Este Bucureştiul cel mai poluant oraş dintre marile capitale ale sud-estului Europei? De ce este „Micul Paris” mai mare ca… „Marele Paris”? Ce se va întâmpla cu Bucureştiul, din punct de vedere ecologic, dacă va deveni… megalopolis? Care sunt, de fapt, cele mai mari provocări de mediu pentru capitala României? Cum ar putea câştiga România 22 de miliarde de euro? Aflaţi toate răspunsurile într-un interviu acordat, în exclusivitate pentru ziarul „ring”, de comisarul general Silvian Ionescu, şeful Gărzii Naţionale de Mediu din România.

Domnule comisar general, care este prioritatea priorităţilor de mediu pentru capitala României în viitorul imediat?
Staţia de epurare Glina.

Este, oarecum, o prioritate… dinainte anunţată. Pentru luna august 2010. Adică bate la uşă. Care ar fi aşteptările de la acest proiect-provocare?
Toată lumea spune că, anul acesta, intră în funcţiune staţia de epurare. Nu e adevărat. Anul acesta intră în funcţiune doar o primă parte a proiectului, care nu va rezolva nici măcar o treime din problemele Bucureştiului în ceea ce priveşte epurarea apelor reziduale. Dar, asta e: construirea staţiei de epurare nu se poate face decât în felul acesta.

Adică pe etape?
Da. Iar a doua etapă, cea finală, care duce inclusiv la construirea uscătorului de noroaie, care este o investiţie uriaşă. Numai uscătorul costă 180 de milioane de euro. Şi care va duce inclusiv la tratarea nitriţilor.

La ce ar trebui să se aştepte bucureştenii din momentul în care va porni, efectiv, acestă staţie de epurare?
Bucureştenii deja plătesc…
Cum adică?
Începând de anul trecut, în factura de apă apare, separat, canalizarea. Sunt banii care vor fi folosiţi la plata datoriei către bănci: Banca Mondială, BERD şi altele.

Cât costă, de fapt, tot proiectul?
Staţia de epurare va costa, în total, probabil, peste 600 de milioane de euro.

Merită această investiţie?
Sigură că merită. Se recuperează Dunărea, în primul rând. Şi, evident, Delta Dunării.

Şi Bucureştiul?!...
Bucureştiul este cel mai poluant oraş în ceea ce priveşte Dunărea. (…) Şi este şi ultimul, din păcate, pe cursul fluviului. Bucureştiul este cel mai poluant. Pentru că este cel mai mare dintre toate oraşele care deversează şi este cel mai aproape de vărsarea fluviului în Marea Neagră.

Dincolo de „şocul financiar”, pentru bucureşteni, există şi un şoc al provocărilor de mediu? Adică mirosurile şi alte efecte neplăcute?!
Este posibil, pentru că tratarea mecanică, în primă fază, va fi aerobă. Există capitale în anaerobă Europa care au staţii de tratare, în care mirosurile sunt recuperate. Probabil că, după 2018, când se termină faza a doua, se va face şi staţia de tratare anaerobă, dar asta este o altă investiţie, foarte mare, şi putem vorbi de peste 150 de milioane de euro.

Aşadar, recapitulând, câte etape cuprinde proiectul „Staţia de epurare Glina”?
Aşa cum e proiectată acum, staţia de epurare se finalizează în 2018, cu cea de-a doua fază a investiţiei. Această a doua etapă cuprinde tratarea nutriţilor şi mărirea capacităţii, pentru că acum se tratează doar opt metri cubi pe secundă, dintr-un total de peste 17 sau chiar peste 25, în condiţii de ploaie. La ora actuală s-a construit un canal paralel ocolitor al staţiei pentru condiţii de ploi puternice. Şi nu ştiu când, cândva, va trebui să ne ocupăm de separarea reţelelor de canalizare: pluvial, menajere! În tot oraşul. Acesta e viitorul. Noi, acum, tratăm apă de ploaie, ceea ce este o calamitate, costurile sunt enorme. Dacă separi apele pluviale de apele menajere, tratezi o cantitate rezonabilă de apă şi costurile scad simţitor.

Apropo de această staţie şi de alte obiective urât mirositoare din zonă. Există un proiect al marelui Bucureşti, al capitalei metropolitane, variantă în care o astfel de staţie de epurare sau obiective precum Protan, gropa de gunoi şi altele, ar ajunge să fie mai degrabă spre centrul oraşului. Ce proiecte de mediu ar implica, aşadar, megalopolisul, Bucureştiul cel Mare?
Este, mai degrabă, o chestiune de administraţie decât una de mediu. Pentru că, de pildă, nu ştiu dacă ştiţi, Parisul este mai mic decât Bucureştiul?

Paradoxal! Parisul este mai mic decât… ”Micul Paris”?!...
Da, dacă vreţi să păstrăm metafora, dar să respectăm adevărul, Parisul este mai mic decât… ”Micul Paris”? Este o afirmaţie responsabilă. Parisul are două milioane de locuitori şi Bucureştiul are 2,2 milioane de locuitori.

Aproape incredibil !?!...
Da, numai că Ile de France are 14 milioane de locuitori, iar în Bucureşti-Ilfov sunt 3,7 milioane. Dar marele oraş nu va îngloba în mod natural tot Ilfovul. Se va desena, practic, o nouă hartă.

Cât de aproape este acest proiect?
Primul semn este că deja există o hotărâre a consiliului general privind trecerea salubrităţii la Primăria Capitalei. Treptat-treptat, în mandatul acesta, în mandatul viitor, lumea va trebui să se trezească. Dar aici nu vorbim numai de Bucureşti, trebuie constituite euroregiunile. Pentru că România are acum la dispoziţie circa 22 miliarde de euro, din fondurile comunitare, pe care nu le accesează pentru că nu şi-a trasat euroregiunile şi, mai ales, regiunile transfrontaliere. Şi, în varianta în care noi suntem în opoziţie, va trebui să ne punem la masă cu puterea şi să modificăm Constituţia.
S-ar putea spune că problemele de mediu nu sunt niciodată în opoziţie.
Evident, asta spun şi eu: problemele de mediu nu trebuie să fie niciodată în opoziţie.

„Bucureştiul, cel mai poluant oraş pentru Dunăre”

„Staţia de epurare Glina, prioritatea imediată a Capitalei României”

„Este o afirmaţie responsabilă (…) Parisul este mai mic decât…«Micul Paris»”

22 miliarde de euro aşteaptă să fie accesate de România după trasarea euroregiunilor.