Pentru o generaţie întreagă a fost „Magicianul”. Ajunsese atât de iubit încât „Abracadabra” devenise mai mult de o simplă emisiune, era un adevărat fenomen social. Copiii au crescut însă şi „generaţia modernă” nu a mai îndrăznit să renunţe la pragmatism pentru a crede în vrăjile lui. Astfel, a ajuns de la a distra patru milioane de copii din postura de magician la a interpreta un senator rece pe nume Traian Năstase.

Cum v-au afectat noile măsuri ale guvernului, precum impunerea taxelor pentru drepturile de autor?
Cred că trebuia făcută o departajare a ceea ce înseamnă drepturi de autor. Noi, cei care lucrăm sau reprezentăm artele frumoase ar trebui să avem un regim special pentru că, într-adevăr, este vorba despre drepturile de autor ale creaţiei noastre, artistice în primul rând.

Publicul la teatru e acelaşi pe timp de criză?
Da, este acelaşi pentru că oamenii au nevoie de acest lucru cum au avut nevoie şi acum 2.000 de ani. Eu cred că, atât timp cât va exista lumea, teatrul va face parte din cultura fiecărei persoane, a fiecărei ţări.
Ce v-a determinat să deveniţi actor?
Faptul că am vrut să-mi continui joaca, am vrut să îmi găsesc locul fără să am emoţii şi, nu în ultimul rând, m-a fascinat posibilitatea de a intra în pielea atâtor personaje minunate.

Lipsa unui copil - mâna destinului
Multă lume îşi aduce aminte cu nostalgie de „Magicianul”. Vi s-a propus să reveniţi cu „Abracadabra“?
Nu, cred că a fost o perioadă care s-a consumat în acei 10 ani, din 1991 până în 2001. Propuneri nu au existat sau nu s-au materializat, dar au fost nişte discuţii vizavi de emisiunile pentru copii care lipsesc acum din zona de media. Există, cu siguranţă, un regret al timpului de atunci. Al emisiunilor cu care au crescut cei care sunt părinţi acum şi, cu siguranţă, dacă ar fi o propunere de revenire a Magicianului şi a „Abracadabrei”, care a dovedit că poate aduce bucurie în casele oamenilor, va trebui să ne gândim la un alt magician şi la o altă formulă care să îi mulţumească pe copiii de acum.

Se spune că arta cere sacrificii. Dvs ce aţi sacrificat în viaţă? La ce aţi renunţat atunci şi regretaţi acum?
Nu ştiu dacă am renunţat la ceva anume sau nu ştiu dacă era mai bine să aleg altceva. Aţi fost „Magicianul” pentru milioane de copii. Regretaţi că nu aveţi şi dumneavoastră un copil?
Cred am avut vreo patru milioane... timpul s-a scurs şi există şi acest regret. Poate aşa a fost fie.

„A juca un senator nu e deloc greu”

Când lucrezi cu copii trebuie să dai dovadă de foarte multă răbdare. Vi s-a întâmplat vreodată să vă ieşiţi „din pepeni“?
De mai multe ori, dar aceste ieşiri făceau parte din jocul de-a teatrul sau de-a filmul în care intraserăm cu toţii: şi copii, şi adulţi. Era o situaţie pe care copiii o cunoşteau de acasă, din cei şapte ani de acasă. Ieşirea mea „din pepeni” nu putea să fie decât una părintească.

Ce vă place mai mult? Să jucaţi cu şi pentru cei mici sau să faceţi un rol remarcabil pentru publicul matur?
Nu cred că există vreo diferenţă, poate doar o mai mare atenţie pentru că, atunci când eşti pe scenă şi ai în faţă, ca spectatori, copiii, eşti obligat să le răspunzi cu aceeaşi sinceritate. Pentru spectatorii adulţi este poate mai uşor deoarece acceptă greşelile şi poate şi convenţia unui spectacol de teatru. Dar, ca actor, nu cred că este vreo diferenţă, ştiţi cum se spune: „Să fie public în sală şi eu joc şi cu sala goală.”

Mulţi actori au prejudecăţi legate de telenovelele româneşti. De ce credeţi că se întâmplă acest lucru?
Pentru că nu au avut şansa să participe la aceste creaţii. Eu consider că, în meseria asta, orice propunere artistică este o mare încercare, orice om are nevoie de poveste, iar actorul trebuie să devină marele povestitor al telenovelei. Cei care critică această formă de expresie artistică poate că o fac neştiind ce înseamnă inteligenţa scenică, prezenţa, cuvântul, imaginea şi, nu în ultimul rând, efortul de a rezista pe un platou de filmare de la ora şapte dimineaţa până aproape de miezul nopţii.

Jucaţi în noua telenovelă de la Acasă TV rolul unui senator. Cum v-aţi identificat cu personajul Traian Năstase?
E foarte simplu; la ce se întâmplă de jur împrejur, la ce trăim de un timp încoace în această criză, a interpreta rolul unui senator nu este deloc greu, te inspiră realitatea.

„Bunul-simţ ţine de respectarea celor 10 porunci ale lui Dumnezeu“