Gelu Diaconu 30.08.2010
Palatele bancilor, adevarate monumente de arhitectura
ISTORIE. „Orasul lui Bucur” isi arata frumusetile de ieri si de azi
Oamenii se întreabă deseori ce este istoria, ce o defineşte sau cum sunt delimitate perioadele de timp care intră sub lupa analitică a specialiştilor. Ce înseamnă, pe de altă parte, istoria unui oraş? O punere în „oglindă”, o suprapunere de imagini pot să arate transformările (recente sau mai vechi) prin care a trecut urbea în care trăim. „ring” vă propune continuarea incursiunilor într-un oraş care poate fi definit ca un organism viu ce se schimbă aproape de la o zi la alta.
Banca Marmorosch Blank
Numele cunoscutului personaj al lui Marin Preda - Marmoroşblanc îşi găseşte un corespondent real în titulatura băncii înfiinţate în 1848 de negustorul şi zaraful („împrumutator” de bani) Iacob Marmorosch. Fondată iniţial sub formă de casă de bancă, a funcţionat la început în Hotel de France (cunoscut şi ca Hotel Victoria). Iacob Marmorosch se asociază în 1863 cu Mauriciu Blank, punând astfel bazele uneia dintre cele mai puternice instituţii de credite din acea vreme, sub denumirea Marmorosch Blank & Co. În 1877, participă la finanţarea armatei române în Războiul de Independenţă, iar în 1920, după ce devenise societate pe acţiuni cu 15 ani mai devreme, era considerată cea mai puternică bancă comercială din România. A dat faliment în 1931, ca urmare a crizei mondiale, făcând obiectul unui mare scandal în epocă. A fost naţionalizată în 1948. Palatul Marmorosch Blank din strada Doamnei a fost construit între 1915 şi 1923, după planurile cunoscutului arhitect Petre Antonescu.
Banca Chrissoveloni
Clădirea fostei bănci Chrissoveloni, aflată în prezent în patrimoniul BNR, este opera marelui arhitect George Matei Cantacuzino şi a fost construită între anii 1923 şi 1928. La proiect a participat şi arhitectul August Schmiedigen, care a realizat mozaicurile fântânii Zodiac de la intrarea în Parcul Carol. Începuturile sunt legate de numele lui Zani Manolis Chrissoveloni, care a înfiinţat în 1848, la Galaţi, instituţia financiară care îi va purta numele. Banca propriu-zisă va fi însă fondată de urmaşii acestuia abia în 1920. Edificiul are o înălţime de cinci etaje, intrarea putându-se face atât prin strada Lipscani, cât şi prin strada Stavropoleos. Clădirea, care a fost restaurată între 1996 şi 1998 de arhitecţii Gabriel Tureanu şi Constantin Rulea, a fost considerată una dintre cele mai moderne din Europa, deoarece dispunea de generator propriu de curent, centrală termică şi ventilaţie, telegraf propriu, dar şi un puţ de mare adâncime pentru alimentarea cu apă.
Banca Naţională a României
Palatul Băncii Naţionale a României are în componenţă două construcţii unite, realizate în perioade diferite, fiind ridicat pe locul unde s-a aflat Hanul Şerban Vodă, care fusese cumpărat de autorităţile române în vederea realizării edificiului. Hotărârea de achiziţionare a terenului a venit după decizia de înfiinţare a Băncii Naţionale a României, luată în aprilie 1880 şi ca urmare a faptului că în primii ani banca a funcţionat în localuri improprii. Pe 26 februarie 1882, proiectul construcţiei a fost încredinţat arhitecţilor francezi Cassien Bernard şi Albert Galleron, piatra de temelie fiind pusă la 12 iulie 1884. Edificiul a fost finalizat pe 1 iulie 1890, noul palat al BNR polarizând în jurul său activitatea mai multor sedii de bănci şi societăţi de asigurare. Clădirea mai nouă, dinspre strada Doamnei, a fost realizată între anii 1937 - 1950, proiectul aparţinând unui colectiv condus de arhitectul Ion Davidescu.
Comenteaza aici:
Mai citeste:

