Viaţa cărţilor de poezie în economia de piaţă este foarte scurtă. După patru-cinci ani de la apariţie, volumele dispar de pe piaţă şi, de foarte multe ori, cărţi despre care vorbeşte toată lumea nu mai pot fi găsite nicăieri. De aceea, iniţiativa noii Edituri Casa de pariuri literare de a reedita volume de poezie din deceniul trecut este salutară.

Primele apariţii readuc în circulaţie două titluri semnate de Nora Iuga, una dintre cele mai importante personalităţi din poezia românească de azi. „Dactilografa de noapte” şi „Spitalul manchinelor” au apărut în 1996 şi 1998 cu tirajele obişnuite pentru poezie. Este chiar perioada în care Nora Iuga s-a impus în conştiinţa publicului ca un reper imposibil de ignorat pentru ceea ce se întâmplă în actualitatea poeziei în limba română. De 10 ani, Nora Iuga era scriitor profesionist, obţinând burse şi fiind invitată să susţină lecturi mai ales în afara României. Deşi experienţa ei în literatură începuse la sfârşitul anilor `60, Nora Iuga a reuşit în deceniul trecut să injecteze energie şi forţă în poeme care începeau să depăşească formula subiectivă a poeziei. Astfel, „Dactilografa...” include „reîntoarceri în piaţa cerului”, un poem care proiectează traumele personale înspre evenimentele din 13-15 iunie 1990. Acestea sunt cărţile care au conturat o variantă explozivă a poeziei scriind despre „creierul speriat şi singur în încordarea lui/ca pumnul mic al unui cecen răzvrătit”. Nu întâmplător, anul trecut, un interviu pe care Nora Iuga l-a acordat unui cotidian central a provocat o adevărată furtună din partea comentatorilor şocaţi mai ales de titlul „Cred în libertatea prostituţiei şi în instinct”.