Gelu Diaconu 06.09.2010

De la Hanul lui Manuc la... Intercontinental

ISTORIE. „ring” continua incursiunea privind hotelurile si hanurile traditionale ale Capitalei

În perioada postdecembristă, Bucureştii au suferit transformări dintre cele mai diverse, de la restaurări mai mult sau mai puţin reuşite ale unor clădiri vechi până la demolări necontrolate şi apariţia construcţiilor din oţel, sticlă şi beton. Datorită diversificării societăţii şi intensificării tranzitului prin oraş, au apărut, inevitabil, hoteluri noi, menite să-i găzduiască pe vilegiaturişti sau pe oamenii de afaceri. Pe lângă acestea, mai există încă şi hotelurile de odinioară, care prin stilul arhitectonic propriu şi prin farmecul inconfundabil şi-au pus amprenta asupra Bucureştilor de ieri şi de azi.

A fost odată… Hanul lui Manuc Bei
Hanul lui Manuc este, înainte de toate, un cunoscut monument istoric din centrul Capitalei. Cel care i-a pus bazele a fost Manuc Bei (pe numele său adevărat Manuc Mârzaian), cel care, după ce a primit de la sultanul Mustafa al IV-lea demnităţile de dragoman şi de bei, s-a stabilit în capitala Tării Româneşti pe la 1806, din cauza războiului ruso-turc. Cumpără un teren care aparţinuse Curţii Domneşti şi începe, în a doua jumătate a aceluiaşi an, construcţia unui han care va fi terminat în 1808. După terminarea războiului, Manuc se hotărăşte să vândă hanul, însă nu reuşeşte să găsească un cumpărător până la moartea lui, survenită în 1817 în urma unui accident de călărie. După ce trece prin mâinile mai multor proprietari, hanul intră în 1861 în posesia lui Lambru Vasilescu, cel care îl va redenumi, în urma transformărilor, „Grand Hotel de la Dacie”. Clădirea a fost supusă, de-a lungul timpului, mai multor lucrări de restaurare, ultima având loc între 1991 şi 1992.

Hotel Continental
Pe locul unde astăzi este Grand Hotel Continental, pe la mijlocul secolului al XIX-lea se afla casa lui Iancu Ghica, în care se născuse, la 1816, omul politic şi diplomatul Ion Ghica. În jurul anului 1860, casa este vândută belgianului Charles Brofft, care modifică în scurt timp clădirea, îi adaugă un etaj şi o transformă într-un loc de lux, Grand Hotel Brofft. Avea 48 de camere şi restaurant propriu, cu specific preponderent franţuzesc. Douăzeci de ani mai târziu, imobilul intră în proprietatea bancherului şi industriaşului Jacques Elias, care demolează Hotelul Brofft şi ridică în acelaşi loc unul nou. Hotelul Continental, construit după planurile arhitectului german Rittern Forster, este inaugurat în 1884, devenind în scurt timp unul dintre locurile de clasă ale Bucureştilor, alături de Hotel de France şi Grand Hotel de Boulevard, situate, de asemenea, pe Calea Victoriei.

Hotelul Intercontinental
Pe locul unde astăzi se află ansamblul arhitectonic format din Hotelul Intercontinental şi Teatrul Naţional, înainte era un teren viran cunoscut şi ca Maidanul Primăriei, care era folosit de jandarmi pentru antrenamente. Prin anii ’30, aici a fost amplasat cortul Circului Krately, devenit mai târziu Circul de Stat. Lucrările la construcţia Hotelului Intercontinental au început în 1967, planurile fiind întocmite de arhitecţii Dinu Hariton, Gheorghe Nădrag, I. Moscu şi Romeo Ştefan Belea. Clădirea este terminată în 1970, însă inaugurarea oficială s-a făcut pe 23 mai 1971. Modernul hotel are o înălţime de 90 de metri, fiind până în 2004 cea mai înaltă clădire a Capitalei. Inaugurarea Teatrului Naţional, aflat în imediata apropiere, a avut loc în decembrie 1973.

Comenteaza aici:

scris de MARIAN la ora 13:56 in data 06.09.2010

imi plac articolele de acest gen.

Dimensiune font:

Taguri:

Comentarii:

1 (ultimul in 06.09.2010)

Afisari:

1800 (ultima in 06.09.2010)

Rating:

(0 voturi )

Mai citeste: