator PDL în Colegiul 11, Radu Feldman Alexandru susţine că politicienii joacă deseori teatru, însă sunt doar nişte „actoraşi” care „se descurcă prost”. Parlamentarul a dezvăluit, pentru „ring”, câteva dintre problemele Societăţii Române de Radioteleviziune.

Ce aţi realizat pentru Colegiul 11?
Relaţia senator – Colegiu este o relaţie de suflet care mă preocupă. Am avut o serie de proiecte, am urmărit cu sinfinţenie ca biroul meu senatorial să aibă, în permanenţă, uşile deschise. Am satisfacţia că am rezolvat o serie de probleme personale ale oamenilor care aveau dificultăţi în a-şi găsi un loc de muncă sau aveau un anumit blocaj în privinţa conducerii instituţiei la care lucrau.

Ce proiecte aveţi pentru 2010?
Unul dintre lucrurile pe care l-am promis, în repetate rânduri, bucureştenilor din Colegiul meu este ca acest microoraş care este Drumul Taberei va avea o instituţie cuturală reprezentativă. Urmare a demersurilor pe care le-am făcut în 2009 şi 2010, am obţinut, prin amendamentele depuse, de la bugetul de stat, o subvenţie care reprezintă începutul acelei operaţiuni vaste de găsit finanţare pentru un Centru Cultural European în mijlocul cartierului. Cinematograful Favorit va ajunge, în viitorul apropiat, o instituţie multifuncţională în domeniul cultural.

Se întâmplă ca bucureştenii să se înscrie în audienţe pentru a vă cere şi lucruri personale?
Oamenii vin şi cu probleme personale, dar sunt şi situaţii în care, din discuţiile cu ei, desprinzi ideea unei iniţiative legislative. Toată lumea este profund preocupată de ce se întâmplă în România. Într-o zi, au venit la mine două persoane, soţ şi soţie, să mă întrebe cum mi se pare faptul că există ambiguitatea poziţiei în ceea ce-i priveşte pe unii oameni care sunt lideri de sindicat şi, în acelaşi timp, sunt şi membri în partide, sunt parlamentari. Amestecul între om politic şi sindicat este absolut anormal.

Organizaţi evenimente, spectacole pentru locuitorii din Colegiu?
Colegiul meu este, cum s-ar spune, în inima sectorului 6, PDL Sector 6 organizează o serie de evenimente fie în Parcul Moghioroş, fie în spaţiul unde iarna se deschide patinoarul. Însă am avut o piesă care s-a jucat cu succes şi am invitat locuitorii din Colegiu, în nenumărate rânduri, să vadă „Domnul Sisif”, cu Ion Lucian şi Ileana Stana Ionescu. Am organizat la mall vizionări de filme, am organizat un eveniment deosebit de frumos, cu participarea doamnei Adela Mărculescu, a maestului Radu Beligan, cu îndrăgitul actor Eusebiu Ştefănescu şi nu numai.

Cum vă înţelegeţi cu edilul sectorului 6, Cristian Poteraş?
Este o relaţie instituţională, nu este dublată şi de o relaţie privată. Nu am reproşuri. Încearcă să facă mai mult, constrâns de puţinătatea mijloacelor financiare de care dispune primăria. Suntem împreună implicaţi în acest proiect, Centrul Cultural European. L-am invitat la mine la premieră şi a venit cu soţia, dar totuşi domnul Poteraş este un om foarte ocupat.

Pe scena politică, doar „actoraşi”
Consideraţi că oamenii din politică joacă „teatru”?
Cu siguranţă. Teatrul este una dintre cele mai vechi modalităţi artistice şi a ajuns, în momentul de faţă, una dintre cele mai alese măiestrii. Un actor prost se vede de la o poştă. Din păcate, cei mai mulţi dintre cei care evoluează pe scena politică românească sunt actoraşi. Se descurcă prost şi de aceea opinia publică are atât de puţină încredere şi atât de multă desconsideraţie pentru actorii politici.

După părerea dumneavoastră, cine ar putea fi „marioneta” scenei politice din România?
În politică, până la urmă, toţi suntem nişte marionete. Toţi jucăm în cadrul unei echipe. Toţi cei care înţeleg că politica se poate face doar în echipă ar putea să se întrebe dacă nu sunt marionete. Sunt jucători într-o echipă şi sunt marionete în măsura în care respectă regulile jocului şi fac parte dintr-o echipă.

Aţi susţinut că „Andreea Pora ar fi o soluţie fericită la conducerea Televiziunii Naţionale”. Domnul Sassu a comis greşeli care nu pot fi trecute cu vederea?
Domnul Sassu a încălcat reguli fundamentale ale instituţiei publice: obiectivitatea, echidistanţa, informarea corectă a telespectatorilor, a cetăţenilor ţării. În fruntea departamentului de actualităţi este o persoană cu un statut de interimat de atâta vreme, nu s-a organizat concurs pentru titularizare. Criteriul performanţei nu a fost cel în baza căruia au fost promovaţi oamenii. Există rapoarte care arată felul în care a fost condusă televiziunea publică. Au fost multe lucruri, s-au acceptat încălcări ale legii. Pe de-o parte, politica editorială postului, oamenii care au fost ameninţaţi pentru opiniile lor, toate aceste lucruri au făcut ca bilanţul domnului Sassu să nu fie unul fericit, lăsând la o parte datoria şefului instituţiei de a sta în afara jocurilor politice.

„Am depus o iniţiativă legislativă privind incompatibilitatea între calitatea de parlamentar şi cea de sindicalist. Sunt lideri de sindicat care au averi nicidecum obţinute din munca unui teren pe care îl au la ţară...”

Sunteţi membru al Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Filme. Peliculele XXX...?
Şi la TV am unul sau două canale. Aş minţi dacă aş spune că nu am văzut niciodată aşa ceva. Este altceva decât a şaptea artă. Există litearatură erotică de calitate, de la celebrul „Amantul doamnei Chatterley”, trecem şi prin Ion Creangă. Depinde care este raportul între vârful acela de sare şi piper şi restul substanţei folosite în carte sau în film. Dacă se reduce doar la a filma cu demenţă un act sexual din toate unghiurile posibile şi imposibile, e mai greu să-ţi imaginezi că poate fi vorba despre artă.

Cele mai importante iniţiative legislative?
Sunt multe. Am avut o iniţiativă legislativă legată de Legea cinematografiei la care sunt coautor cu Sergiu Nicolaescu. De asemenea, am predat la Comisia de Învăţământ un pachet de amendamente la Legea învăţământului. Pentru prima dată, în capitolul învăţământului de stat, introduc un subcapitol - învăţământul universitar artistic şi de sport. Este vorba despre ceea ce, în general, se numeşte învăţământul vocaţional. Am colaborat cu toţi rectorii universităţilor de artă, iar un lucru foarte important ţine de vârsta la care profesorii din zona învăţământului artistic îşi pot continua activitatea cu acordul Senatului Universitar dincolo de vârsta de pensionare.

După părerea dumneavostră, de ce filmele româneşti nu se bucură de succesul celor străine?
Difuzarea filmelor este o mare aventură câtă vreme reţeaua cinematografelor din Bucureşti, din ţară, este foarte săracă. Cinematografele din malluri sunt cu 10 clase peste cele din reţeaua publică. Acum, este în curs de elaborare o ordonanţă de urgenţă a guvernului prin care Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor să redobândească un număr de săli de cinema pe care să le aducă la standardele normale şi să dea autorităţilor un număr de cinematografe pe care acestea să le repună în stare de funcţionare. Lumea vine să vadă filme româneşti. În bugetul unui film, un capitol de cheltuieli există pentru promovare. La noi, se face într-un mod lipsit de orice profesionalism şi de susţinere logistică.

„Există în activitatea unui parlamentar două paliere. Orice senator se gândeşte la oamenii din Colegiul lui şi, în egală măsură, există un interes general care priveşte problemele cu care se confruntă o ţară întreagă.”, Radu F. Alexandru, senator PDL în Colegiul 11