„Pe atunci era bine. Se dadeau prime”

Istoria României de după cel de-al Doilea Război Mondial a stat sub semnul unei zile de mare mândrie pentru regimul comunist. Aniversarea momentului întoarcerii armelor împotriva „cotropitorului hitlerist” se desfăşura sub imperiul unei „mari bucurii” şi a unei de netăgăduit „însufleţiri revoluţionare”. În realitate, lucrurile stăteau cu totul altfel.

Mai mult de jumătate de deceniu, ţara noastră, botezată, rând pe rând, Republica Populară Română şi Republica Socialistă România, şi-a sărbătorit ziua naţională pe 23 august. Data coincide obiectiv cu ruperea legăturilor cu Puterile Axei şi trecerea de partea Aliaţilor. În 1944, în acea zi fierbinte de august, regele Mihai, sprijinit de forţele politice grupate în Blocul Democrat, l-a somat pe şefului statului, Ion Antonescu, să semneze armistiţiul sau să demisioneze, în caz contrar riscând arestarea imediată. Fidel alianţei cu Germania, mareşalul a preferat ultima variantă, astfel că trupele sovietice au primit undă verde pentru intrarea în Capitală aproximativ o săptămână mai târziu.
Parade militare, fast şi... mititei cu multă bere

Rescrierea istoriei de către regimul comunist le-a permis acestora arogarea tuturor meritelor pentru actul de la 23 August 1944, astfel că această zi a devenit sărbătoarea naţională a României. A început moda defilărilor fastuoase, cu parade militare, care alegorice şi procesiuni impresionante de oameni ai muncii purtând pancarte înfăţişându-i pe eroii comunişti şi pe conducătorii iubiţi aflaţi la tribunele special amenajate. După paradă, oamenii muncii se refugiau în grădinile restaurantelor sau în afara oraşului pentru a sărbători cum se cuvine, la un grătar cu mititei şi cu multă bere, ziua naţională.

„S-a pierdut semnificaţia zilei de 23 august. Dacă am întreba pe stradă despre ce înseamnă 23 august, nu ştiu dacă am mai găsi prea mulţi care să cunoască importanţa acestui eveniment.” , Nelu Musceleanu, 40 de ani, administrator de firmă

„La defilare, treceam prin faţa tribunei oficiale cu feţele zâmbitoare şi după aceea mergeam la plimbare prin Herăstrău, cu vaporaşul îndeosebi, iar mai târziu ne duceam la terase unde găseam mici şi bere.” , Horia P., 44 de ani, pensionar

„Ce era bine atunci era că ni se dădea câte o primă, nu prea grozavă, dar era suficientă să-ţi poţi petrece ziua plăcut, cu mici şi cu bere pe săturate. 23 august de atunci era mult mai atrăgător decât cel din ziua de azi.” , Marin Turcu, 60 de ani, pensionar

21 de ani au trecut de la ultima defilare de 23 august, care s-a desfăşurat fără obişnuita paradă militară, tribuna oficială fiind construită în dreptul clădirii Casei Radio de lângă Podul Eroilor.

Dimensiune font:

• -
• +

Taguri:

• istorie
• romania
• prime
• al doilea razboi mondial

Comentarii:

0

Afisari:

610 (ultima in 23.08.2010)

Rating:

(0 voturi )

Share: