Să fii soţie dedicată familiei şi gospodăriei, dar, în acelaşi timp, să faci performanţă în politică nu pare a fi un secret pentru deputatul PSD în Colegiul 23 Aura Vasile, care pretinde că a găsit reţeta perfectă. Afirmă că întregul Guvern Boc este “varză” şi susţine că îi poate da oricând lecţii despre domeniul transporturilor ministrului Radu Berceanu.

Cum aţi intrat în politică?
În anul 2000 eram de 15 ani director general, aveam o activitate foarte bună la o societate profitabilă de transporturi auto de călători interjudeţene, judeţene şi internaţionale, câştigam foarte bine. Veneau controale unul după altul, dar frumuseţea este că, în '96, '97, '98, '99 până-n 2000, s-au încurcat în fustele mele scurte mulţi bărbaţi cu funcţii importante şi acum în statul românesc. Însă am hotărât, în '98, împreună cu colegii mei, că trebuie să ne apucăm de politică pentru că acolo trebuie să fie şi ingineri, şi jurişti, dar şi cei care lucraru cot la cot cu muncitorii.

600.000 de semnături pentru Legea Pensiilor

Ce aţi realizat pentru alegătorii dvs.?
Dacă n-aş fi avut o relaţie specială cu Marian Vanghelie, dacă nu m-ar ajuta, nu aş putea să fac nimic, pentru că bucureştenii nu-mi cer nici să fac şi nici să modific legi. Există o altă categorie cu care lucrez şi care mă ajută cu amendamente şi îmi cere să intervin pe proiecte de legi: ONG-urile, în general cele pe mediu, dar şi foarte multe dintre asociaţiile de cumpărători pe Legea 112, cea a ofiţerilor în rezervă şi retragere, a poliţiştilor comunitari. În jur de 600.000 de semnături pentru proiectul legii pensiilor vor veni de la astfel de asociaţii.

Cu ce probleme se confruntă locuitorii din Colegiu?
În sectorul 5, fiind case din pământ, construite din buza trotuarului şi strada având doar trei metri, când vii să bagi canalizare, dacă zgudui prea tare, cade casa. Sunt şi oameni care au luat pe bază de chitanţă notarială şi pământul, şi casa şi nu pot face contracte la gaze, la lumină. Ne chinuim de mulţi ani să găsim o soluţie.

„Berceanu a făcut să nu ne mai mişcăm pe şosele”

Care sunt cele mai importante iniţiative legislative ale dvs.?
Pe partea a doua a Legii 38, cea a taximetriei, am lucrat intens. Una dintre cele mai mari şmecherii financiare care se fac în România este în taximetrie, însă nu o fac amărâţii de şoferi, ci acei patroni care spun că au o garsonieră, nu au nici măcar o maşină în proprietate, nicio staţie de radio, însă se îmbogăţesc. Am făcut calcule la Comisie de Industrie, şi, în Bucureşti, patronii de taxi fură lunar două milioane de lei. Adică, firme cu activitate în taximetrie îşi depun bilanţul cu angajaţi zero?! Au fost aduse, în perioada comunistă, nişte aparate de taxare englezeşti. Erau din inox, era aproape imposibil să le fraudezi. În trei luni, şoferii mei le-au venit de hac. La transporturi aveam programul infrastructurii rutiere pe 50 de ani, la CFR - pe 50 de ani. Berceanu nu are nimic. Berceanu este cel care, prin felul în care înţelege el politica ministerului lui, a făcut să nu ne mai putem mişca pe şoselele României. Ştiţi că se vând gras vagoanele casate şi, teoretic, ele sunt reparate, apoi le cumpărăm înapoi? Fabricile noastre care ar trebui să le recondiţioneze stau. Se procedează aşa de ceva timp, chiar din guvernarea asta.

Care sunt cei mai slabi miniştri?
Începând cu Boc până la ultimul, toţi sunt „varză”. Argumente: ţi-e suficient să ieşi în stradă, să vezi Maternitatea Giuleşti?! E suficient să mă gândesc că vor ca limba română să devină facultativă?!

De ce sunt atât de puţine femei în parlament?
Politica îţi ocupă foarte mult timp. Femeile-politician se întorc acasă la bărbaţi. Bărbatul a venit o dată şi şi-a încălzit singur mâncarea, a două oară a bombănit, a treia oară a început să trântească până când a spus: „Dragă, te hotărăşti: ori cu politica, ori cu mine”. Femeile se simt bine în familie, mai bine decât bărbatul, şi au mereu o teamă că rămân fără acest bun. Există şi o altă situaţie. Se „zice” că femeile în politică trebuie să fie nevestele cuiva, fiicele cuiva, amantele cuiva, să fie susţinute de altcineva, să beneficieze de sponsorizarea cuiva. Este fals. Sau parţial fals.

„Eu, ca politician, nu am mai avut timp să cânt la pian, să colorez, să desenez. Singura chestie de la care nu mă scoate nimeni este bucătăreala, făcutul prăjiturilor.”

„Fiecare vot împotriva moţiunii duce la o nenorocire ca la Giuleşti”

Sunteţi încrezătoare în ceea ce priveşte moţiunea de cenzură?
Mi-e şi ruşine pentru acest prim-ministu. L-am şi întrebat la moţiunea trecută dacă s-a gândit că fetele lui vor citi în cărţi despre el, că este profesor de Constituţie şi nu reuşeşte să facă o singură lege care să nu încalce Constituţia. Avem strânse în Bucureşti peste 400.000 de semnături. Până la 1 septembrie vom mai strânge. Ne cheamă oamenii să mai semneze pentru moţiune. Faţă de prima, structura parlamentului nu mai e la fel: au mai venit unii la noi, sunt independenţii independenţilor, au cam fost alergaţi prin ţară o serie de colegi de-ai noştri, daţi jos din maşini, puse poze cu ei şi făcute ţinte cu roşii, vorbesc despre parlamentari de la PDL. Sever Voinescu, după declaraţiile pe care le-a făcut, este posibil să nu se prezinte la vot, ar fi o chestiune de onoare dacă nu are curajul să voteze împotrivă ca să-şi menţină declaraţiile. Fiecare vot care nu e pus acolo pentru a pleca acest guvern poate duce la moartea unui cetăţean, la foametea cuiva sau la această nenorocire pe care o vedem acum că se poate întâmpla la Maternitatea Giuleşti.

Pe cine ar putea numi Băsescu premier?
Băsescu este plin de surprize. Îmi place de Băsescu. Ştii de ce trăim prost în ţara asta? Că nu mai avem bărbaţi de bărbaţi. Noi încă nu suntem învăţaţi să votăm femei, nici noi femeile. Trebuie să recunosc că Băsescu este un bărbat. Nu am jignit şi nu am pus niciodată în inferioritate un bărbat. Sunt crescută de părinţi conservatori care au stabilit că femeia trebuie să ştie să gătească, să coasă, să picteze, să cânte la pian, să tricoteze. Am fost crescută pentru un rol de nevastă. Fac un clasament. Îmi dau seama în 10 minute dacă poate să fie şeful meu sau dacă în următoarele două minute mă „urc” în capul lui, fără probleme. Cel pe care constat că nu pot să-l trec în categoria bărbat, deci să fie şefii mei, nu-i voi jigni niciodată. În România, cel puţin în ultimii 20 de ani sunt doi lideri politici: Iliescu şi Băsescu. Liderul politic nu este şi manager politic sau intelectualul politic, este cel care duce după el mase, şi metaforic cel care reuşeşte chiar cu minciuna să convingă repede.

Propuneri de proiecte legislative?
Este una mai veche, dar care a devenit lege, privind energia electrică regenerabilă, preluată dintr-o directivă a UE, şi care teoretic în România nu se respecta şi nu era reglementată. Am avut o iniţiativă care nu a devenit lege, însă s-au inspirat din ea, trei sferturi din lege au devenit ordonanţa 109, după ce am iniţiat legea transporturilor rutiere în România, împreună cu Ion Bivolaru şi Miron Mitrea şi nu a apucat să intre în dezbatere. Le spuneam lui Victor Ponta şi lui Adrian Năstase că în orice ţară care are un guvern există o chestie planificată, există un plan energetic, un plan de transport. Îi spuneam lui Năstase: „Domnule Năstase, scoateţi din raft, aveam program energetic pe energie nucleară pe termen scurt, mediu până în 50 de ani”. La transporturi aveam programul infrastructurii rutiere pe 50 de ani, la CFR pe 50 de ani. La noi, pentru a câştiga anumite firme s-au dat licenţe ca la taximetrie, şi, în loc să circulăm pe calea ferată, tot transportul de marfă, nu mai spun de călători, l-am mutat pe drumuri. Asfaltul se ia pe roată, se sfărâmă, se poluează.

„Un autobuz de-al lui Videanu costă 500.000 euro”

Dacă avem fabrici, de ce importăm autobuze şi tramvaie?
În perioada lui Năstase, instituţia URAC a RATB-ului a câştigat o bursă, a fost o finanţare a unui proiect care se numeşte „Autobuz cu posea coborâtă” şi „Tramvai cu podea coborâtă”. Au reuşit inginerii şi muncitorii de la URAC şi au scos un bughiu, mai bun decât cel pe care îl importau, la numai 70.000 de euro. Cu acest bughiu şi cu munca gratuită a muncitorilor, cu banii primiţi de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cu semnătura lui Năstase am construit un tramvai cu podea coborâtă. Am făcut şi un autobuz, le-am omologat. Le-am luat şi licenţă internaţioanlă. Autobuzul a fost dus în faţa Guvernului, tramvaiul l-am scos când a candidat Oprescu. Nu se realizează nici în ziua de astăzi, în schimb se aduc tot din afară burghie cu mai mulţi bani, se cumpără autobuze şi tramvaie, la nişte preţuri de mă doare capul, iar muncitorii sunt daţi afară, inginerii au plecat de mult. De ce? Pentru că oamenii aştia nu puteau să dea ciubucuri probabil. Un autobuz de-al lui Videanu, cu aer condiţionat şi cu taxe, a ajuns pe undeva în jur de 500.000 de euro, nu 200.000 de euro cum susţine. La bughiu diferenţa era de la 280.000 de euro la 70.000 de euro, autobuzul ieşea la aproximativ 150.000 de euro. Luam chiar trei din banii care s-au dat pe un singur autobuz! Aveau munictorii de lucru, dacă luau salariu, plăteau taxe şi alimentau bugetul.

„Sunt mulţumită de când Chiliman face curăţenie”

Cum îi puteţi ajuta, din parlament, pe alegătorii dvs.?
Am primit corespondenţă de la tot felul de experţi, cabinete de avocatură în legătură cu intervenţia pe care am făcut-o la Avocatul Poporului, pe Ordonanţa 58 despre care se zice, fals, că modifică doar TVA. În această lege apare şi reducerea tichetelor de masă, a indemnizaţiilor mamelor, impozitarea actorilor şi a ziariştilor. Am lucrat şi am avut iniţiative, am lucrat pe Ordonanţa 98 cea privind gunoiul. Cred că fiecare sector poate să gospodărească mai bine această treabă decât centralizat cu REBU. Sunt mulţumită de când Chiliman face curăţenie, se mătură strada, se ridică gunoiul. Când îmi vine şi îmi mătură strada de trei ori pe săptămână sunt mai mult decât mulţumită, dacă mă gândesc că REBU nici măcar nu-mi ridica gunoiul. M-am implicat pe toate proiectele de legi ce ţin de comunitatea locală: am multe amendamente pe proiectul-cadru legea 50, cea a serviciilor publice, pe transportul public, iluminat. Am dat multă atenţie proiectului privind reabilitarea termică a blocurilor. Nu aş putea spune că a trecut un proiect prin Comisia de Industrie fără să mă aplec asupra lui şi nu aş putea să spun că nu am intervenit la foarte multe comisii cu amendamente.