În exclusivitate pentru “ring”, scriitorul Adrian Păunescu ne-a dezvăluit, într-un miniinterviu, resorturile ascunse ale ultimelor sale cărţi, “Vinovat de iubire” şi “Ultima noapte pe Atlantida”. Un roman şi o carte de poezie cu… multe chei.

Domnule Păunescu, este cartea ”Vinovat de iubire” un roman “cu cheie”, “cu chei”?
Este şi un roman cu chei, dar atât cât orice realitate ascunde şi permite aceste chei.

Sunteţi dumneavoastră doctorul Andrei Ionescu din carte, sunteţi un “doctor al iubirilor”?...
Doctorul Andrei Ionescu nu sunt doar eu, ci este aproape orice personaj al epocii antedecembriste care a ajuns în situaţia de a fi judecat de inferiori sub aspect intelectual, de inferiori sub aspect profesional, de inferiori sub aspect moral, de oameni care nu s-au implicat niciodată.

Are romanul şi o cheie politică?
Da, este această chestiune a tulburării de fond a apelor, a valorilor, a stagnării. Şi apariţia tuturor gunoaielor, dar şi a unor noi valori. (…) Doctorul Andrei Ionescu, de la sanatoriul din cartea mea, trebuia dat afară pentru că era valoros. Sigur că este de discutat în cărţile viitoare ce se întâmplă şi dincolo de halatele albe. Poate că aveau loc şi nişte revanşe politice…

Este un roman cu… ” va urma”?
Nu. Aşa cum este poate rămâne singur. Dar aşa cum este se pot deschide şi noi orizonturi. Eu, în orice caz, sunt obsedat de personaje şi de asta nici nu am spus în final că doctorul a murit. Am spus doar că a fost înmormântat în propria lui invenţie de salvare a oamenilor.

Şi volumul de poezie “Ultima noapte pe Atlantida”?
Eu am avut mereu premoniţia scufundării. (…) Este o idee genială pe care am avut-o de a identifica scufundarea Atlantidei cu prăbuşirea economiei României.

Povestea cărţilor
Marţi după-amiază, în curtea casei sale din Dionisie Lupu, nr. 84, de ziua sa, Adrian Păunescu va acorda autografe pe ultimele sale două cărţi. Romanul “vinovat de iubire” a fost scris, după cum spune Adrian Păunescu, în 1990, “la sugestia şi la intervenţia unui mare tip, a unui om minunat, care este regizorul Cornel Diaconu. În ce priveşte cartea de poezii “Ultima noapte pe Atlantida”, în mare parte ea a fost scrisă în periada 1982-1983 şi a fost continuată... până în zilele noastre. Pentru că, aşa cum spune poetul, a avut mereu “premoniţia scufundării” şi a identificat “scufundarea Atlatidei cu prăbuşirea economiei României”.