ANDI VASLUIANU:Ne conduc niste tampiti

A fost brutar, tâmplar şi paznic de noapte. De 11 ani însă este actor, iar recunoaşterea pe acest plan a venit atât din ţară, cât şi din străinătate. Cu toate că nu o duce foarte bine aici, Andi Vasluianu îşi iubeşte ţara şi spune că nu ar părăsi-o niciodată. Ba mai mult, el este convins că schimbarea de care avem nevoie nu va întârzia să apară.

Ce înseamnă pentru tine să fii “un actor mare”?
Să rămâi în conştiinţa publicului. Cum sunt Amza Pellea, Dinică. Au rămas în conştiinţa publicului. Acum, norocul lor a fost că era mai mult teatru pe vremea aia, nu era televiziunea ca acum, le-ar fi fost mult mai greu.

Ai spus mai de mult că nu ai juca niciodată într-o telenovelă pentru că nu vrei să-ţi strici imaginea.
Nu e de stricat, mi-e frică să nu se consume. Pentru că spectatorul se plictiseşte foarte repede şi ţi se termină rapid cariera. Ştii cum e treaba, cel mai nasol într-o ţară e atunci când guvernul te obligă să faci compromisuri mari. Este îngrozitor pentru că atunci ţi se dau peste cap toate principiile şi e foarte frustrant. Însă, în acelaşi timp, eu îmi fac meseria. Că o fac într-o telenovelă sau într-o piesă de teatru, eu încerc să o fac cât pot de bine.

“Eu, dacă nu am filmări, nu am din ce să trăiesc”
În ce măsură te-au afectat pe tine legea privind contribuţiile pentru drepturi de autor impuse de guvern?
Cinstit, habar n-am. S-au dat două legi care se bat cap în cap. S-a dat o lege cum că persoana angajată trebuie să plătească toate contribuţiile pentru drepturi de autor. Din câte ştiu, s-a mai dat încă o lege prin care angajatorul trebuie să plătească, dar ei nu au normele de aplicare. Ele încă se bat cap în cap, şi lumea încă nu ştie cum şi ce trebuie să plătească. E cea mai amuzantă ţară, pe cuvântul meu, adică mie aşa mi se pare. La început te enervezi, pe urmă nu-ţi mai pasă şi la sfârşit ajungi să râzi. Eu chiar râd, nu am ce să mai fac. La teatru, nouă, oricum ne-au scăzut salariile, e jalea lumii. Eu sunt la categoria I A, sunt angajat de 11 ani. Am ajuns de la 1.800, cât aveam salariu, la 1.100. Eu, dacă n-am filmări, nu am din ce să trăiesc.

Te-ai gândit să te muţi în provincie?
Mi se pare imposibil, în primul rând pentru că eu iubesc foarte tare Bucureştiul, cu bunele şi relele lui. În al doilea rând, m-am dus într-o grămadă de oraşe din lumea asta şi peste tot e la fel. Eu, ca actor, m-aş îngropa total dacă m-aş muta în alt oraş. De aici se dă startul.

Dar în străinătate?
Nu. N-aş vrea să mă mut niciodată în altă ţară. Eu chiar îmi iubesc ţara. Acum, că sunt câţiva oameni la conducere care sunt tâmpiţi asta e altă discuţie. Oamenii din sistem sunt făcuţi praf de cei care îi conduc. Peste tot, dacă şeful este găunos, ameţit şi neatent, toată lumea e aşa. Eu aşa văd lucrurile. Ca profesorul. Dacă ai un profesor care e pasionat şi interesat să te crească pe tine cu talentul tău, nu cu talentul lui, în momentul ăla nu te strică, ba din contră, te înmulţeşte. Aşa e şi aici, dacă omul ăla e interesat să te conducă şi să-ţi facă bine în tot şi toate, atunci şi tu eşti bine. Până acum, eu n-am văzut niciun conducător în România de la revoluţie încoace să vrea să facă ceva în ţara asta.

“Ador oamenii care zic: «Frate, nu ştiu!»”
De unde vine conflictul ăsta între generaţii în cinematografie?
Eu vreau să învăţ de la ei, dar ştii cum e chestia aia? N-o să poţi să înveţi de la un om care deja le ştie pe toate. Eu ador oamenii care zic “Frate, nu ştiu!”. Când întâlnesc regizori care spun “Nu ştiu!”, eu îi iubesc. Pentru că în momentul acela începe căutarea, plecăm împreună pe acelaşi drum. Dacă începi să zici: “Băi, numai aşa se poate” e o problemă aici. Sau când îmi vin cu replici din alea: “Băi, eu am făcut 40 de filme” sau am “Am 50 de ani de când lucrez în meseria asta”. Şi când aud fraza asta mi se pare că omul ăla s-a blocat singur, s-a blocat în timp. Nu mai există comunicare între noi (...) Uite, de exemplu, am lucrat cu Stere Gulea, cu Radu Gabrea, aş lucra oricând cu ei. Cu ei nu există discuţia “Eu ştiu. Tu nu ştii!”. Mă rog la Dumnezeu să nu mi se întâmple mie chestia asta, să spun: “Gata! Eu ştiu, du-te, mă, de-aici”. În momentul ăla e o problemă.

“Eu sunt în juriu la Festivalul Ideo Ideis de la Alexandria. Ce-am văzut anul ăsta acolo m-a lăsat fără cuvinte. Urmează o generaţie în cinematografie care va rupe.“

“Dacă eu mă ocup de tine în loc să mă ocup de mine, în momentul acela bunul-simţ a dispărut”

Dimensiune font:

• -
• +

Taguri:

• andi vasluianu
• romania
• guvern
• interviu

Comentarii:

0

Afisari:

1983 (ultima in 01.09.2010)

Rating:

(0 voturi )

Share:

Mai citeste:

• Victor Rebengiuc: Nu înţeleg obsesia ONG-urilor pentru Hala Matache
• De la Casele Meitani la clădirea Prefecturii Poliţiei
• Şcoala părinţilor în sectorul 2
• Recital de excepţie la Mogoşoaia
• Reeşalonarea datoriilor pentru asistaţii social
• Restaurarea Arcului de Triumf, 31 de milioane de lei