Fără să ne dăm seama, într-o zi am putea să trecem liniştiţi pe lângă o adevărată ţintă vie a terorismului fără frontiere: o închisoare a CIA aflată, într-o locaţie neştiută, în plin centru al capitalei României. Asta dacă ar fi să dăm crezare scandalului centrelor de detenţie secrete ale ale închisorilor CIA, care pune din nou România pe harta răului, de data aceasta cu nume, locuri şi fapte.

Potrivit AP, mai mulţi prizonieri Al-Qaida, între care organizatorul atentatelor din 11 septembrie, ar fi fost aduşi, în 2003, în Bucureşti, la o aşa-zisă locaţie “Britelite” - închisoarea CIA de pe teritoriul României. “ring” a stat de vorbă cu mai mulţi foşti sau actuali oficiali şi analişti care fie dau vina pe diverse servicii secrete, din Vest sau din Est, fie, cum este cazul generalului Talpeş, fost şef al spionajului românesc, pe… ”filiera elveţiană a dezinformării”. Probabil că o reacţie oficială fermă ar pune punct acestui joc “de-a alba-neagra” cu închisorile CIA pe teritoriul României.

Povestea zborurilor secrete
România a fost indicată ca fiind una dintre ţările care ar fi găzduit închisori CIA încă din 2005, în momentul dezvăluirii programului închisorilor secrete ale agenţiei americane, fapt negat sistematic de autorităţile de la Bucureşti. Mai întâi, au fost avioanele-închisori. Pe urmă, presupusa închisoare secretă din baza Kogălniceanu. Ulterior, un important raportor special al Consiliului Europei, senatorul elveţian Dick Marty, a dezvaluit, în iunie 2007, că în Polonia şi România ar fi existat centre de detenţie ale CIA, între 2003 şi 2005, cu acordul preşedinţilor celor două ţări. Au venit anul trecut, în august, aşa-zisele dezvăluiri ale unui fost agent CIA care dădea primele detalii în legătură cu un posibil loc al închisorii secrete: în Bucureşti, pe o stradă foarte populată, în zona unei clădiri recent renovate. Şi, în fine, zilele acestea, agenţia Associated Press dă numele (probabil de cod) al locaţiei din Bucureşti (“Britelite”) şi numele teroriştilor-şefi care ar fi fost aduşi acolo. Toate aceste informaţii explozive au o mare problemă: lipsa de probe. Aşadar, cineva vrea cu tot dinadinsul să ne pună pe harta Răului sau ceva ni se ascunde şi devenim, fără să ne dăm seama, ţinte vii în calea terorismului internaţional?!

Ruta/rutele terorii
Potrivit AP, citat de Hotnews, zborul de transfer al deţinutilor ar fi inclus închisorile CIA din Afganistan, Polonia, România, Maroc şi Guantanamo Bay. Zborul secret ar fi inceput în Kabul, de unde CIA l-a luat pe Mustafa al-Hawsawi din închisoarea Salt Pit. Avionul-închisoare ar fi zburat apoi la Szymany (Polonia), unde agenţii CIA l-au luat pe Khalid Sheikh Mohammed, pe care l-au dus la închisoarea “Britelite” din Bucureşti. Următoarea oprire ar fi fost în Rabat (Maroc). În fine, la 23 septembrie 2003, un avion Boeing 737, nemarcat, ar fi decolat din Maroc şi, la 24 septembrie 2003, aparatul ar fi aterizat la Guantanamo Bay. La bordul avionului se aflau cel puţin patru dintre cei mai importanţi prizonieri Al-Qaida: Abu Zubaydah, Abu Zubaydah, Ramzi Binalshibh şi Mustafa al-Hawsawi. În noiembrie 2003, Curtea Supremă americană ar fi decis să ia în considerare dacă deţinuţii de la Guantanamo pot da statul american în judecată şi, îngrijoraţi de ce ar putea povesti aceştia despre ”tacticile de interogare” ale CIA, cei din Administraţia de la Washington au hotărât să-i ducă pe prizonieri înapoi în închisorile din străinătate.

România, ţintă colaterală
Iată cum comentează analistul de politică externă Bogdan Chirieac acest scandal internaţional cu repetiţie. “Eu cred că este un război între serviciile de informaţii din SUA şi din ţările europene. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, când a izbucnit prima dată acest scandal, este de amintit că era un conflict între CIA şi Administraţia Bush, fiindcă un înalt oficial al administraţiei deconspirase identitatea unui agent secret care era, de fapt, soţia unui distins ambasador american aflat la post peste hotare. De acolo a pornit totul. Acum, eu cred că noi suntem în situaţia în care România şi alte state, bune aliate ale SUA, sunt un fel de victime colaterale. Nu văd alt motiv pentru care s-ar vehicula numele României într-un astfel de context care nici măcar nu este lipsit de pericol pentru că nu este un fapt pozitiv, nici măcar pentru un stat ca România să fie în vizorul fundamentaliştilor islamici pe motivul că, pe teritoriul său, s-ar presupune că sunt deţinute persoane care fac parte din conducerea Al-Qaida. Mai degrabă cred că este un fapt strict mediatic care nu are legătură cu realitatea, dar pentru care România trebuie să-şi ia măsuri care costă. Dacă mai ţineţi minte, la vremea respectivă, reprezentanţii presei internaţionale au fost invitaţi în România şi nu au găsit nimic. (…) În mod evident suntem victime colaterale într-un război care nu este al nostru. E adevărat că suntem aliaţi, suntem membrii NATO, însă nu cred că pe teritoriul României pot fi deţinute persoane ani de zile fără a fi judecate. Pentru că aici este toată problema, întrucât s-ar încălca principiile fundamentale ale Tratatului de la Copenhaga”, spune analistul Bogdan Chirieac.

“O reacţie oficială, absolut necesară!”
Ce e de făcut? “O reacţie oficială fermă de la cel mai înalt nivel este absolut necesară. Eu n-am auzit de «Britelite», dar, pe de altă parte, dacă există indicată o astfel de locaţie, ar trebui duşi din nou ziariştii la locaţia respectivă să vadă cu ochii lor despre ce este vorba”, mai comentează Chirieac.

“Nu vine de la prieteni ai americanilor”
Oficial, justiţia română nu a auzit de aşa ceva. Pe surse, chiar avem confirmarea că procurorii nu au înregistrat un dosar care să aibă legătură cu închisorile secrete. Pe de altă parte, rând pe rând, serviciile noastre secrete de spionaj şi contraspionaj, respectiv SIE şi SRI, precum şi MApN, prin miniştrii care au condus în perioada respectivă instituţia, au anunţat că nu deţin sau nu au obţinut date şi informaţii privind subiectul existenţei unui centru de detenţie CIA în Bucureşti, adăugând că, în cazul în care astfel de închisori ar fi existat, subiectul s-ar fi aflat în ziare. Iată ce ne-a declarat, în acest sens, fostul ministru liberal al apărării Teodor Atanasiu. “Eu, personal, nu am auzit niciodată de aşa ceva, dacă exista, obligatoriu trebuia să fiu informat (…) Informaţia nu vine în niciun caz de la nişte prieteni ai americanilor pentru că americanii ar fi primii care ar trebui să lămurească această problemă dacă ar fi adevărată”, spune fostul ministru.

Generalul Talpeş şi… ”Filiera franceză”
Un interesant punct de vedere are generalul Ioan Talpeş care aruncă pisica în… curtea elveţienilor. “Eu am considerat-o de la început o provocare atunci când am văzut şi unde a fost aruncată, adică pe o filieră elveţiană”, spune generalul Talpeş, care argumentează cu exemple concrete, începând din 1933, continuând cu anul 1989 şi cu anii 1995-1996, când diverse scandaluri, pe “filieră franceză”, au pus România pe hartă. Întrebat dacă se poate vorbi despre o filieră elveţiană a dezinformării, fostul şef al spionajului răspunde cu diplomaţie: “Nu neapărat de o filieră elveţiană, ci de o filieră care utilizează Elveţia în astfel de cazuri”.