Alexandru Manea & Gelu Diaconu 14.07.2010

„Invitation to Composers”, o invitatie la muzica buna

DEMERS. Pianista Anda Anastasescu este initiatoarea unui proiect generos

Absolventă a cursurilor Liceului de muzică „George Enescu” şi a Conservatorului „Ciprian Porumbescu”, muziciana a ales, la începutul anilor ’70, să rămână în Occident pentru a-şi putea construi o carieră internaţională. A colaborat de-a lungul timpului cu nume mari, precum Sergiu Celibidache, şi a format orchestra London Schubert Players, alături de care a concertat şi în România. Între 1991 şi 1995, a iniţiat şi a produs, sub patronajul lui Yehudi Menuhin, patru ediţii ale Festivalului Internaţional „Constantin Silvestri“ la Târgu Mureş. Prezentă la Bucureşti pentru derularea proiectului „Invitation to Composers”, Anda Anastasescu a acordat un interviu în exclusivitate ziarului „ring”.

Doamnă Anda Anastasescu, care au fost împrejurările în care aţi decis să rămâneţi în Occident?
Am fost trimisă de Ministerul Culturii, cu paşaport de serviciu, ca să particip la concursul de pian de la Leeds, din Anglia, în 1972. Mi s-au oferit acolo concerte la universităţi din Marea Britanie şi o bursă la Royal Academy of Music. Nu am primit nici până astăzi răspuns la cererea de prelungire a vizei şi, de fapt, nu mi s-a dat niciodată prelungirea. Am decis că nu puteam să dau cu piciorul la ceea ce mi s-a oferit acolo în urma concursului.

Care a fost reacţia autorităţilor din România?
Am fost condamnată la închisoare. Am avut această condamnare până când s-a dat amnistia din 1978. Să cari în spate o închisoare de şase ani când eşti un tănâr emigrant de 22 de ani în Marea Britanie şi să fii rupt de familie şi asupra familiei să fie şi anumite repercusiuni, a fost destul de greu.

O punte muzicală peste timp

Spuneţi-ne, vă rugăm, care este specificul proiectului „Invitation to Composers”?
Proiectul a fost selectat de Uniunea Europeană pentru Programele Culturale şi Educative 2009 – 2011. Se petrece în trei ţări, Marea Britanie, Franţa şi România, pe timp de doi ani. Este o chemare făcută compozitorilor de orice naţionalitate şi de orice vârstă din lume, de a se inspira din opere ale unor compozitori din secolele trecute, care şi-au lăsat o amprentă în muzica clasică europeană. Să ia, aşadar, opera pe care o indic eu, să se inspire din ea şi să formeze o punte de legătură cu estetica şi tehnicile de compoziţie ale secolului XXI.

Care sunt etapele proiectului?
Proiectul în sine a început în noiembrie 2009 şi va dura până la 31 octombrie 2011. Lansarea a avut loc pe 31 martie. Prima etapă, pe primele modele ale proiectului, se termină la sfârşitul lui noiembrie. În decembrie vom primi compoziţiile pe temele pentru 2011, care sunt diferite şi care conţin şi modelul Enescu. Modelul Enescu nu este pentru 2010, ci pentru 2011. Un alt element nou pentru 2011 îl reprezintă nişte teme de compoziţie pentru combinaţii instrumentale pe care nu s-a scris niciodată.

Cum se va materializa acest proiect şi ce activităţi aveţi preconizate în desfăşurarea lui?
Proiectul conţine concerte, ateliere publice, la care va lua parte şi compozitorul respectiv, seminare, conferinţe sau forumuri ale compozitorilor. În fiecare an, proiectul este ca un concurs. Noi dăm temele respective pentru 2010, de exemplu, iar din ele am ales deja anul acesta 22 de lucrări ale unor compozitori din 11 ţări. Deci, din luna martie am început să prezint aceste lucrări, până la 28 noiembrie, când este ultimul eveniment de anul acesta. Până atunci eu trebuie să le prezint pe toate 22.

Aţi pomenit la un moment dat de Enescu. Sunteţi de părere că muzica marelui muzician român poate aduce, prin acest proiect, elemente de noutate?
Absolut! Muzica lui Enescu este în creştere de cunoaştere. Totuşi, trebuie împinsă în faţă. „Oedip“, de pildă, nu s-a montat niciodată la Londra. Am discutat cu ICR Londra, dacă am putea să ne unim forţele să inspirăm Royal Covent Garden să facem acest lucru. „Oedip“ este greu de pus în scenă, dar, să fim serioşi, la nivelul tehnicii din ziua de azi sunt şi alte opere foarte grele.

Magia prezentării, magia muzicii

Efortul dvs. este foarte generos. Ce speraţi de la acest proiect?
Eu sper, aşa cum am sperat şi în alte acţiuni întreprinse, ca în primul rând felul în care prezint să aibă o magie. Până acum, lucrurile s-au întâmplat exact cum mi le-am dorit, chiar mai bine decât atât. Lumea a fost captivată de prezentare şi de felul în care am dus lucrurile în această sferă componistică şi spirituală de care nu ştiau partenerii. Pe de altă parte, mă interesează foarte mult ca instrumentiştii să poată să înveţe de la compozitori, pentru că, de exemplu, nu suntem noi atât de norocoşi încât să-i avem pe Beethoven şi pe Mozart ca să stăm de vorbă cu ei şi să le înţelegem astfel demersul creator.

„Dacă am o idee despre care ştiu că poate să lase ceva în urma ei, o transpun, chiar dacă lucrul este extrem de greu, chiar dacă banii sunt puţini sau nu există” , Anda Anastasescu

Comenteaza aici:

Dimensiune font:

Taguri:

Comentarii:

Afisari:

1134 (ultima in 14.07.2010)

Rating:

(0 voturi )

Mai citeste: