Gelu Diaconu 12.07.2010

Fundatia Universitara Carol I, monument al culturii

ISTORIE. Regalitatea a dat Capitalei constructii de o valoare deosebita

Perioada monarhiei din România a fost, fără îndoială, una dintre cele mai semnificative în ceea ce priveşte dezvoltarea arhitectonică a Bucureştilor. Au fost ridicate în acea perioadă clădiri importante, precum Palatul Poştelor, Cercul Militar Naţional sau Palatul Casei de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economii. Fundaţia Universitară Carol I este edificiul cu una dintre cele mai zbuciumate istorii.

Venirea pe tron a regelui Carol I a însemnat nu numai o neaşteptată turnură pe eşichierul politic românesc din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ci şi garanţia că România va deveni o ţară al cărei prestigiu european va creşte necontenit. Obţinerea independenţei ţării, redresarea economiei şi stabilitatea conducerii prin punerea bazelor unei dinastii sunt câteva dintre elementele care au asigurat, pe de altă parte, şi o dezvoltare fără precedent a culturii româneşti din acea perioadă. Un pas important în acest sens a fost construirea Palatului Fundaţiei Universitare Carol I, ca sediu al Fundaţiilor Regale.

Istoria ridicării viitoarei biblioteci universitare
Pe data de 3 mai 1891, regele Carol I se adresa printr-o scrisoare preşedintelui Consiliului de Miniştri, exprimându-şi dorinţa de a înfiinţa „un aşezământ spre binele tinerimii universitare de la toate facultăţile din ţară, înzestrat cu o bibliotecă totdeauna deschisă” (cf. istoric Biblioteca Centrală Universitară Carol I). Edificiul a fost ridicat între anii 1891 - 1893 de arhitectul francez Paul Gottereau, cel care mai realizase Palatul Casei de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economii şi vechiul Palat Regal. Următorii doi ani au fost consacraţi dotării şi amenajării edificiului, inaugurarea având loc pe 14 martie 1895, în prezenţa regelui Carol I.

Mărire şi decădere
Acelaşi arhitect Paul Gottereau avea să lucreze, între 1911 şi 1914, la extinderea vechiului local. Noul edificiu a fost inaugurat pe 9 mai 1914, cu doar câteva luni înainte de moartea lui Carol I (10 octombrie 1914). Fundaţia Universitară Carol I devenea astfel unul dintre cele mai moderne edificii ale Bucureştilor şi un reper pe harta culturală a ţării. Amfiteatrul de 500 de locuri, cele patru săli de lectură şi depozitele de carte sunt doar câteva dintre elementele care au dat instituţiei un nivel european. După al Doilea Război Mondial, în iulie 1948, noile autorităţi comuniste au schimbat vechea titulatură în Biblioteca Centrală a Universităţii „C.I. Parhon“. A cunoscut o continuă dezvoltare, devenind cea mai importantă bibliotecă universitară din ţară. A venit însă Revoluţia din decembrie 1989.

Un incendiu care a mistuit istoria
Au rămas încă vii în memoria celor care au trăit evenimentele din decembrie 1989 apelurile lui Ion Caramitru de încetare a focului în Piaţa Palatului. Trasoarele au aprins la un moment dat acoperişul Bibliotecii Centrale Universitare, clădirea fiind cuprinsă de flăcări. A suferit pagube majore, însă cea mai mare pierdere o constituie dispariţia a peste 500.000 de volume (12.000, de carte bibliofilă, dintre care 52, din biblioteca lui Eminescu), numeroase ex-librisuri, dar şi manuscrise ale lui Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, I.L. Caragiale, George Coşbuc, Lucian Blaga sau Mircea Eliade. Reconstrucţia clădirii şi refacerea fondului de carte au durat mai bine de 10 ani, redeschiderea oficială având loc pe 20 noiembrie 2001.

„Regele a ţinut să creeze şi să înzestreze opere de caritate cum ar fi Orfelinatul Ferdinand şi Fundaţia Universitară Carol I, unde studenţii pot găsi nu doar o bibliotecă pusă gratuit la dispoziţia lor, ci pot obţine şi burse pentru a-şi publica tezele.” , Frederic Dame (Bucureştiul în 1906, Ed. Paralela 45, 2007, pag. 384)

Comenteaza aici:

Dimensiune font:

Taguri:

Comentarii:

Afisari:

1977 (ultima in 12.07.2010)

Rating:

(4 voturi )

Mai citeste: