Gelu Diaconu 17.08.2010

Parcurile si gradinile de langa casa

FRUMUSETE. Capitala ofera mici oaze de natura cetatenilor care vor sa se relaxeze

Canicula a pus stăpânire pe Bucureşti de aproape două săptămâni. În aceste condiţii, oamenii caută în mod firesc zone umbroase, cu multă vegetaţie, care să le ofere un cât de mic confort termic. Cei care trec, de pildă, prin Piaţa Romană, găsesc mai greu un astfel de loc. „ring” a mers la pas pe bulevardul Dacia şi a descoperit trei parcuri discrete, cu un farmec aparte.

Parcul Ion I. C. Brătianu
Aflat pe bulevardul Dacia, în zona dintre Calea Victoriei şi Piaţa Romană, lângă Muzeul Literaturii Române, micul parc ce poartă numele cunoscutului lider liberal a fost conceput, iniţial, ca o grădină. În 1908 au fost demarate lucrările de construcţie a reşedinţei din strada Lascăr Catargiu nr. 5 (azi strada Piaţa Amzei nr. 5 – 7), corpul central al imobilului având o frumoasă faţadă posterioară cu vedere spre grădină. Soţia politicianului, Elisa Brătianu, s-a ocupat de amenajarea grădinii, inaugurarea având loc pe 24 noiembrie 1937. În acelaşi an a fost dezvelită şi statuia lui Ion I. C. Brătianu (care murise în 1927), operă a sculptorului croat Ivan Mestrovic. Monumentul a fost mutat după război, în 1947, fiind readus în scuarul cochetului parc bucureştean abia în 1991. Pe vremea „democraţiei populare”, parcul a purtat numele lui Ilie Pintilie, un fost lider comunist, mort la închisoarea Doftana în timpul cutremurului din 1940.

Parcul Ion Voicu (fost Ioanid)
Mergând mai sus de hotelul Dorobanţi, pe bulevardul Dacia, la un moment dat se face la dreapta o stradelă ce dă direct într-un parc înconjurat de vile cochete. Terenul, care pe la jumătatea secolului al XVIII-lea era numit Grădina Braslea, deoarece era un loc de plimbare pentru cetăţenii din zonă, a fost cumpărat de librarul Gheorghe Ioanid (1818 – 1906) şi transformat într-un frumos parc de cartier. Având în vedere că locul era mlăştinos, de acolo izvorând un mic afluent al Dâmboviţei, Bucureştioara, au fost necesare lucrări de asanare. În 1872, odată cu primii paşi în vederea sistematizării zonei, s-a decis amenajarea unui parc, lucrările fiind încheiate în 1875. Terenul fusese cumpărat de Gheorghe Ioanid încă din 1856 de la marele agă Pană Băbeanul contra sumei de 2.100 de galbeni. După moartea librarului, moştenitorii acestuia au vândut proprietatea Primăriei Capitalei. În 2003, când a fost amplasată aici statuia violonistului Ion Voicu, parcul a fost rebotezat cu numele marelui artist.

Parcul Grădina Icoanei
Publicistul francez Frederic Dame face, în cartea sa „Bucureştiul în 1906” (Ed. Paralela 45, 2007), o descriere destul de succintă a zonei: „Grădina Icoanei este situată pe locul unui fost lac, secat în 1870. Grădina a fost terminată în 1875. Are formă triunghiulară, cam tristă şi puţin frecventată”. Delimitat de străzile Polonă, Alexandru Xenopol, Jean-Louis Calderon şi Pictor Arthur Verona, parcul este astăzi una dintre bijuteriile de arhitectură peisagistică ale Capitalei. Cam în acelaşi timp cu demararea lucrărilor de asanare a zonei din care izvora Bucureştioara, fosta baltă numită odinioară „a Bulindroiului”, sau „balta de la Icoană”, s-a încheiat un contract pentru înfiinţarea unei grădini publice numite „Maidanul Icoanei”. Zona se afla atunci în vecinătatea gropii de gunoi şi a crematoriului, însă odată cu planurile de sistematizare a devenit una dintre cele mai frumoase din târgul Bucureştilor, farmec păstrat până în ziua de azi.

Comenteaza aici:

Dimensiune font:

Taguri:

Comentarii:

Afisari:

1699 (ultima in 17.08.2010)

Rating:

(0 voturi )

Mai citeste: