Un studiu recent arată că operele consacratului scriitor sunt o veritabilă terapie pentru cei care încearcă să afle mai multe despre ei înşişi şi chiar să-şi ridice moralul.
Concluzia le aparţine cercetătorilor de la Universitatea din Liverpool, care au constatat că opera dramaturgului acţionează în creierul cititorului ca un catalizator al încrederii de sine, ajutând chiar la vindecarea fricilor. Folosind scannere, aceştia au monitorizat activitatea cerebrală a voluntarilor, care erau puşi să citească diferite pasaje din operele lui Shakespeare, atât în forma lor originală, cât şi într-o adaptare modernă. Specialiştii au observat că în momentul în care subiecţii se delectau cu forma originală a textului, citind cuvinte, fraze neobişnuite, cu o structură dificilă, activitatea cerebrală era cu mult mai intensă, inducând cititorilor starea de a trece la o treaptă superioară, încurajându-i la lecturi suplimentare şi oferindu-le o stare de euforie. Ba, mai mult, s-a constatat că această reacţie a creierului, a minţii, a durat mai mult decât scânteia iniţială, "afectând" subiecţii pe termen lung. Acelaşi efect l-au avut şi operele lui Charles Dickens.

Medici mai buni cu ajutor "shakespearian"

Din câte se pare, teoria cercetătorilor de la Universitatea din Liverpool nu este singura de acest gen. Kenneth Heaton, un englez specializat în gastroenterologie, a realizat, după mai multe studii, că dramaturgia poate fi aplicată în medicină. Potrivit acestuia, există nenumărate exemple de conexiuni între problemele psihologice şi simptomele fizice ale unor pacienţi cu unele personaje din piesele lui Shakespeare. Savantul susţine că medicii care ar studia şi opera dramaturgului ar putea corela mult mai repede simptomele fizice cu tulburările emoţionale ale pacienţilor şi astfel ar ajunge la o diagnosticare mai rapidă.

154 de sonete conţine opera lui William Shakepeare.