Una dintre cele mai importante piese semnate de Samuel Beckett se joacă la Teatrul Metropolis. “Sfârşit de partidă” a avut premiera la Londra, în 1957, şi este considerată, alături de “Aşteptându-l pe Godot”, ilustrarea perfectă a conceptului de absurd lansat de Albert Camus.

Opera lui Beckett a fost catalogată ba ţinând de teatrul absurdului, ba de noul roman francez, în mod paradoxal însă, atât piesele, cât şi romanele sale investighează aceleaşi teme cu o forţă de expresie inconfundabilă. Spre deosebire de orice altă piesă de teatru, cele mai importante creaţii ale lui Beckett sunt cunoscute şi pentru că autorul a lăsat indicaţii amănunţite privind mişcările actorilor şi decorul oricărei montări, astfel încât orice abatere de la indicaţiile sale provoacă scandaluri. Chiar această piesă s-a aflat în mijlocul unui conflict după ce compania care gestiona drepturile de autor ale autorului irlandez a acţionat în judecată un teatru care încercase să ocolească textul: “Orice montare a «Sfârşitului de partidă» care ignoră indicaţiile mele scenice este absolut inacceptabilă pentru mine. Piesa mea are nevoie de o cameră goală şi de două ferestre mici”, anunţa Samuel Beckett în 1984, după ce americanii mutaseră povestea piesei într-un tunel de metrou. Cu atât mai dificilă este sarcina unui regizor ca Alexandru Tocilescu în montarea de faţă. Distribuţia este însă una de zile mari: Răzvan Vasilescu, Mihai Constantin alături de Ion Besoiu şi Irina Petrescu, având partituri magistrale în această lucrare clasică pentru secolul XX. “Nimic nu este mai nostim decât nefericirea, vă asigur… Da, da, este cel mai comic lucru din lume. Şi râdem, râdem, cu poftă la început. Dar e mereu la fel. Da, este ca o poveste nostimă pe care am auzit-o de prea multe ori, încă ni se mai pare nostimă, dar nu mai râdem”. Spune Nell, unul dintre personajele piesei ieşind dintr-un tomberon. Puteţi vedea toate acestea, azi, de la ora 19.00, la Teatrul Metropolis.